278 matches
-
ul sau shinto (神道) este religia tradițională a Japoniei și o fostă religie de stat a acestei țări. Fiind o religie politeistă, implică venerarea unor zei numiți "kami" (神). Mulți "kami" sunt divinități locale și pot reprezenta spirite sau genii ale unor anumite zone geografice, însă există și unii zei care personifică monumente sau procese naturale majore: de exemplu, Amaterasu, zeița soarelui
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
nu-și ascultă și respectă părinții ori pe cel care are obiceiul de a consuma vin.[Baihaqi, At-Targheeb wat-Tarheeb] Fără îndoială, Allah înconjoară cu mila Sa totul în noaptea a cincisprezecea din luna Șaban. El iartă toate creaturile Sale, cu excepția politeiștilor și a celor care au inimile pline de ură sau dușmănie. Allah Preainaltul îi iartă pe toți musulmanii în acea noapte, cu excepția ghicitorilor, magicienilor, oamenilor care sunt plini de ură, alcoolicilor, a celor care nu-și respectă părinții și pe
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
Școala "" a căutat să țină seamă de această diversitate religioasă prin conectarea sa la situația socială și economică a unui anumit grup. De obicei religiile au fost împărțite în etape de progres, de la societăți simple la complexe, în special de la politeiste la monoteiste și de la nepregătite la organizate. Dar sunt acum afirmații că "ideea că religia a evoluat de la politeism către monoteism a fost acum discreditată" (p. 1763, "Man, Myth & Magic (Omul,Mit și Magie)", 1995) Cele mai vechi dovezi ale
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
de unii istorici ca fiind zeul suprem din panteonul geto-dacic, de unde concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la creștinism, idee ce se află în opoziție cu opinia conform căreia religia geților ar fi fost una politeistă, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. Alți istorici îl consideră doar patronul lumii subpămîntene, al împărăției morților, având, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat și cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, trăsnetelor și al fulgerelor. Mitul lui Zamolxis este
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
islam. Noua religie s-a extins mai lent între populația rurală. Mulți zoroastriști au emigrat, mai multe grupuri s-au stabilit în India. În secolele următoare zoroastrismul de formă graduală s-a întors la forma lui originală monoteistă, fără elemente politeiste. Religia care a urmat după zoroastrism în Persia a fost influențată de acesta. Când preoții iranieni au încercat să combată învățăturile lui Zoroastru, au readus vechea adorare a lui Mitra, mitrarismul s-a întins în lungul și latul răsăritului și
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
zeu principal dar nu unicul existent. Termenul a fost compus de orientalistul Max Müller (1823-1900), din grecescul "henos"-unul și "teos"- dumnezeu. Divinitatea principală venerată are calitățile divinității supreme. Reprezintă o încercare de unificare a unui dumnezeu suprem, a religiilor politeiste comune în acele timpuri. Se crede că a influențat alte religii ca iudaismul, creștinismul și islamul. Ahura Mazda este dumnezeul principal. Membrii zoroastrismului venerează focul etern ca simbol divin. Zoroastru predica dualismul bazat în lupta dintre Bine și Rău, Lumina
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
religii, între exoterism și esoterism, între literalism și spiritualism, între explicare și interpretare alegorică. Trebuie spus însă că această opoziție considerate de unii firească, a putut să ducă la executarea lui Al Hallaj, vinovat de a fi asociat, ca un politeist, eul său individual lui Dumnezeu. Cu toate acestea, majoritatea musulmanilor îl considera pe sufi, un musulman pios, respectat chiar dacă nu toate convingerile și practicile sale sunt înțelese pe deplin. Se poate pune întrebarea dacă există vreo legătură între sufism și
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
pentru alimente și figurine care se păstrează la Muzeul Cartierului herodian. Potrivit rezultatelor cercetărilor, la finele zilelor Primului Templu, în urmă cu 2500 ani, zona aceasta se afla în interiorul unui oraș fortificat, și locuitorii, inclusiv evreii, practicau pe atunci culte politeiste. În perioada celui de-al Doilea Templu locul se numea Orașul de sus al Ierusalimului. Locuitorii săi erau preoți (cohanim) înstăriți, cu înaltă poziție în societate. Majoritatea vestigiilor găsite datând din aceasta epocă se află la Muzeului Cartierului Herodian, el
