289 matches
-
majoritatea a wiccanilor venerează o Zeiță și un Zeu. Există mai multe interpretări teologice ale naturii acestora, prin prisma panteismului (adică cei doi sunt aspecte duale ale unei singure divinități), a dualismului (cei doi reprezintă forțe total opuse) sau a politeismului (cei doi se manifestă sub forma mai multor zeități mai mici). În unele accepțiuni panteiste și dualiste, zeități din diverse culturi sunt considerate aspecte ale Zeiței și Zeului. Pe de altă parte, există și puncte de vedere monoteiste în cadrul wicca
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
germanică Eostre, cea hindusă Kali și Fecioara Maria sunt forme ale aceleiași Zeițe supreme. Prin analogie, zeul celtic Cernunnos, cel grec Dionisos și Dumnezeul iudeo-creștin pot fi priviți ca aspecte ale unui singur Zeu. Alte abordări înclină mai mult spre politeism și consideră că zeii și zeițele sunt entități separate. Abordările panteiste văd zeitățile nu ca persoane ad litteram ci ca arhetipuri metaforice sau ca forme de energie. Deși aceste concepte asupra divinității par a fi foarte diferite una de cealaltă
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
o religie monoteistă ce susține că variate figuri din alte religii proeminente - de exemplu, Moise (Iudaism), Iisus (Creștinism), Muhammad (Islam), Zoroaster (Zoroastrianism) și Krishna (Hinduism) erau cu toții mesageri ai unui singur Dumnezeu. Vezi listele mai complete la mitologie celtică și politeism celtic. "Vezi și Listă de zei geto-daci". zeitățile egiptene sunt adesea portretizate în artă având capuri de animale; de exemplu, Anubis este adesea portretizat statuar având corp uman, însă cap de câine. Mulți zei au fost portretizați cu diferite capuri
Listă de zei după zona geografică () [Corola-website/Science/299875_a_301204]
-
Mare a cucerit orașul fără luptă și a permis evreilor să-și continue cultul și ritualul religios. În anul 167 î.Hr., când Antioh al IV-lea a încercat să reprime ritualul religios evreiesc și să impună cu forța la Ierusalim politeismul elen, evreii s-au revoltat sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hașmonaim) și în luptele care au urmat i-au învins pe greci și și-au recîștigat independența statală. Noul regat al evreilor antici, cunoscut în lumea de atunci ca Iudeea, a
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
tulburărilor care au urmat căderii celei de-a 3-a dinaștii a Ur-ului (în 1940 î.e.c.) s-a transferat în nord, la Haran, loc de tranzit către Canaan; că și Ur și Haran era devotat zeului Šin. Chiar în mijlocul politeismului, Abraham s-a păstrat - nu fără ajutor divin - fidel lui YHWH. Ambientul relatării biblice asupra lui Abraham nu își găsește nici corespondență, nici confirmare în celelalte informații extrabiblice (istorice și arheologice) privitoare la Orientul Mijlociu din acea perioadă. În această privință
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
unor filologi și a unor personalități ale vremii sunt relatate de al-al-Ğahiz într-un capitol special pe la sfârșitul cărții. Greșeala de gramatică "lahn" și greșeala de pronunție "lukna" erau tratate ca boli și vicii, ba chiar ceva mai rău decât politeismul. În schimb, despre străinii care vorbeau araba fără greșeală al-Jahiz spunea că o vorbeau de parcă „limba lor ar fi fost cea a unui beduin” adică exemplară. Acesta este argumentul principal pe care al-Ğahiz îl opune adversarilor săi, care este unul
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomiști în scopul de a-și impune punctele lor de vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
asemenea interpretat ca permițând observatorilor să vadă un foc sau o figurină dinăuntrul stâlpului. Deși sunt posibile o varietate de interpretări, Mark S. Smith conchide că „Pe scurt, asumând datarea corectă a acestui stâlp în secolul al zecelea, stâlpul atestă politeismul din zonă.” Alt exemplu de politeism din Levantul de Sud a fost descoperirea unei combinații de iconografii și inscripții la un centru religios/loc de poposire pentru călători de la Kuntillet Ajrud, în nordul deșertului Sinai, care datează din secolul al
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
vadă un foc sau o figurină dinăuntrul stâlpului. Deși sunt posibile o varietate de interpretări, Mark S. Smith conchide că „Pe scurt, asumând datarea corectă a acestui stâlp în secolul al zecelea, stâlpul atestă politeismul din zonă.” Alt exemplu de politeism din Levantul de Sud a fost descoperirea unei combinații de iconografii și inscripții la un centru religios/loc de poposire pentru călători de la Kuntillet Ajrud, în nordul deșertului Sinai, care datează din secolul al VIII-lea î.e.n. Printre multe alte
