2 matches
-
crede, / Codrul are frunza lui / Și nu-i trebu-nimănui. / Jelui-m-aș și n-am cui, / Jelui-m-aș câmpului, / Câmpul are peliniță, / Gura mea n-are credință."128 Alteori, suferința umană este transpusă în universal prin intermediul naturii personificate, utilizarea polisindetului intensificând sentimentul comuniunii om cosmos: "Foaie verde sălcioară, / Rău e când ești bolnăvioară, / Că pe mine tot mă doare / Din cap până în picioare. / Rău îi, doamne, nu pot spune, / De-mi vine să merg în lume / Și să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
șuierând. Plâng și florile-n grădină, / Și păsările-n crâng, de milă, / Și eu stau și mă bocesc / Ce să fac, cum să trăiesc, / Că pe mine tot mă doare, / Din cap și până-n picioare." 129Repetiția paralelistică, accentuată de utilizarea polisindetului, figurează, alegoric, destinul uman al naturii, dativul etic ilustrând natura ca alter ego al individualului: "Foaie verde de sulfină / Lângă Prut, într-o grădină, / Două flori dintr-o tulpină / Mi se pleacă, mi se-nchină, / Mă cunosc că sunt străină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]