91 matches
-
Rodica Zafiu Sistemul actual al pronumelor de politețe românești este destul de diferit de descrierea schematică pe care o propun multe dintre gramaticile noastre. în orice limbă, raporturile între diverse forme lingvistice ale politeții sînt susceptibile de modificări, pentru că depind de factori sociolingvistici (prestigiu, modele străine, transformare internă a
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
substituie (asimetric) doar pronumele el - ea, în vreme ce formele dumisale - dumnealui - dumneaei intră în relație directă cu seria alcătuită din posesiv și genitive: său - lui - ei: persistența acestora și a posibilității stilistice a alegerii au menținut în uz și formele de politețe corespunzătoare (cartea sa/ a dumisale; cartea lui/ a dumnealui; cartea ei/ a dumneaei). Raportul actual (verificabil statistic) al seriei dumnealui, dumneaei, dumnealor cu dînsul-dînsa și cu formele refăcute - domnia lui, domnia ei, domnia sa, domnia lor - poate forma obiectul unei discuții
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
revoltei în stare pură. Dar chiar cel dintîi, din 1916 (manifestul domnului antipyrine), face deja trimitere la morala "drăguțului de "burghez", ironie ce se va regăsi mai tîrziu în "dezgustul dadaist" față de valorile acestuia (familia, "sexul pudic, comod și al politeței", "ierarhie și ecuație socială ", memorie, profetism și speranță în viitor. Cîțiva ani după bătăliile lui Vinea, Voronca sau Sașa Pană cu nepoatele Ziței ("Poezia nu e decît un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vîrstă" sau "gramatica
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
spune, în finalul unui articol care oferă un amestec normal, cred că ăsta e cuvîntul, de pro și contra, dar fără să topească atitudinea într-o neutralitate antipatică, așa: "Și apoi din propria sa activitate critică - spre a-i întoarce politeța - nu-și dă seama d. Lovinescu de singurătatea austeră în care rămîne, în clipele cele mai personale ale intuiției sale critice? E de ajuns să pomenim de cercetările sale artistice din ultimul timp, îndeosebi asupra cîtorva poeți din generația nouă
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
aparate care debitau bilete pentru autobuz. Introduceai moneda, îți sosea biletul și când mașina (elegantă și încăpătoare) oprea în stație, se urcau atâția călători câte locuri erau libere și numai în ordinea luării biletelor. Nici urmă de busculadă. «Bitte... bitte». Politeță, corectitudine. Urcarea se făcea prin ușa din față, predând biletul șoferului. Ritmicitatea autobuzelor era cronometrică, din trei în trei minute. Al doilea «fenomen» a fost curățenia. Nici o hârtiuță, nici un băț de chibrit nu se vedea pe jos. De multe ori
Agenda2004-7-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282057_a_283386]
-
apropiat, afabil, binevoitor", condescendenta fiind "luare în seamă (cu bunăvoință) a persoanei altuia ". Sensurile sînt motivate de o origine destul de transparență (elemente latine, con "cu" și descendere "a coborî"), în franceză definiția fiind clar centrată pe componentă lor negativă, de politețe ofensatoare (în Petit Robert, 1991, condescendance e "superioritate binevoitoare amestecata cu dispreț", iar un context tipic pentru condescendant e "un surîs ironic și condescendent" a trad. n.). Ideea de asumare voluntară a unui comportament amabil față de un inferior e puternică
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
alege între Descartes, într-o formă impecabilă. Este stadiul lumii Franța, USA, Germania, care se îndoia de existența îngerilor, și în care binecuvântăm diplomația că a Belgia. O mărturisire, strecurată cu măgărița lui Balaam, personajul biblic. rămas ultimul refugiu al politeței; căci, abilitate în plaja argumentelor, se Alege, deci, din doi, nu-l mai preocupă într-adevăr, fără ea, cum am putea oprește la ceremonia primirii lui acel adevăr care „se constituie de la noi, diplomații să fim atât de Mircea Eliade
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Maiorescu era mort de 5 ani", iar celui ce a venit a doua zi să-l invite la înmormântare i-a servit această butadă pe care n-o putem numi altfel decât tot cinism: "De ce aș face lui Maiorescu o politeță pe care el nu va putea să mi-o întoarcă?"." Z. Ornea iubește literatura română. O iubește lucid, în cunoștință de cauză. O iubește discret, fără să-și declame iubirea în fraze grandilocvente și fără să aștepte vreo răsplată. Și
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
