466 matches
-
Larionescu și Ungureanu (1983) identifică o etapizare ideologizată a evoluției postbelice a sociologiei, impusă de epocă, care nu mai poate fi susținută acum. Utilizând datele oferite de autori, propun o altă etapizare, folosind drept criteriu momentele de schimbare a orientării politico-ideologice, cu efecte dramatice asupra sociologiei. Tabelul 1. Producția sociologică Între 1944 și 1980 Producția sociologică: volum total Producția sociologică: medie anuală 1944-1947 68 17,0 1948-1953 7 1,1 1954-1958 57 11,4 1959-1963 118 23,6 1964-1968 351 70
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1948, cu excepția a două articole. După această dată apar doar articole vag sociale, majoritatea lor fiind puternic ideologizate. Etapa a doua: sociologia subterană - 1948-1965 În 1947 s-a declanșat „revoluția comunistă”. Începând cu 1948, noul regim a dezvoltat o atitudine politico-ideologică tot mai ostilă față de sociologia ca știință, cu un vârf În 1951, treptat slăbind apoi În intensitate spre sfârșitul anilor ’50 (Costea, Larionescu, Ungureanu, 1983, 92). Chiar la debutul regimului comunist, sociologia românească a fost „băgată la Închisoare” prin mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai fost publicate. Din 1948 până la sfârșitul anilor ’50 s-au publicat puține lucrări cu teme sociale: În 11 ani apar doar 64, cu o medie anuală de 5,8. Și acestea, cu câteva excepții, au un caracter nesociologic, ci politico-ideologic. Învățământul a fost reconsiderat pe baze comuniste. Sociologia a fost scoasă ca disciplină din Învățământul preuniversitar. În fapt, nici acum, după 15 ani de la Revoluție, sociologia nu a fost introdusă decât marginal În licee și menținută doar marginal În facultățile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al secției de psihologie socială industrială la Institutul de Psihologie și i s-a permis publicarea cărților sale de sociologie. H.H. Stahl a fost chemat pentru a avea un rol crucial În reconstruirea Învățământului sociologic al Universității București. Dincolo de rațiunile politico-ideologice, În reabilitarea sociologiei s-au pus speranțele tuturor segmentelor social-politice pentru modernizarea/reforma societății românești. În contextul liberalizării, sociologii, nou-acceptați și chiar susținuți politic și administrativ, au Încercat să contribuie la reforma și modernizarea societății românești, locale și sectoriale. Sociologia
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
considerând „materialismul istoric” ca sociologie, știință a societății, ea era expusă procedurilor de tip științific de producere și verificare, fapt care nu putea fi acceptat de ideologia comunistă. O asemenea plasare a sociologiei, dincolo de aparența avantajelor, o expunea presiunilor deformante politico-ideologice, dar și unor atitudini adverse. Pentru a evita o asemenea poziție primejdioasă, a dominat un larg consens că „sociologia românească” nu este „materialismul istoric”. S-a avansat chiar ideea că sociologia ar trebui să aibă doar funcția de a furniza
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
face ca În această ,,regiune dezavantajată istoric” disciplina În discuție să nu fie recunoscută Întrucât nu are ,,docenți” și să nu aibă asemenea specialiști Întrucât nu figurează În registrele oficiale ale științelor. De aici decurg o seamă de importante implicații - politico-ideologice, dar și conceptual-metodologice - la nivelul instituționalizării antropologiei (În universități, institute de cercetare, muzee, conferințe și publicații etc.) În lumea centralși est-europeană. Ca devenire istorică, antropologia socioculturală parcurge astfel drumul de la o scientia illicita sub regimul comunist la o disciplină novatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în direcția asimilării, acceptării și perpetuării comunismului ca normalitate biosocială: disciplinarea (având ca scop difuzarea fricii controlate și instituirea reflexelor de obediență individuală); uniformizarea (urmărind instaurarea și menținerea unui climat, cenzorial și pauper, de echitate colectivă) și îndoctrinarea (vizând formarea politico-ideologică) a viitoarelor cadre PCR”. Omul de la catedră devine, prin noile atribuții ce i se transferă și prin aplicarea unor metodologii infailibile, un propagandist, un executant fidel al directivelor transmise de „organele de partid”, un antrenor în însușirea ritmurilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cu sprijinul mijloacelor de informare din Occident și cu ajutorul material al diverselor grupări reacționare capitaliste”. În replică, „pentru combaterea oricăror manifestări ostile socialismului”, s-au organizat „adunări de partid În diverse regiuni și raioane, s-a insistat asupra Îmbunătățirii muncii politico-ideologice, dar și asupra profilului moral-politic al comuniștilor aflați În munci de răspundere” (p. 256). Un element oarecum inedit ce reiese din corespondențele diplomaților români este escaladarea tensiunilor dintre România și celelalte țări socialiste. Dacă relațiile cu Ungaria erau marcate