92 matches
-
Așa se intitulează un articol dintr-o publicație franceză în care e vorba de „descoperirea” unui producător de cinema (are ochi format!) în Melancolia lui Dürer a unui asteroid. E vorba de poliedrul de piatră gravat în 1514 și situat în partea de jos din stânga tabloului. Douăzeci de ani i-au trebuit lui Claude Makowski spre a-și da seama că pictorul reprezenta în tablou nu o piatră oarecare, ci asteroidul căzut din
Dürer și asteroidul () [Corola-journal/Journalistic/4153_a_5478]
-
Anselm Kiefer, Das Rheingold, 1982-2013, în care Rinul se întrezărește printre copaci, fiicele Rinului din Inelul Nibelungului sunt reprezentate misterios, sau poate prin reducere la funcția de semnificant, doar prin numele lor (Woglinde, Wellgunde și Flosshilde), iar aurul Rinului, un poliedru, plutește în aer, eteric și totodată amenințător. Tabloul lui Kiefer (care a ilustrat și în trecut momente ale istoriei germane prin motive wagneriene) redă ambivalența mitului Rinului în istoria germană, trimițând la imagini din Caspar David Friedrich, dar și la
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
nu se rostește, pacea cărții, a lui Euclide " al cărui nume stă scris în italice pe o margine a tăbliței " nimic nu o tulbură. Și în tăcerea solemnă a momentului, în penumbra din jurul celor doi uniți în aceiași viziune, un poliedru ca un imens diamant cu numeroase fețe și muchii lucind cristalin, plutește senin în aer la înălțimea capetelor lor. Deși îl petreceam pe Blaga până pe pragul sălii unde urma să-și țină cursul fără să-l urmăm în acea sală
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
jocuri (politice, economice, diplomatice sau militare) în care nu ne dăm seama decît foarte tîrziu că am intrat. Uneori, niciodată. Căutînd să aflu semnificația acestei “libertăți”, am sfîrșit prin a descoperi cartea ca pe o scriitură pseudo-ficțională, un carusel de poliedre - respectiv cele 11 capitole, care se referă, cu acribie bibliografică, la istoria și identitatea jocului, la trăsăturile sale, la (cîteva dintre) domeniile în care poate fi întîlnit - lingvistica, semiotica, literatura, arta în general, dar și fotbalul, șahul, tenisul sau jocurile
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
libertate totală în alegerea personajelor și intrigii ficțiunii sale, totul se constituie ca un joc, singura sa responsabilitate este aceea a coerenței acțiunii sale, a sistemului pe care îl construiește și, eventual, a relevanței în raport cu o anumită problemă.” (p. 49). Poliedrele apar din (supra)fețele textului, uneori de cîteva pagini (capitolul despre paradoxuri este de departe “cel mai” postmodern ca ritm și alternanță de stil), alteori de cîteva rînduri, adunate în jurul tipurilor de joc. Astfel, “sub lupă”, se văd “actorii”, narațiunile
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
despre joc, ci îl aduce, chiar în formele sale sociale cele mai obișnuite, la nivelul capacității omului de știință de a-i descifra mecanismele logice, determinările matematice sau semnificațiile lingvistice. Cultura înaltă a scriiturii sale transformă jocul în sine, prin poliedrele textuale, într-o morală a cunoașterii estetice. Nimic pedant și nimic ludic; nici pedagogie sofisticată și nici căutarea cu orice preț a deschiderii subiectului către orice cititor. Deși fiecare poate lua atît cît îl interesează din text, în măsura în care acesta poate
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
și o ajută să se împlinească. Inocența și gratuitatea sa ar trebui de aceea azi rediscutate etic, ceea ce ar duce la o retipologizare, în funcție de parcurs, de miză, de efecte, de domeniu și de jucători. În final, în centrul caruselului de poliedre te descoperi pe tine însuți, ca cititor, în jurul căruia autorul își schimbă măștile. Știi că e el, chiar atunci cînd auzi semioticianul sau matematicianul. De la un moment dat însă, măștile îi fură chipul și îi arată o identitate unică și
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
precum cauda pavonis, care e simbolul inițiatic al lumii în manifestare. Un palindrom este asemenea unei armonici, care, mai întâi, e un étui, unidimensional aproape, de marginile căruia se trage, apoi, în ambele direcții. Un palindrom e comparabil cu, dintre poliedrele perfecte, octaedrul, care, „circulând“, ca aerul, și dinspre dreapta înspre stânga și, înspre stânga, dinspre dreapta, va fi fost, după pitagoreici, asimilat acestui ultim element. De unde și recursul, în palindromul nostru, la aer și aerisire, — termen ce, articulat: aerisirea, este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