lui era proverbială, fără a fi deloc scorțoasă sau intimidantă, era convivială, prietenoasă, te făcea să te crezi imediat egalul și confidentul lui, cucerindu-te pentru ideea pe care o apăra și pe care ajungeai să o consideri proprie. Această politeță, pe care o confirmă diverse amintiri, era dublată de capacitatea de a-și apăra părerile față de prieteni ajungând uneori până la o vehemență care, „în loc să jignească, acționa dimpotrivă, ca un lubrifiant, atâta era omul acesta de încântător prin sinceritatea și loialitatea
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
în anii de-acum ea doar s-a adaptat timpurilor și a devenit, întrucîtva, dominantă: "Un filozof, care pe lângă filozof mai era - se vede treaba - și un hâtru bun de glume, a spus cândva: ŤDacă pe lume n'ar fi politeță, oamenii n-ar veni în contact între dânșii, decât pentru a se lua de părť". O precizare necesară face din mulțimea aceasta, a nemanieraților, un grup mult mai policrom decît s-ar crede, intersectat cu mediile cu care te-aștepți
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
cele mai multe ori și cît de eficiente sînt soluțiile lui operatorii ori schemele de tratament propuse, că iar se naște în ea dorința. Mai vie ca la început. Se știa frumoasă poate printre cele mai frumoase fete din oraș -, o enervau politețele excesive ale bărbaților, foarte rar răspundea vreunei propuneri de-a ieși la un spectacol, dar la o asemenea răceală cum dădea dovadă noul medic nu se aștepta. Cum i-o fi arătînd soția?" s-a întrebat mult timp, iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Popianu, aici e Vila prințului Pangratty și nu cred că e cazul să-ți explic în continuare care sînt privilegiile lui Șerban Pangratty. Iar altfel, cred că musafirii lui Șerban Pangratty sînt chiar prințul însuși, asta este una din regulile politeței princiare. Te înțeleg că ești îngrijorat, orice lucru nou ne îngrijorează pînă devine vechi, și cu o boală te obișnuiești. De aceea cred că mai potrivit este să ai răbdare, pînă la urmă tot vor coborî în Vladia. Atunci, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
conflict militar care ar readuce în atenție condiția samuraiului ca războinic. Partea cea mai rafinată a filmului este dată de suita de ceremonialuri sobre, de întâlniri diplomatice prin care se ia decizia suprimării lordului Narintsugu. Momentele de tăcere, gesturile de politețe aproape hieratice, expresivitatea care vine din chipul litificat în mască sau cea care survine când masca este dată la o parte pentru foarte scurt timp reprezintă camera de rezonanță a acestui film. Există aici o întreagă economie simbolică a gestualității
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
Respectat domnule Valerian, Nu v-am mai scris demult. Dumneavoastră poate n-ați observat, eu care m-am obișnuit să vă scriu mereu, azi însă mă simt oarecum stingherit. Stingherit și de faptul că ultima scrisoare a fost lipsită de politeță. E adevărat. Acuma observ și eu. Am vorbit prea mult. Azi am citit Nu11 a lui Eugen Ionescu și m-a fugărit din scoarță în scoarță pe mine. Dumneavoastră îl condamnați pe E[ugen] I[onescu]? Eu cred că nu
Însemnări despre tânărul Const. Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5795_a_7120]
-
să mă brutalizez! Când sunt rea, cu mine sunt rea. Cu alții, niciodată. Nu știu ce o să mai iasă și din scrisoarea mea din seara asta (vezi, n-am măcar un plic decent: am fost obligată să scriu atâtea scrisori idioate de politeță, că le-am isprăvit pe toate. Și nu vreau să amân scrisoarea: mi-e așa de frică de ziua de mâne!). Sunt ostenită. Din ce în ce mai ostenită. Îmi vine să mă așez pe marginea drumului și să mor. Dar... n-am vreme
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
mână (fusese probabil atras de vacarmul făcut de noi) și ne-a privit, trântindu-ne peste umăr: - Aici e grajdul numărul 7? (Ceeace era cam adevărat, căci ne zbenguiam ca niște cârlani.) La care eu țâfnos, dar cu o desăvârșită politeța, i-am răspuns: - Da domne director, grajdul numărul 7 ce cu onoare conduceți! La care el a rămas o clipă surprins, (îl lovisem sub centură, cum avea să-mi mărturisească peste câțiva ani) apoi a iesit glonț din clasa mușcând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Dacă nu muncă, nu mâncă”. Creangă asocia școala cu iapa a cărei șa este biciuită dar cu călărețul pe ea. Vai Doamne! Să tot înveți în aceste condiții. Unii maturii, nu le zic oameni că nu merită, pretind formule de politeță de forma: „înalt prea demnitatea Dumneavoastră” , „Mult stimate Domnule profesor” etc. Se și prezintă ca atare: „Profesor (n)emerit Popescu!”. Dar aceste demnități se adresează celor din jur ca Prim Miniștri trași în barcă de pompieri la inundații cu: „Fă
