105 matches
-
Cine poate intui glasul care ne cheamă? Religare, religie... Relegată de trecut. Trecutul a luat-o înaintea prezentului. Adun repede rufele de pe sobă. Mă apropii de lumânarea stinsă în lăcașul ei de aluminiu. E gol, liber de ceară, răsturnat pe policioara sobei, ca un ochi scurs din adâncul și limpezimea umorilor sale celeste. Alături, o floare de ceară perfectă. Mă fâstâcesc cu un zâmbet stupid, ca atunci când nu știi răspunsul la școală. Dar nu mă întreabă nimeni, nimic. Și nici eu
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1461009481.html [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
nu mai iese bun dacă îl deranjez de la locul lui. Ca în poveștile lui Creangă și știa ea de ce îmi spunea. Avea o experiență de la moșii ei. R: Exista un loc anume unde îl punea la prins? M.V.: Păi în policioară, la o anumită distanță, ca să iasă bun. Dacă îl punea mai sus sau mai jos ieșea acrișor. R: Pe vremea când erați copil vă duceați la colindat?, de acum începea subiectul care mă interesa cel mai mult și pentru care
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_cercetare_realizata_in_anul_1996_la_azilul_de_batrani_din_comuna_smeeni_judetul_buzau_.html [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
putea izola de restul încăperii printr-o perdea stil cortină, ce se lăsa antrenată, din ambele părți, de un șnur de mătase gros, ca pe vremuri pierdute în timp. În cealaltă parte erau câteva vase așezate pe un fel de policioară sub care era montata o chiuveta de fontă masivă. Alături de aceasta, un dulăpior, un alt taburet, un reșou, două ibrice și câteva oale emailate așezate una peste alta. Mai târziu, la baie, aveam să descopăr aceeași atmosferă austeră. Câteva prosoape
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1457072008.html [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
și... a zâmbit foarte frumos! - Da, uitasem! Fii bun și hai să bem ceaiul că ești și tu răcit. Apoi vreau să dorm puțin... I-am adus ceașca fierbinte la pat și două „piramidoane" pe care le-am luat din policioara din baie, la indicațiile ei. Nu m-am abținut și i-am aranjat mai bine pledul ca să o cuprindă, să-i țină cald. M-a privit foarte atent și, poate că pentru prima oară de când eram în această încăpere, am
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1457072008.html [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
pus capul pe umărul ei. Un suspin puternic mi-a ieșit din piept și m-am liniștit. Mamaia m-a dus până la bucătăria de vară, m-a așezat pe scaun, mi-a pus în față farfuria mea, a luat de pe policioară cana mare de pământ plină cu smântână, mi-a umplut farfuria și mi-a întins un codru de pâine albă, apoi s-a așezat pe colțul scaunului din fața mea. -Ia spune-mi, de ce plângi? m-a întrebat când mă așteptam
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mai aștepți? mi-a spus pe un ton care însemna „Hai că te-am iertat!” Atunci, grăbită am ieșit în curte și de acolo în bucătărie, unde cana mea din tablă smălțuită, albă cu floricele roșii, era agățată sub o policioară. La fel de repede m-am întors, dar cum în ziua aceea totul îmi mergea „de-a-ndoaselea”, am alunecat cum am intrat în grajd și m-am oprit în mamaie, care se rdica cu găleata în mână. După câteva balansări pe care le-
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
de „țâcă”, nebăgat în seamă de cei mari ai casei - senzație pe care o mai port și cine știe când mă va părăsi, poate niciodată ! Pe tavanul alb, spoit parcă și cu reflexele în penumbră ale lămpii de gaz de pe policioară își făcea apariția el, „un ginerică în alb și negru”, cu veșmântul unui pinguin de la Polul Sud migrat din pricini neștiute pe aceste plaiuri. Sau, poate, ca o rândunică din stolul de pe sârma de telegraf cu fracu-i tăiat în clin
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Pianul_scolii.html [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
bărcile și pompele, menite să le aducă speranța. -Târziu tată ați venit, târziu. Femeia mi-a rămas în casă. N-am putut să o car în spate. Am oasele flămânde de sănătate. O lumânare îi citea dintr-un psalm, pe policioara, unde își ținea scrisorile de la mine. Bine că nu a apucat săraca să mai vadă. A pierit înainte ca apele să mai bată la ușă. I-am spus că mă duc să-i aleg un loc frumos cu verdeață. Ar