de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unei zile de 1 Mai liber « Când va păși la cot cu noi, Belgradul» (...). În poezia Zestrea poetul folosește un ritm sprinten, un humor sănătos, popular. Poezia sugerează schimbările profunde petrecute în viața satelor, în mentalitatea țăranilor muncitori (...). Creșterea nivelului politico-ideologic al conținutului poeziilor lui Mihu Dragomir a determinat implicit o împrospătare a limbajului poetic, o îmbogățire a tehnicii versificației. În volumul Prima șarjă, poetul manifesta adeseori predilecția pentru un stil prețios, cu giuvaeruri și panglicuțe, pentru anumite împerecheri de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Teodorescu, situându-se pe o poziție formalistă nu vor să renunțe - în alcătuirea propriilor lor culegeri de versuri - la publicarea unor poezii confuze, care plătesc tribut ideologiei burgheze (...). Principalele probleme dezbătute de Demostene BOTEZ (...) au fost cunoașterea vieții și pregătirea politico-ideologică (...). Pentru a înțelege sensul dezvoltării societății (...) este necesar să fim înarmați cu concepția marxist-leninistă (...). Vorbitorul a combătut poziția unor scriitori ca Aurel Baranga care privesc ușuratec problema pregătirii lor ideologice (...). Alexandru JAR s-a declarat în dezacord cu modul superficial
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Caragiale și Sadoveanu, scrise în anii 1951-1952 și care pot fi socotite drept exemple de apreciere principială a creației literare, activitatea lui Traian Șelmaru a evoluat pe o linie ascendentă, definindu-și din ce în ce mai bine fizionomia în cadrul criticii noastre. (...) Justețea orientării politico-ideologice a criticului, conștiința clară a scopului și necesității luptei pentru o nouă cultură și literatură și împotriva a tot ce tinde să împiedice realizarea acestui scop determină o altă însușire valoroasă a activității sale: combativitatea. Lucrările publicistice și de critică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să se deplaseze de la forme la fond, făcând cu putință o structură socială hibridă capitalisto-iobăgistă, în care în fața capitaliștilor marii proprietăți nu stau țăranii salariați liberi, ci „țăranii învoiți, siliți”; centrarea analizei sociologice gheriste pe problematizarea condiției social-economice, dar și politico-ideologice a țărănimii - clasa productivă majoritară a societăți românești din acea vreme - a oferit o perspectivă determinist-structurală (complexă), cu certe calități euristice și vocație macrosocială în cercetarea sociologică, în pofida unor limitări ale concepției lui Gherea privind raționalitatea capitalistă a reformei agrare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
temperamentul său1448. La întoarcerea în București a zăbovit puțin asupra introducerii unor schimbări interne după modelul regimurilor chinez și coreean. Pe 6 iulie, Ceaușescu a prezentat așa-numita Teză din iulie Comitetului Executiv al PCR1449. El voia să îmbunătățească "activitatea politico-ideologică și educația marxist-leninistă" a cadrelor de partid și a poporului român. Propunerile sale se bazau pe poziția partidului, aceea de prim rang; era un program de instruire și acolo unde era necesar, de reeducare, menit să asigure conformarea la interpretarea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din iulie la Plenara CC, din noiembrie. El le-a amintit delegaților că "fiecare personalitate se poate afirma numai într-o legătură strînsă cu partidul", iar acesta, la rîndul său, se afla "sub conducerea subsecretarului"1466. Cu alte cuvinte, orientarea politico-ideologică a României trebuia să se conformeze gîndirii lui Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului. Bogdan și Ioniță au ameliorat, efectiv, ceea ce stricaseră, în America, presa și declarațiile lui Ceaușescu. Pe 22 noiembrie, Nixon îi răsplăti pentru efortul depus. El anunță
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pus capăt scurtei perioade de détente (relaxarea ideologică) cuprinsă între 1964 și 1971. Revenit din vizitele asiatice în China, Coreea de Nord, Mongolia și Vietnamul de Nord, Nicolae Ceaușescu își cristalizează programul politic în raportul intitulat Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Cele 17 propuneri vizau înăsprirea "combativității revoluționare și a spiritului militant, partinic al întregii activități politice, ideologice și de educație comunistă a maselor" (Ceaușescu, 1971, p. 9). În fapt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Pascu și Ladislau Gyémánt; note și traducere de Ladislau Gyémánt. București: Editura Enciclopedică. Cantacuzino, C. (1984). Istoriia Țării Rumânești. În M. Gregorian (Ed.). Cronicari munteni. Vol. I (pp. 1-213). București: Minerva. Ceaușescu, N. (1971). Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. București: Editura Politică. Costin, M. (1965). De neamul moldovenilor. În M. Costin, Opere. Vol. II. (pp. 9-52). București: Editura pentru Literatură. Crainic, N. (1929). Sensul tradiției. Gândirea. Anul IX
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]