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau regiștri. În registrul de jos, sau pe nivelul patru este o figură de femeie cu mâinile așezate pe capetele a doi lei care stau așezați la dreapta și la stânga ei. Figura de femeie poate
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
drept convigătoare dovezile că Dumnezeu a avut o soție.” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). În documentarul History Channel The Bible
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
Civilizația aztecă a recunoscut o mitologie politeistă, care cuprindea în convingerile lor religioase mai multe zeități și zei (peste 100) precum și creaturi supranaturale . Cultura aztecă este, în general, grupată împreună cu complexul cultural cunoscut sub numele de Nahuatl, din cauza limbii comune pe care au împărtășit-o. Conform legendei
Mitologie aztecă () [Corola-website/Science/319293_a_320622]
-
orașului iebusit, adică al Ierusalimului. Ea este menționată de cinci ori în cartea prorocului Ieremia (7:31,32 19:2,6 32:35) că locul unde obișnuiau oamenii „să-și ardă fiii și fiicele în foc” ca parte a cultului politeist al zeului Moloh. Denumirea a fost preluată în islam și de Coran - "Jahannam" (arabă:جهنم) ca loc de pedepsire a păcătoșilor și a necredincioșilor, echivalent islamic al iadului sau infernului. Locul acesta este descris acolo cel mai des că foc
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
care și-a sacrificat câțiva fii, potrivit relatării din Cronici 2, 28, 3. Deoarece fiul său legitim cu fiica marelui preot Hizkiyah, i-a urmat pe tron, se poate înțelege că fiii sacrificați erau fiii regelui din relații cu femei politeiste sau concubine. Fapte similare sunt atribuite și nepotului lui Ahaz. Mânase (Cronici 2, 33:6) Cartea Isaia nu menționează nominal Gey Hinom ci „locul de ardere” Tofet ,în care a fost nimicita oastea asiriana, si despre care se vorbește și
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
bizantine. Profesorul Ortaylı considera că pretențiile rușilor pur teoretice, iar pe cele otomane îndreptățite, de vreme ce sultanul Mehmed și-a bazat politica imperială de cuceriri pe ideea fondării unei a treia Rome islamice, în condițiile în care prima Romă a fost politeistă, iar cea de-a două creștină. Mai trebuie amintit că Soliman Magnificul, după ce l-a învins pe împăratul Sfântului Imperiu Roman Carol Quintul, a ajuns să se considere succesorul de drept al Cezarilor. Ca dovadă stă faptul că marele vizir
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
cărți însemnate în domeniul teologiei și istoriei. În secolul al VI-lea o personalitate de prim ordin a fost un alt episcop al orașului, Sfanțul Martin din Braga, originar din Pannonia, care a reușit să convertească pe suebii, în parte politeiști, în parte creștini de riț „arian”, considerat „eretic”, la creștinismul romano-catolic. El este cel care a fost ctitorul vechii mănăstiri din Domio, în prezent obiectiv arheologic. În acea perioadă Bracară sau Braga a găzduit și câteva concilii de seamă ale
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
la Mecca, a chemat de urgență o oaste mai mare de 1000 de oameni, 100 de cai și aproape 200 de cămile , cu scopul de a-i extermina odată pentru totdeauna pe musulmani . Profetul,a decis să-i aștepte pe politeiști în orașul Badr, undeva între Mecca și Medina, la circa 137 km sud vest de Medina. Musulmanii și-au așezat tabăra lângă cea mai apropiată fântână și au colectat apă, închizând celelalte fântâni și lipsindu-i pe quraishi de surse
Bătălia de la Badr () [Corola-website/Science/329943_a_331272]
-
a teritoriul moștenit de la el. Iudeea a devenit frontiera dintre Imperiul Seleucid și Imperiul lui Ptolomeu, ulterior, devenind parte a Imperiului Seleucid. În secolul al II-lea înainte de Hristos, Antiohus al IV-lea a încercat să elimine iudaismul în favoarea religiei politeiste elene. Aceasta a provocat revoltele maccabeene din 174-135 care au condus la intemeierea regatului ebraic al Macabeilor sau Hasmoneilor (victoriile răsculaților antiseleucizi sunt celebrată până azi prin sărbătoarea iudaică de Hanukka). Cartea Macabeilor descrie creșterea și apusul dominației grecești în
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
fost recunoscut ca împărat. Istoricul Eusebius din Caezareea a scris că Filip Arabul a fost primul împărat creștin. De fapt, Constantin cel Mare a fost primul împărat roman care s-a botezat. Filip a fost doar tolerant față de creștini, religia politeistă rămânând religia oficială de stat. Sfântul Quirinus al Romei, a fost, după o legendă, fiul lui Filip Arabul.