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
zei." Tot în sensul ideii că Iahve este un dumnezeu tribal vine, de ex., articolul lui Lonnie D. Kliever în Macmillan "Encyclopedia Of Death And Dying" si în "Encyclopedia of Bioethics", care scrie textual ca religia iudaică a derivat din politeismul tribal al Mesopotamiei, Iahve fiind un "zeu național". Pe de altă parte, pasajele biblice, fie că sprijină sau resping ideea că Iahve e un zeu tribal, nu sunt unica sursă de informații asupra religiei evreilor: aceasta are o vechime de
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este același cu Dumnezeul iudeo-creștin. Totuși, musulmanii resping teologia creștină privind doctrina Treimii care îl privește pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu), văzând aici o formă de politeism. Nu există nicio imagine vizuală sau reprezentare a lui Dumnezeu în islam, deoarece o astfel de imagine artistică ar duce la idolatrie, care este interzisă. Mai mult, mulți musulmani cred că Dumnezeu este lipsit de corp, făcând imposibilă reprezentarea Sa
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
ale Epocii Luminilor, care negau posibilitatea minunilor și care au înghesuit ca atare dezbaterea despre adevărul Bibliei în colțul cercetărilor arheologice. Concluzia autorilor este că istoria deuteronomistă, cu care a început monoteismul iudaic, a fost o mișcare de reformă a politeismului din Iuda și Israel inițiată sub domnia regelui iudeu Iozia. Scopul acestei campanii de propagandă religioasă era eliberarea de sub jugul suzeranității egiptene și anexarea teritoriului israelian (pe atunci ocupat de asirieni) la Iuda. Ca atare, regele Iozia era prezentat drept
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
explice și relele naturale prin a susține că simpla posibilitate logică „a unui spirit puternic, non-uman” cum ar fi Satan este suficientă pentru a rezolva forma logică a problemei suferinței sau a răului natural. Această aserțiune pare să implice fie politeismul fie o interpretare relativ slabă a suveranității divine, dar din moment ce țelul lui Plantinga era doar acela de a respinge aserțiunea că Dumnezeu și răul sunt "incompatibile din punct de vedere logic", chiar improbabila dar posibila și coerenta posibilitate de coexistență
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
Nirig, Nergal, Bel și Nebo). Acest fenomen de unificare a panteonului național are corespondență și în religia Egiptului, deși nici babilonienii, nici egiptenii nu au atins monoteismul iudaic. Există și alte destul de numeroase instanțe în care Biblia (Vechiul Testament) mai trădează politeismul autorilor ei, care însă ele nu sunt neapărat evidente în textele traduse cât e cazul în cel original ebraic. Un exemplu este Facere 6 unde versetele în ebraică trădează o insistentă dar puțin de imaginativă intervenție care comporta repetiții peste
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomică pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomici în scopul de a-și impune punctele lor de vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
interpretat ca permițând observatorilor să vadă un foc sau o figurină dinăuntrul stâlpului. Deși sunt posibile o varietate de interpretări, Mark S. Smith conchide că „Pe scurt, asumând datarea corectă a acestui stâlp în secolul al X-lea, stâlpul atestă politeismul din zonă.” Alt exemplu de politeism din Levantul de Sud a fost descoperirea unei combinații de iconografii și inscripții la un centru religios/loc de poposire pentru călători de la Kuntillet Ajrud, în nordul deșertului Sinai, care datează din secolul al
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
un foc sau o figurină dinăuntrul stâlpului. Deși sunt posibile o varietate de interpretări, Mark S. Smith conchide că „Pe scurt, asumând datarea corectă a acestui stâlp în secolul al X-lea, stâlpul atestă politeismul din zonă.” Alt exemplu de politeism din Levantul de Sud a fost descoperirea unei combinații de iconografii și inscripții la un centru religios/loc de poposire pentru călători de la Kuntillet Ajrud, în nordul deșertului Sinai, care datează din secolul al VIII-lea î.e.n. Printre multe alte
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