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1466913588.html [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
că i-am pus-o-n buzunar? Parcă am mai văzut-o!” Da. Parcă atunci cînd îi dezlegaseră mîinile, colțul auriu lucise în gura buzunarului. Oricum, ia tabachera (“Copiii nu au voie cu așa ceva, e cîh!”) și o pune pe policioară. După rîs, vine plîns. “Of, tată!” Seara, după baie, la culcare, copilul are o jucărie nouă. O învîrte pe deget, o rostogolește, încîntat... E inelul cu topaz al bunicului. Aici nu mai e nimic de comentat. Bătrînul nu s-a
Povestiri cu final schimbat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18447_a_19772]
-
La campingurile de 4 stele compartimentul lavoarelor și al dușurilor trebuie să fie separat de cel al cabinelor WC, iar fiecare cabina de duș va trebui să cuprindă, separat de dusul propriu-zis, un compartiment pentru dezbracare-imbracare, echipat cu scaun, oglindă, policioara și cuier. 6. La toate clădirile existente ferestrele vor trebui să fie astfel construite încât să poată fi deschise pentru aerisire. De asemenea, acestea vor fi astfel realizate încât să permită montarea cu ușurință a unor plase împotriva insectelor, la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/124387_a_125716]
-
fierăstrău. Un an mai târziu, judele brașovean a dispus să se facă toate instrumentele necesare celor opt fierăstraie angajate. O gamă largă de procedee și ornamente pot fi întâlnite la gospodăriile de lemn din zona Branului, la porțile mocănești cu policioară din Săcele, la obiectele casnice și la unelte (păpușarele pentru caș, bâtele ciobănești, linguri și căușuri etc.) Se remarcă tehnicile variate de prelucrare: prin cioplire, crestare, incizie, înfășurare cu metal, pirogravură și pictură (ultimele două procedee mai ales în cazul
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
atmosfera relaxată de vară, bărcuțele de pe valuri, poznele și cântecele de menestrel. Dacă vreți să știți la ce se gândea, ei bine, se gândea la faptul că încuiase ușa din spate a casei. Avea vreo două livre de cremvuști pe policioara sobei, vreo două livre de cartofi fierți pentru salată, muștar, o pâine de secară gata tăiată în felii. Dacă nu-i ajungeau, mă putea trimite să mai cumpăr. Doamnei Einhorn îi plăcea să știe că totul e în bună regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prietenul meu Vieru a preluat de la fostul Îngrijitor ideea cu oferitul de confort celor pe care Îi apucau fierbințelile și nu aveau unde să și le ostoiască. I-a dat dracu-n gând să născocească un soi de scaun, o policioară de lemn atent sculptată și, după Îndelungi măsurători la fața locului, atârnată de niște chingi reglabile din catarame. Tot dispozitivul ăla mai complicat decât Îți spusei eu În cele două-trei vorbe de mai sus era menit a fi agățat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Drăcăria se putea ajusta din curele după cât de Înalt sau scund era aprigul bărbătuș, după cât de Îngustă sau lată-n cur se vădea delicata domnișoară. Aceasta nu avea decât a se așeza comod pe policioară, iar Îndemânarea pofticiosului partener rostuia lucrurile cum trebuia. Titel Meșteru trudise o săptămână Încheiată ca să construiască aparatul lui Ion Vieru. Cel mai mult timp Îi mâncaseră măsurătorile În urma cărora a stabilit unde și cât de adânci să sape curbele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noi, căci lucrurile numai pe Întuneric se petreceau. Lanterna era pentru alungarea nepoftiților. Ca să-ți faci o idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înfundată În stratul de frunze uscate. Vieru, care nu amestecase așa de rău băuturile, a intrat În pădure, a Înaintat câteva sute de metri, a rătăcit poteca din pricina Întunericului și, mai ales, a Îndobitocirii și a adormit cu capul pe policioara leagănului iubirii, bucățică de scândură Înnobilată de atâtea și atâtea cururi goale femeiești. Cât despre Baronu, despre care nu vom Înceta, totuși, să considerăm că a fost o simplă victimă, el se pierduse cu multă vreme Înainte ca Repetentu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de un datornic, înainte de a se sinucide , i-a executat pe toți debitorii, ca să nu râdă de el după moarte. Și uite-așa, din una, din alta, ajungem la chilia călugăru lui de l a vie. Câteva cărți pe o policioară. Artur Gorovei o trage pe cea m ai ponosită și mi explică. E vorba de o Cazanie care nu s e ști e unde a fost tipărită, dar în 1787 aparținea cuiva care blestema pe cel ce ar fura-o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
