19 matches
-
de viață potrivit lor. În prezent, conform religiilor creștine majore (catolicism, ortodoxism, protestantism etc.), o persoană trebuie să își aleagă un singur partener conjugal. Religiile ce permit relațiile non-monogame le limitează, de cele mai multe ori, la o formă strictă de căsătorie - poliginia. Din punct de vedere istoric (mai precis, până în Evul Mediu), toate cele trei religii occidentale majore (iudaismul, creștinismul și islamismul) permiteau poliginia deschisă - islamismul este singura care păstrează poligamia în mod holistic. (Regele Solomon, personaj biblic, rezumă recunoașterea (dacă nu
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
partener conjugal. Religiile ce permit relațiile non-monogame le limitează, de cele mai multe ori, la o formă strictă de căsătorie - poliginia. Din punct de vedere istoric (mai precis, până în Evul Mediu), toate cele trei religii occidentale majore (iudaismul, creștinismul și islamismul) permiteau poliginia deschisă - islamismul este singura care păstrează poligamia în mod holistic. (Regele Solomon, personaj biblic, rezumă recunoașterea (dacă nu chiar aprobarea) poligamiei în lumea antică.) Liderii religioși nu și-au făcut în mod deosebit cunoscută poziția cu privire la poliamor, acest lucru datorându
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
în religia creștină, căsătoria monogamă era privită ca o imagine a relației dintre Dumnezeu și Israel. În concluzie, cea mai comună formă de căsătorie în Israel a fost monogamia. Cel puțin până în secolul al II-lea e.n. iudaismul a permis poliginia, dar niciodată n-a permis poliandria. Această atitudine a fost continuată și în Roma Antică, care a interzis poligamia, mai ales după 212 d.Hr., când toți evreii au devenit cetățeni romani. Așa cum Ioan Paul al II-lea a interpretat
Monogamie () [Corola-website/Science/326893_a_328222]
-
psihologia evoluționistă, cele mai utilizate definiții ale sistemelor de împerechere sunt prezentate mai jos (pentru detalii, vezi Murphy, 2006). Astfel, monogamia reprezintă împerecherea dintre un singur mascul și o singură femelă pe parcursul uneia sau a mai multor perioade de reproducere. Poliginia se referă la împerecherile simultane dintre un mascul și două sau mai multe femele, cum ar fi sistemul de tip harem, iar poliandria reprezintă împerecherile simultane între o singură femelă și mai mulți masculi. Împerecherile în afara cuplului (extra pair copulations
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
idea că comportamentul sexual și diferențele psihologice dintre sexe sunt mai bine explicate de psihologia evoluționistă decât de modelul psihosocial standard. Ideea fundamentală (vezi Sefcek et al., sub tipar) este că comportamentul sexual (de exemplu, patternurile sale: monogamie, poligamie, poliandrie, poliginie etc.; preferințele pentru: abilități parentale, fertilitate etc.; strategiile de împerechere: pe termen scurt, lung sau mixt), ca rezultat al procesului evolutiv, este în strânsă legătură cu factorii de mediu (de exemplu, resursele existente, încărcarea patogenă, rata bărbați/femei etc.). Diferențele
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
tehnologia de subzistență afectează organizarea socială în timp și spațiu (cultural). Comparațiile dintre muncă, stratificare și moștenire în societățile de culegători, vânători și agricultori sugerează explicații cauzale pentru diverse tipuri de mariaj și familie. Cercetările antropologice au arătat diferența dintre poliginia populistă și cea elitistă (vezi 3.3.3). Sociologia familiei se servește de datele antropologiei nu numai pentru a sesiza diferențele și similitudinile culturale, ci și ca surse ideatice pentru propriile investigații. Analiza mai concretă a impactului industrializării asupra mortalității
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fi denumit cerințele specifice ale postpartumului (postpartum requirements), așa cum e descris de C. Ember și M. Ember (2002). Indiferent de valabilitatea fenomenului pentru cuplurile umane, perioada de hrănire a copilului imediat după naștere (postpartum) are o semnificație deosebită în explicarea poliginiei (vezi secțiunea 3.3.3.). Legat de nevoia de a îngriji copiii pentru a deveni ființe umane, dar și ca o valoare independentă, se invocă argumentul că, întrucât în toate comunitățile umane există o diviziune pe sexe (genuri sociale) a
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lămurit raportul dintre cele două forme și familia poligamă. În mod obișnuit, aceasta din urmă este tratată ca familie extinsă deoarece este o unitate mai largă decât un cuplu conjugal și copiii acestora. Întrucât însă, fie în forma ei de poliginie, fie în cea de poliandrie (vezi 3.3.3.1.), avem un soț/soție ce grupează în jurul lui (ei) mai mulți parteneri conjugali și copiii avuți împreună, putem considera o asemenea configurație și nucleară. Mai ales că trebuie să distingem
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
presupune, deopotrivă, beneficii (individul are cel puțin două grupuri suportive - material și emoțional) și costuri (de multe ori, cerințele de rol din partea celor două familii sunt contradictorii). În multe societăți, relațiile economice, sociale și politice sunt controlate de bărbați. Adesea, poliginia este admisă, iar bărbații domină nu numai viața socială publică, ci și pe cea de familie. Astfel de societăți și familii se numesc patriarhale și sunt strâns legate de descendența pe linia tatălui și de rezidența patrilocală. Familia matriarhală, în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de mariaj monogamă în care pe un timp dat o persoană e căsătorită cu o singură altă persoană este cea mai răspândită în lume. Totuși, în multe societăți este permisă și căsătoria multiplă, poligamia, cu cele două forme ale sale: poliginia (un bărbat este căsătorit concomitent cu mai multe femei) și poliandria (o femeie are în același timp mai mulți soți). Cazurile de poliandrie sunt rare - doar în câteva regiuni restrânse din India, Nepal, Oceanul Pacific și la unele populații din Africa
