34 matches
-
a produce norme și pentru uniformizare. Mergem către o uniune tot mai îngustă între popoarele și statele membre ale Comunității Europene, ceea ce se traduce în mod necesar prin ștergerea a numeroase specificități naționale. Dacă, într-o anumită măsură, diversitatea și policentrismul (sistem cu mai multe centre decizionale) sunt purtători efectivi ai proiectului european, în prezent, promovarea lor servește ca un compromis față de eurosceptici, iar lipsa de încredere a proeuropenilor deservește astfel deviza definitorie pentru Europa: Unită în diversitate. Răspunzând și altor
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
nu mai este, nu mai poate pretinde a fi, buricul pământului. Un prim punct câștigat, deci. Tradusă în termenii teoriei literaturii și ai literaturii comparate, această concepție neagă existența centrului literar unic. Deci exemplar, canonic, model absolut etc. Decolonizarea înseamnă policentrism cultural și literar. Nu ar trebui să mai existe literaturi majore și minore, centre absolute și periferii obscure, pentru a traduce aproape cuvânt cu cuvânt pe Armando Gnisci. Textul nostru este, de altfel, la acest capitol, doar o parafrază sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și practic. Ele sunt perceptibile încă de pe acum. Le subliniem cu insistență pentru claritatea maximă a ideii. în mod evident, descentralizarea culturală elimină orice tendință de a impune un centru cultural unic, investit cu autoritatea supremă. Esența sa este, dimpotrivă, policentrismul cultural. Respectiv, cât mai multe centre din care să radieze idei, tendințe, judecăți, ierarhii culturale diferite și, foarte posibil, contradictorii. Deci, o ofertă cultural ideologică plurală, multiplă, cât mai variată. Tradiția și stilul autorității centrale, instaurat la noi încă de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în sens bun, publicitară. Din acest punct de vedere, utilitatea sa rămâne incontestabilă. Este doar un exemplu și nici măcar de prim ordin al exigenței esențiale a oricărei culturi descentralizate: diversificarea centrelor culturale. De orice tip: minister, publicistic, editorial etc. Principiul policentrismului cultural, înainte de a funcționa la scara literaturii și culturii mondiale, este chemat să devină, mai întâi, o realitate în interiorul fiecărei culturi și literaturi. Desființarea monopolului centrului cultural unic, mai ales după o lungă perioadă de funest centralism totalitar, reprezintă o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturală, adaptate, în mod necesar, momentului actual. Pentru cultura română care încearcă să iasă în lume, la sfârșitul secolului XX, și astfel de aspecte sunt foarte importante. Ele pot fi enumerate, pe scurt, astfel: 1. Recunoașterea definitivă și irevocabilă a policentrismului cultural. Centrul cultural unic a dispărut. Polul mondial al culturii nu mai există. Nici Parisul, nici Roma, nici un alt centru de mare cultură. Și, bineînțeles, nici Moscova, Pekin sau Tokyo (sau toate, după împrejurări). Oferta și disponibilitatea culturală au devenit
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sunt nici pe departe în mod exclusiv francofone. Niciunul nu domină, de fapt, pe altele. și toate se echilibrează într-un moment sau altul. Iar noi putem împrumuta, imita, emula mai ales, ceea ce ne convine. De oriunde. Fără nici o inhibiție. policentrismul poate deci stimula mult mai bine jocul și creativitatea afinităților elective. Ne integrăm, cultural vorbind, acolo unde surprindem o posibilitate de valorificare creatoare mai bună, mai fecundă, a unor virtualități proprii. Complexul estic, dimpotrivă, exaltă fenomenul originar (exemplul tipic: tracomania
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
al Partidului Comunist Italian, Palmiro Togliatti, declara că "Experiența acumulată în construcția unei societăți socialiste în Uniunea Sovietică nu poate conține instrucții pentru rezolvarea tuturor problemelor" cu care sunt confruntate mișcările comuniste din diverse țări (Togliatti în McNeal: 1967, 88) "policentrismul" pe care acesta încerca să îl impună avea să fie categoric respins de către PCUS împreună cu marea majoritate a partidelor comuniste aflate la guvernare. Într-un discurs ținut la ședința plenară a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez (PMUP) în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
față de trecut, ci mai degrabă de o maturizare politică într-un cadru cultural, economic și politic total diferit de cel est-european (Cioabă: 1988, 181-184). Dacă ne amintim că, încă de la începutul anilor '60, liderul comunist italian Palmiro Togliatti discuta despre "policentrism", atrăgându-și inevitabile critici din partea lui Hrușciov, putem înțelege procesul finisării ideologice a eurocomunismului în sensul unei transformări evolutive mai degrabă decât ca o sincopă aflată într-un raport de discontinuitate cu trecutul propriu. Merită amintit aici faptul că, în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acord cu afirmația unui investitor italian, după care ,,apartenența socioeconomică nu Înseamnă și apartenență culturală”. Prin costul redus al mâinii de lucru, România apare (ca și Ucraina sau Moldova) drept o ,,nișă dilatată” pentru investitorii italieni, caracterizați atunci printr-un ,,policentrism mobil”. Oamenii de afaceri italieni ajung să Întemeieze și enclave În România (de exemplu, la Timișoara), cu o economie ,,primară” sau ,,secundară” (conform cu calificarea forței de muncă, nivelul investiției etc.), dar și cu o ,,dinamică identitară” Între ,,paternalismul” acestor investitori
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]