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
în descrierea tipului „Domnul Marius Chicoș Rostogan” Cu excepția educatoarelor de grădiniță care, trebuind să se comporte familiar folosesc apelativul „per tu” ca și mamele, profesorii minorității săsești din Ardeal se comportă cu respectul cuvenit elevului, nu neapărat cu pronumele de politeță ci cu mult mai mult, cu respect reciproc în toată atitudinea. Nu ne-ar strica un Președinte respectuos chiar și față de țânci. Poate înalții demnitari ar vorbi alt fel între ei, mai omenește. Munca elevului nu este „învățătură și numai
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
în India, un prinț bogat, Gautama, refuză să preia succesiunea tatălui său, devine „Iluminatul” - Buddha - și dă o nouă viață vechii doctrine a regiunii, hinduismul. Puțin mai târziu, în China, un alt înțelept, Confucius, susține că fericirea impune respectarea principiului politeței, a familiei, a tradiției, a ierarhiei și a strămoșilor. Aici se situează marea cotitură ai cărei moștenitori suntem până astăzi și ale cărei urme viitorul le va purta încă multă vreme: Asia înțelege să-l elibereze pe om de dorințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Dacă nu muncă, nu mâncă”. Creangă asocia școala cu iapa a cărei șa este biciuită dar cu călărețul pe ea. Vai Doamne! Să tot înveți în aceste condiții. Unii maturii, nu le zic oameni că nu merită, pretind formule de politeță de forma: „înalt prea demnitatea Dumneavoastră” , „Mult stimate Domnule profesor” etc. Se și prezintă ca atare: „Profesor (n)emerit Popecu!”. Dar aceste demnități se adresează celor din jur ca Prim Miniștri trași în barcă de pompieri la inundații cu: „Fă
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360208_a_361537]
-
însuți" rămâne un problem nedezlegat pentru imensa majoritate a spiritelor omenești. Așadar ironia din partea noastră e îndreptățită, împărtășită de public, și nu ni se poate imputa. Acestea le spunem față cu imputările ce le face "Romînul" violenței stilului nostru. Înțelegem politeța cu d. D. Brătianu de ex., n-o-nțelegem până la același grad cu Gianii, Costineștii sau Gheorghienii partidului. Nulitățile trebuiesc descurajate de la viața publică; ele trebuie să știe că nu se pot amesteca nepedepsite în lucruri ce nici sânt în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în orice caz plăcute, cu cari au fost însărcinați diferiții trimiși extraordinari, că e destul ca din mizeria noastră comună, să se cheltuiască câteva zeci de mii de franci, pentru a se îndeplini o asemenea formalitate, un asemenea act de politeță, costisitor și fără umbra unei importanțe intrinsece? Ce? Era oare împăratul Braziliei sau șahul Persiei să-l dea afară pe trimisul extraordinar sau să-i închiză ușa înaintea nasului? Se-nțelege că l-a primit. Ba l-ar fi primit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să grupeze toate articolele după formă în spațiile din raft. Cei care au decis să fie „cumpărători” își iau „bani “ la ei, se așază la rând și, în mod civilizat, intră în magazin când se anunță deschiderea, folosind formulele de politețe specifice: „cumpără”, „plătesc la casă”, „mulțumesc”, salută și pleacă acasă pentru a-și pregăti „copiii” pentru un eveniment. În drum pot întâlni pe cineva (educatoareaă care îi poate întreba ce a cumpărat, câte articole a cumpărat, le cere să arate
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
locutori, interlocutori sau ca manifestare a ultimei ipostaze prezentate supra, cea de asistare la ,,spectacolul comunicării" pot fi valorificare, în acest sens, și secvențe dialogate înregistrate în care copiii să identifice roluri, replici, modalități de relaționare de exemplu, formule de politețe folosite , gesturi asociate cuvintelor, expresii sugestive ale feței, situații de comunicare doar prin mimică sau printr-un gest, consecințele tonului neadecvat asupra interlocutorului etc.; copiii pot fi, de asemenea, antrenați într-o activitate de ,,valorizare" a secvenței audiate sau vizionate
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Da, era singurul, din curtea aceea, care o chema pe numele ei franțuzesc, ușor rusificat, e drept. Ba mai mult, ținuse minte, nu se mai știa nici de când, nici cum, prenumele tatălui Charlottei și alcătuia numele acela exotic - „Norbertovna” -, culmea politeței și a curtoaziei în gura lui. Ochii lui tulburi se luminau, trupul lui de uriaș își regăsea un oarecare echilibru, capul i se clătina de câteva ori și puțin dezordonat, iar el își silea limba macerată în spirt să execute
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]