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
bărbat este căsătorit concomitent cu mai multe femei) și poliandria (o femeie are în același timp mai mulți soți). Cazurile de poliandrie sunt rare - doar în câteva regiuni restrânse din India, Nepal, Oceanul Pacific și la unele populații din Africa Centrală. Poliginia este mult mai frecventă, întâlnindu-se în țările islamice, la multe populații africane, la indigenii australieni și la unii indieni din SUA. Poliginia este sororală, atunci când bărbatul se căsătorește cu toate sau unele dintre surorile soției, șinonsororală, când această regulă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
rare - doar în câteva regiuni restrânse din India, Nepal, Oceanul Pacific și la unele populații din Africa Centrală. Poliginia este mult mai frecventă, întâlnindu-se în țările islamice, la multe populații africane, la indigenii australieni și la unii indieni din SUA. Poliginia este sororală, atunci când bărbatul se căsătorește cu toate sau unele dintre surorile soției, șinonsororală, când această regulă nu este impusă. La fel, poliandria apare ca fraternală și nonfraternală. Distincția monogamă-poligamă are drept criteriu structura familială la un moment dat (sincronic
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se căsătorește cu bărbatul surorii sale rămas văduv) sau a leviratului (fratele se căsătorește cu văduva fratelui său). Studiile de antropologie și etnografie arată că poligamia este puternic corelată cu factori economici și ecologici. De altfel se disociază între poligamia (poliginia, în fapt) elitistă și populară: prima este practicată de indivizi ce au resurse să întrețină mai mulți parteneri conjugali, căsătoria multiplă fiind un lux; a doua reprezintă o uniune între persoane pentru maximizarea beneficiului economic (mai multe soții lucrează mai
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
indivizi ce au resurse să întrețină mai mulți parteneri conjugali, căsătoria multiplă fiind un lux; a doua reprezintă o uniune între persoane pentru maximizarea beneficiului economic (mai multe soții lucrează mai mult) și eficientizarea alăptării și îngrijirii copiilor, în condițiile poliginiei o femeie alocând mai mult timp progeniturilor ei. Date fiind anumite caracteristici geografice, demografice și economice, mariajul poligamic popular este mai degrabă o necesitate decât un lux. Investigațiile concrete de teren, prin observație directă și prin interviuri intensive, evidențiază multitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
putea hrăni corespunzător, ceea ce ar provoca boli și moartea copiilor. S-a constatat că, într-adevăr, la populațiile ce trăiesc din fructe și rădăcini (și unde proteinele sunt reduse în alimentație), tabuul sexual postpartum este foarte frecvent și, de asemenea, poliginia. Aceasta întrucât bărbaților le-ar fi greu să se abțină sexual ani la rând. Astfel încât, pentru a evita haosul și promiscuitatea sexuală, s-a cristalizat ca soluție un aranjament oficial, poliginia. Ea este un răspuns cultural la o problemă de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
tabuul sexual postpartum este foarte frecvent și, de asemenea, poliginia. Aceasta întrucât bărbaților le-ar fi greu să se abțină sexual ani la rând. Astfel încât, pentru a evita haosul și promiscuitatea sexuală, s-a cristalizat ca soluție un aranjament oficial, poliginia. Ea este un răspuns cultural la o problemă de supraviețuire. Însă, așa cum observă C. Ember și M. Ember (2002), teoria tabuului sexual al postpartumului prelungit nu explică convingător poliginia. S-ar fi putut găsi și alte aranjamente funcționale. Apoi, teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și promiscuitatea sexuală, s-a cristalizat ca soluție un aranjament oficial, poliginia. Ea este un răspuns cultural la o problemă de supraviețuire. Însă, așa cum observă C. Ember și M. Ember (2002), teoria tabuului sexual al postpartumului prelungit nu explică convingător poliginia. S-ar fi putut găsi și alte aranjamente funcționale. Apoi, teoretic, chiar în condițiile în care un bărbat are mai multe soții, acestea ar putea fi concomitent sau la intervale foarte apropiate implicate în alăptarea prelungită, și deci neaccesibile poftei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
soții, acestea ar putea fi concomitent sau la intervale foarte apropiate implicate în alăptarea prelungită, și deci neaccesibile poftei bărbatului, de unde sexul extramarital. Ca pondere a tipurilor de mariaj în sânul populației de pe întreaga planetă, avem în ordine descrescătoare: monogamia, poliginia, poliandria și foarte rar căsătoria în grup, care presupune că simultan mai mulți bărbați și mai multe femei au mai multe soții și mai mulți soți. Pentru această din urmă situație, explicațiile pertinente sunt și mai greu de găsit. Probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
un timp dat. În unele societăți, practica căsătoriei permite ori chiar reclamă ca oamenii să aibă mai mult decât un soț (soție) la un anumit moment. Acest sistem este denumit poligamie ceva obișnuit în societățile preindustriale. Acesta are două forme: poliginia un bărbat este căsătorit concomitent cu mai multe femei, și poliandria pattern-ul în care femeile au mai mult decât un soț. Deși multe societăți au practicat poligamia, puține au permis poliandria. Deși unele societăți permit poligamia sub unele circumstanțe
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]