289 matches
-
invers), demonstrează În mod evident o Îndepărtată matrice comună: valoarea negativă pe care o au da¶va În G³th³, În Avesta În general și În inscripțiile ahemenide (În persana antică, daiva) este efectul condamnării lansate de Zoroastruxe "Zoroastru" Împotriva divinităților politeismului antic. De altfel, termenul indo-iranian Înseamnă „zeu”, la fel ca deus În latină, și derivă dintr-o rădăcină indo-europeană care are sensul de a „a străluci, a lumina”. Există urme ale acestei semnificații În unele expresii avestice, În formule fixe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
G³th³ conțin elemente care pot fi considerate autobiografice; cel mai relevant dintre acestea este lupta pe care o poartă Zoroastru cu cei fideli vechilor culte, karapan, kavi și usij, diferite categorii ale specialiștilor sacrului, adoratori ai dașva, adică ai zeităților politeismului antic. Această luptă Îl determină sa-și părăsească pământul de origine (cf. mai jos). Mai mult, În afară de epitetul asociat adesea numelui său, Spit³maxe "Spita>ma", al cărui sens este incert, cunoaștem datorită textelor G³th³ numele unei fiice, Pouruåist³, precum și ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În jurul cauzei lor”. Atunci când Învățătura zoroastriană se definește ca monoteistă, trebuie să se țină cont de faptul că astfel se atinge un singur aspect, poate cel mai superficial, fiindcă, dacă este adevărat că, teoretic, monoteismul nu se opune dualismului, ci politeismului (Pettazzoni, 1920, pp. 96, 112, nota 109), atunci este adevărat că nu există simple diteisme. În orice dualism, puterea benefică este doar cea divină: adversarul, ca de altfel și În zoroastrism, este conceput ca fiind diabolic, deși este Înzestrat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte, În G³th³, ca, de exemplu, În Yasna 45, 4, În care se face aluzie la creatorul „acestei existențe”. La fel de evident este refuzul politeismului: zeii sunt condamnați astfel: „Dar voi, zeilor, sunteți toți născuți din gândul rău” (Yasna 32, 3). Este greu de găsit o condamnare a politeismului mai radicală decât aceasta: zeii sunt creația unei gândiri rele sau ostile, ca niște iluzii nefaste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Yasna 45, 4, În care se face aluzie la creatorul „acestei existențe”. La fel de evident este refuzul politeismului: zeii sunt condamnați astfel: „Dar voi, zeilor, sunteți toți născuți din gândul rău” (Yasna 32, 3). Este greu de găsit o condamnare a politeismului mai radicală decât aceasta: zeii sunt creația unei gândiri rele sau ostile, ca niște iluzii nefaste și himere (Gershevitch, 1975, p. 79, nota 4) alimentate de adoratorii lor, pentru care sunt În același timp sfetnici Înșelători și perfizi. În G³th³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a celor privind purificarea. Altă trăsătură specifică a zoroastrismului constă În faptul că aceasta este o religie fondată de un profet care a trăit Într-un ambient cultural și religios asemănător, sub multe aspecte, celui din India vedică, marcat de politeism și de un ritualism exagerat. În această direcție, zoroastrismul - cea mai veche religie fondată și care mai există Încă - reflectă exemplar poziția istorică, dar și geografică, a civilizației iraniene antice Între Orient și Occident: Între politeismul magico-religios ale regiunilor antice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
India vedică, marcat de politeism și de un ritualism exagerat. În această direcție, zoroastrismul - cea mai veche religie fondată și care mai există Încă - reflectă exemplar poziția istorică, dar și geografică, a civilizației iraniene antice Între Orient și Occident: Între politeismul magico-religios ale regiunilor antice indo-ariene și lumea semită din Orientul Apropiat, leagăn al unor monoteisme variate. Această poziție intermediară Între est și vest, tipică pentru Întreaga civilizație iraniană (Bausani, 1971a), se reflectă În „amestecul religios” al zoroastrismului ulterior profetului, În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regiunilor antice indo-ariene și lumea semită din Orientul Apropiat, leagăn al unor monoteisme variate. Această poziție intermediară Între est și vest, tipică pentru Întreaga civilizație iraniană (Bausani, 1971a), se reflectă În „amestecul religios” al zoroastrismului ulterior profetului, În cadrul căruia vechiul politeism de tip indo-iranian reapare sub o Înfățișare nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici o Îndoială că cel puțin câțiva ahemenizi, chiar Înainte de Artaxerxes II, au avut tendințe politeiste. Acest fapt rezultă clar din izvoarele grecești. Singura excepție este probabil Darius I care, În inscripțiile sale, nu pare să ofere vreun element concret de politeism propriu-zis și nici măcar de tipul celui care se reflectă În „amestecul religios” din Avesta târzie. Referirea la Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și la „alți zei care există” din inscripțiile de la Bisutun (IV, 60 sqq.) trebuie Înțeleasă ca fiind adresată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împărțitori ai bunăstării materiale și spirituale (etimologic, baga este un nume de agent care Înseamnă „distribuitor”: Baily, 1989); acest epitet era folosit pentru yazataxe "yazata" și Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" din teologia Avestei târzii, fără a fi Însă dovada unui politeism propriu-zis, comun tuturor ahemenizilor Începând cu ultima parte a secolului al V-lea. În orice caz, zoroastrismul ahemenid trebuie privit În perspectivă istorică, evitând comparații abstracte cu G³th³ sau Avesta În Întregul ei, Într-o evaluare care să nu țină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Stakhr, aduse de Ardașir I și de Ș³buhr al II-lea, despre care vorbesc Ùabarș (Nöldeke, 1878, p. 17) și „Faptele” martirilor creștini (Wiessner, 1967, pp. 203 sq., și nota 7). Nu avem dovezi suficiente pentru a confirma imaginea unui politeism naturalist, așa cum vedeau creștinii religia zoroastriană din epoca sasanidă, din cauza cultului Îndreptat către diferite divinități, cum ar fi Zurw³nxe "Zurwa>n", Mihrxe "Mihr", An³hșd (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 280 sqq.) sau, după interpretationes mesopotamiene, Nan³, B¶lxe "Be>l", Nabh½xe "Nabho
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zoroastrienii din India nu ar fi putut să le moștenească decât dintr-un ambient islamizat, asemenea celui În care trăiseră părinții lor În Iran: ferește, „Înger”, a Înlocuit cuvântul yazad (În avestică, yazataxe "yazata"), desigur pentru a evita acuzația de politeism. La fel se Întâmplă și cu termenii care se referă la sacerdoțiu și la diferitele sale trepte: h¶rbad (la parsi, ervad), mobad și dast¿r; de asemenea, termenul dakhma pentru „turnurile liniștii” (un tip de construcție atestat În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și statui divine 127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145 8. Zeii naționali Marduk și Assur 146 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 148 5. Lumea și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vremea dinainte” 288 2. Epoca Polisului 290 1. Critica mitului și nașterea logosului 290 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății 301 3. Dinamici și orientări 302 1. Un politeism pentru cetate 302 2. Supraevaluarea mitului și limitele ritului 304 4. Olimpian și misteric 307 5. Orientarea crizelor: arta prezicerii viitorului 313 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poeți 316 Bibliografie 318 Religia etruscă (Mario Torelli) 321 1. Izvoarele și reconstituirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]