prea ud și coșul fumega. Cred că la iarnă va trebui să mă mut jos. Salonul e mai curând un punct panoramic decât o cameră de locuit. E dominat de un șemineu înalt din lemn vopsit în negru, cu multe policioare și oglinzi mici așezate pe ele. Fără îndoială, o piesă demnă de un colecționar, dar prea arată ca altarul unei bizare secte secrete. (Are acea înfățișare vegetal orientală.) Înainte de a fi aprins lămpile în seara asta, am stat un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
carte din tot ce-a strâns, pe sute de ani, Vaticanul, British Museum, biblioteca Universității din Uppsala sau biblioteca de împrumut din comuna Cățelu nu i-a scăpat. Sub tâmplele domniei sale, luminate de cenușa bibliotecii din Alexandria, găsești rânduite pe policioare, tot ce vrei: și abecedarul, partea-ntâi, și manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite de păstorul Mahomed Lupul"43. Foarte rar, înainte de 1989, mai pot fi găsite asemenea schimburi de ironii. Polemica dintre Fănuș Neagu și Eugen Barbu a constituit, fără
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se pătrunde împingând cu umărul în ușă... În stânga un coș de gunoi ,,îmbrăcat'' pe interior într-un sac menajer negru plin de resturi felurite. Drept în față, dușul încastrat în peretele din fața ușii. În dreapta, chiuveta cu flotor jos și o policioară cu un săpun de față așezat pe marginea ei și un tub de pastă de dinți lângă periuța de culoare verde. Pe un alt perete mult mai mic, în dreapta ușii se află ,,rătăcit’’ un rest de calorifer din aluminiu. Pereții
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Tomaso Portinari, de pildă, Memling). Trăsăturile, aparent feminine și liniștite, ascund un cavaler fără spaima sângelui. Într-o viață anterioară, Arnold a fost câine 70. Aspasia pare coborâtă din peisajele casnice ale lui Chardin: Femeile cuminți ale lui Chardin! Vase, policioare, faianță, țesături aspre le înconjoară și le rețin religios. O lume casnică, într-o organizare germanică. - Aspasia, scumpa mea, scoate vinul roșu, vârtos! Berbecul acesta își cere însoțitorul! Adu-mi pipa, toarnă în cupe și șezi pe genunchii mei 71
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
agite de colo-colo târșind piciorul. Buba-i aici, Sihastre! spune și își înșurubează un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă doară! Ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
într-un sfeșnic de alamă, bine frecat, împrăștie o lumină săracă; două paturi primitive cu așternuturi curate, pe măsuța de la fereastră, o față de masă lucrată cu croșetul, în peretele dinspre răsărit icoana Maicii Domnului, c-un smoc de busuioc pe policioara candelei și o pană frumos împletită din spice de grâu; pe brâul sobei, de jur împrejur, sunt înșirate gutui, mere domnești îi tărtăcuțe; în curte, e liniște și miroase frumos a țară și a fructe de toamnă, pe jos e
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
o panglică purpurie, cu fes roșu pe cap, și purta niște încălțări ușoare, un fel de opincă-sanda, semănau cu sandalele romane. De cum mă vedea, mă lua din brațele mamei, mă purta spre borcanul cu dulceață de trandafiri, așezat pe o policioară din lemn, de unde mă invadau toate miresmele din lume și mă alinta cu un diminutiv pe care nu-l prea înțelegeam atunci: Bunachi al maichii! Venea, am înțeles mai târziu, de la numele tatei, Bunea. A.B.Am remarcat și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
grindă, iară altul după ușă;/ Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche,/ În cotlon torcea motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;/ Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;/ Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți/ Zugrăvit-au cu-n cărbune copilașul cel isteț/ Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă,/ Cum mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]