să plătească tribut regelui Sargon al Asiriei (722-705). După această perioadă izvoarele istorice nu-i mai menționează pe filisteni. Informațiile referitoare la religia filistenilor sunt sumare și se bazează exclusiv pe relatările biblice (Iud. 16:23). Potrivit acestora, filistenii practicau politeismul, principalele divinității fiind: Asimilarea acestor divinități, comune și altor popoare din Palestina, s-a petrecut doar după așezarea filistenilor în zonele lor de locuire. Până în prezent nu au putut fi identificate temple sau monumente cultice de origine filisteană. Orizontului culturii
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
Verdi surprinde În opera sa cele mai puternice sentimente umane, care ajung să mistuie personajele și În final să le pecetluiască soarta. În plus, spectacolul În patru acte surprinde lumea Egiptului Antic, un spațiu aflat sub semnul tradiției și al politeismului, În care orice abatere de la legile sfinte este aspru pedepsită. Punerea În scenă de la Iași a reușit, timp de trei ore, să transpună spectatorul În această lume de mult uitată sau chiar necunoscută de mulți dintre noi. Deși nu a
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
viziune care reglementa problemă prăzii. Există 2 tipuri de pradă:mobilă ( ganimet )și imobila ( fey ). Pentru a împărții pradă imobila, a rămas împărțirea în 5. Un gâzi este intrumentul religiei, un servitor al lui Allah care curăță pământul de murdăria politeismului. Este sabia lui Allah și protectorul credincioșilor. Martirajul - cei care mor pe calea lui Allah devin martiri. Existau 2 tipuri de martir: civil său militar. Tot potențialul militar trebuia îndreptat împotriva infidelilor, astfel că era interzis orice lupta împotriva musulmanilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
mișcarea lor către vest, chiar liderii otomani absorbeau unele elemente culturale ale regiunilor nou cucerite. Căsătoriile interculturale au făcut ca noi valori să se adauge la ceea ce poate fi numită cultură elitelor otomane. Mai înainte ca să adopte Islamul, turcii practicau politeismul. După primul contact cu arabii în bătălia de la Talaș, un numar de triburi turcice s-au convertit la Islam și au început să propage nouă credință mai departe în Turkestan. Procesul de convertire a fost încheiat cu mult timp în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sângele lui a dat naștere zvonului că creștinii sunt canibali de copii. Conflictele dintre politeiști și creștini s-au accentuat. Ca urmare, împăratul Teodosie I a decis în anul 386 e.n. ca singura religie legală a imperiului să devină creștinismul, politeismul roman să fie abolit și templele să fie distruse, iar în anul 393 a ordonat interzicerea Jocurilor Olimpice. Creștinismul a luat naștere în Imperiul Roman, în secolul I e.n., în timpul orânduirii sclavagiste. Această religie este cunoscută de la origini și până în prezent
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
această chemare. Abd al-Wahhab emfatizează în doctrina sa unitatea lui Dumnezeu, "tawhid" (Arabă: توحيد) în contrast cu "širk" (Arabă: شرك), definită ca actul de asociere a oricărei persoane sau oricărui obiect cu puteri care trebuiesc atribuite doar lui Dumnezeu practicarea idolatriei și politeismului, deificarea oricui sau a orice altceva decât pe Dumnezeu. El a condamnat actele specifice pe care le-a considerat ca fiind o eschivare de unicitatea lui Dumnezeu, precum ofrande și rugăciuni la morminte sau sfinți, ritualuri de rugăciune în care
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
și pâinea, și cuțitul în mână, nu au strigat în gura mare: Pentru voi, Dumnezeul sunt eu!’’. Ce să zic? Neghiobia în forma sa manifestă! Ca simplă aducere-aminte, trebuie să spun că expresia anterioară putea avea cumva sens pe vremea politeismului grecesc când zeul era omul ale cărui atribute extrapolate îi dădeau muritorului sentimentul că nu e singur și, la nivel emoțional, o oarecare siguranță. Omul, atunci, ca de altfel și acum, striga către cineva, către acel protector din mintea și
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
suflet foarte bun. Nu se prea cunosc amănunte ale vieții lui Mohamed dinaintea primelor revelații, către anul 610. Potrivit tradiției, ele au fost precedate de lungi perioade de "retragere spirituală" ("tahannut") în peșteri și în alte locuri însingurate, practică străină politeismului arab. E foarte posibil ca Mahomed să fi fost impresionat de vegile, rugăciunile și meditațiile anumitor călugări creștini pe care îi întâlnise sau de care auzise vorbindu-se în călătoriile sale. Un văr al Khadijei era creștin. În plus, anumite
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]