polarelor cu Apollonius; cu Archimede măsuram ariile; cu Platon ne miram de incomensurabilitatea diagonalei pătratului prin diagonală și poate concepeam naiv dar poetic, vreo doctrină a reminiscenței, pentru explicarea contradicțiilor numărului irațional. Tot cu Platon contemplam cele 5 existențe perfecte, poliedrele regulate, a căror unicitate ne intrigă desigur, fără a fi în stare să-i înțelegem sensul adânc. Le-am uitat toate acestea? Nu face nimic. Cultura este, după definiția nu mai știu cui, ceea ce rămâne după ce ai uitat tot - așadar virtualitățile, predispozițiile. Ea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o sarcină suficientă, atunci trei cel puțin. Dualitatea nu închide. — Cum adică dualitatea nu închide? — Evident. Cu două linii nu închizi un spațiu. Cel mai simplu poligon e triunghiul. Cel puțin trei. — Dar triunghiului îi lipsește profunzimea. Cel mai simplu poliedru e tetraederul, așa că cel puțin patru. Dar două, nu, niciodată! Dacă nu-i de ajuns una, cel puțin trei. Dar aprofundați una singură. — Asta voi și face. XXIV După întrevederea cu Paparrigópulos, Augusto plecă spunându-și: „Prin urmare trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
primordiale și regnurile știute ale universului este din ce în ce mai redusă. Ea va face locul unei simbolistici geometrice prin care jocul (altfel foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
82, sau cum spune Barbu, "sub (=dincolo de) revoltă continuată a zidurilor". Metamorfozându-se continuu, dar rămânând esențialmente identică sieși ("zar de automorfa lumină") - , ea se acumulează neostenit ("se tencuiește prin lespezi"), apropiindu-se tot mai mult de perfecțiunea geometrica a poliedrelor platonice ("consolidare în cub"), i.e., de cunoașterea supremă. "Consolidare în cub" amintește îndeaproape de formulă barbiana folosită în recenzia la volumul Laudă somnului, de Lucian Blaga: "Versul legiuit - număr consolidator"83 . Tot aici, Ion Barbu vorbește de "veghea consolidatoare a
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a oferit tot atâtea teme, subiecte și posibile "intrări" în spațiile din dosul ecranelor de sticlă. În anii 2000, profesorul Dan-Horia Mazilu, unul dintre filologii "vechiști" de formație cu adevărat academică, a abordat lumea textului medieval tot ca pe un poliedru, al cărui centru absolut ar putea să fie, la o primă vedere, puterea. Interpretările dezvoltate și urmărite minuțios în opera sa științifică din prima parte a carierei, în monografii și în studii dedicate hagiografiei, istoriografiei, prozei oratorice, pareneticii sau fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
central și liganzii atașați acestuia sunt coordinați de celălalt atom metalic. Exemple: [(CO)4Co-Re(CO)5] - pentacarbonil[tetracarbonilcobaltio (0)]reniu; [(Ph3As)Au-Mn(CO)5] - pentacarbonil[(trifenilarsin)aurio (0)]mangan (0). În cazul clusterelor poliedrale, se impune să se indice forma poliedrului format de atomii metalici. În acest scop se folosesc următoarele elemente de construcție a denumirilor combinațiilor: -triangulo-, -quadro-, tetraedro-, -octaedroetc. Exemple: [Fe3(CO)12] - dodecacarbonil triangulo-trifer (0); [W6Cl8]Cl4 - clorură de octa-µ3-cloro-octaedro-hexawolfram (II). 2.4 Denumiri pentru combinațiile complexe cu
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
o operă complexă și contradictorie, comică și tragică, surprinzănd etern-umanul dar raportându-se, paradoxal, la o realitate concret istorică cu maximă fidelitate realistă dar și cu maximă stilizare, operă ale cărei sensuri se dezvăluie succesiv sau simultan, asemenea laturilor unui poliedru luminat și luminând-și pe rând fețele 25. Foarte multe studii evidențiază alte și alte elemente care pot facilita pătrunderea spre acel "etimon spiritual" (Leo Spitzer) și estetic al marelui dramaturg. Florin Manolescu identifica în pătrunzătorul studiu Caragiale și Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oricărei imagini un caracter ambiguu"4 și care "include concomitent în personaj, fapt literar sau diegeză, o pluralitate de sensuri, îndoindu-se de posibilitatea unei semnificații absolute"5, V. Fanache surprindea esențial caracterul caleidoscopic al operei lui Caragiale, arhitectura de poliedru ce-și luminează alternativ fețele opuse. În acest sens, punând în raport de contiguitate maxima fidelitate realistă cu transfigurarea, Mircea Tomuș găsea formula integratoare potrivită: "Specificul caragialian presupune iluzia feliei de viață, a fotografiei, dar această iluzie se realizează, paradoxal
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îl orientează către reprezentarea unei figuri daimonice, precum în Luceafărul, unde figura poetului apare excizată la suprafața unui bloc compact, neregulat, de bronz, asemeni unei amprente fosile. În jurul chipului, mască fulminantă, se disting contururile delicate ale unor reverberații în masa poliedrului, ca și cum sculptorul ar fi vrut să sugereze coagularea formală, ieșirea dificilă din indistinctul materiei, "din genuni", "din ale haosului văi", metamorfozele succesive ale Luceafărului în poemul omonim. Paciurea va viza cu Himerele sale același efort al ideii, al fanteziei, al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]