Filip Arabul () [Corola-website/Science/299878_a_301207]
-
după aceasta, el își va dezvolta propriul sistem, combinând doctrinele diverșilor învățați. Scopul principal al lui Ibn Tumart a fost unitarianismul (tawhid), ceea ce nega existența independentă a atributelor lui Dumnezeu ca fiind incompatibile cu unitatea sa, susținând astfel o idee politeistă. Ibn Tumart a reprezentat o revoltă împotriva ideii de antropomorfism din ortodoxia musulmană. Susținătorii săi sunt cunoscuți drept almohazi (al-Muwahhidun), însemnând cei ce afirmă unitatea lui Dumnezeu. După ce s-a întors în Magreb în jurul anului 1117, Ibn Tumart a petrecut
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
cu pretextul învinuirii de vrăjitorie puteau fi condamnate persoane de ambele sexe, dar mai ales femei. În această perioadă se diferențiează două feluri de vrăjitori/vrăjitoare pe care le distingeau cu două cuvinte a limbii latine: Provine din timpurile religiilor politeiste, anterioare creștinismului, când se credea în zâne bune iar cele rele fiind vrăjitoarele, care erau frecvent de sex feminin. Nuielele rupte din gard, sau cozile de mătură erau folosite pentru zbor de vrăjitoare. Credința despre puterile lor miraculoase de vindecare
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
Islamul a preluat și adaptat multe elemente din iudaism și creștinism. La fel ca evreii, musulmanii practică un monoteism radical, considerându-l pe Isus Cristos un profet, și nu Fiul lui Dumnezeu. Musulmanii, ca și evreii, îi consideră pe creștini politeiști. Cât despre zoroastrism și credința Bahá'í, religii practicate la granița dintre Orient și Occident - de exemplu în Iran și Pakistan - ele sunt caracterizate printr-un anumit grad de sincretism.
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
الشريف, Al-Haram al-Qudsī ash-Sharīf, Sanctuarul Nobil), este unul dintre cele mai importante locuri religioase din Vechiul Oraș al Ierusalimului. a servit drept loc de cult celor trei religii monoteiste - iudaismul, islamul, creștinismul, dar in cursul istoriei a cunoscut și momente politeiste, în vremea ievusiților, cea a conviețuirii temporare dintre iudaism și politeismul canaanit-israelit, și în vremea ocupanților seleucizi și romani. Numele său mai vechi din Biblia ebraică era Moria. Muntele Templului se află în partea de est a Orașului vechi al
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
mai mari și fiind mult mai fastuos și sofisticat. Arheologi au gasit în descrierea biblică un numar de parametri care caracterizau si alte temple antice din Levantul antic. După descrierea biblică însăși, in anumite perioade, Templul a găzduit și culte politeiste, ale unor alți zei decât Yahve, aceasta mai ales in timpul domniei regelui Manase (Menashe). Primul Templu a dăinuit până în 586 î.Hr.. când a fost dărâmat și prădat în cursul campaniei de pedeapsă a regelui babilonean Nabucodonosor al II-lea
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
fiind jignitoare față de musulmani. Este vorba de o renarare transformată a vieții lui Mahomed (denumit în roman „Mahound” sau „Vestitorul”) la Mecca („Jahilia”). În centrul ei se află episodul versetelor satanice, în care profetul proclamă o revelație în favoarea vechilor zeități politeiste, după care o retractează ca fiind o greșeală cauzată de ispita lui Shaitan. „Vestitorul” are doi adversari: o preoteasă păgână demonică, Hind și un poet satiric sceptic, Baal. Când profetul se întoarce victorios în oraș, Baal se ascunde într-un
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
descoperit-o, dar și admirația sa pentru natura și pentru istoria acestor țări care îi aminteau de "Părinții Bisericii". Într-o scrisoare, el a descris Roma ca fiind „locul cel mai minunat de pe Pământ”, dar religia catolică romană ca fiind „politeistă, decadentă și idolatră”. În timpul acestei călătorii, Newman a scris mai multe scurte poeme care mai târziu au fost publicate sub titlul de "„Lyra Apostolica”". De la Roma, Newman se întoarce singur în Sicilia, unde cade bolnav la Leonforte. Ceea ce era la
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]