689 matches
-
mult "ce se dădea", important era să fii pe listă, la coadă. Cuprinsul unei cărți ajunge să fie citit cu mai mare interes decît conținutul. în mod normal, fiecare listă canonică intră într-o luptă liberă cu alte și alte "pomelnice". Antologiile de după '90 au propus mai ales grupuri sau generații. Au fost antologii care au funcționat după clasice criterii estetice. Au fost și antologii tematice. în această efervescență antologatoare, un semn de oboseală a genului, de coborîre a lui în
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
fiind de vegetația vieții. Sau cu vorbele lui Mircea Eliade: "E surprinzător cum lucrurile cele mai puțin însemnate, cele mai puțin solemne și cele care evită cît mai net eternitatea au șanse să trăiască cel mai mult. Cazul jurnalelor intime, pomelnic de morți, de fapte moarte, de gînduri moarte. Nimic mai viu și mai fascinant, totuși, decît cimitirele acestea". Nu întîmplător jurnalele au înflorit la noi în decursul deceniilor sumbre de la al doilea război mondial încoace, aidoma unor paradoxale "cimitire" care
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
au decedat din cauza bolilor cardiovasculare (infarctul miocardic avînd întîietate), 7 milioane au murit de cancer, 3,5 milioane de boli cronice ale căilor respiratorii și un milion de diabet. Urmează imediat bolile infecțioase și bolile degenerative. Am început cu acest pomelnic macabru al tributului pe care îl avem de plătit maladiilor nu cu gîndul de a-l înfricoșa pe cititor, ci de a-l face să înțeleagă un lucru pe care îl intuia cu siguranță de mult: că oricît ar părea
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
fie frate de cruce s-au ascuns cu un pas mai devreme chiar și singurul bărbat de pe lume convins că-l voi iubi toată viața a plecat tiptil într-o noapte înainte de-a împlini 55 drapată în hlamida unui pomelnic strălucesc într-un oraș în care nu m-a chemat încă nimeni nicicând la prohod parcă m-aș vedea perorând la televizor pe-o planetă străină pentru ochii furnicilor vie pentru tot șirul celor prea dragi demult pe-o altă
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
numărul enorm de invitații distribuite la deschiderea festivalului, prin intermediul cărora s-a umplut Sala Palatului cu oameni care, majoritatea, habar n-aveau cine e regizorul al cărui film îl vor viziona. Era vorba de Ken Loach, regizor britanic cu un pomelnic de premii, impresionant prin asiduitatea cu care a refuzat orice contact cu Hollywoodul. Până aici, bravo lui! Ceea ce depășește puterea mea de înțelegere e de ce s-a deschis festivalul cu pelicula sa intitulată Ae fond kiss. Care, departe de a
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
masivul birou de la fereastra ce da spre celebra biserică - de care, desigur, auziseră până și americanii - și-i urase mult succes în slujba sa cea nouă. Nu-i dăduse nicio libertate, nu-i îngrădise niciun drept, nu-i recitase un pomelnic de îndatoriri. Nimic! Ca și cum el, Ivan Mihailovici Saproșkinov, se născuse gata învățat, adică pe certificatul lui de botez fusese scris nu numai numele ci și menirea lui în viață: funcționar clasa a II-a. De atunci nu-l mai văzuse
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
realizând un paralelism perfect, armonios, echilibrat între grija față de trup și cea față de suflet, cele două componente ale întregului uman, spunând: „un trup nehrănit este un trup bolnav, un suflet fără rugăciune este și el slăbit” (p.37). Referitor la pomelnice, afirmă că prioritare sunt pomelnicele și rugăciunile făcute pentru cei ce nu pot merge la biserică. Într-o atare situație ne asemănăm celor patru care l-au dus pe paraliticul din Capernaum cu targa în fața lui Iisus Hristos. In acest
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
echilibrat între grija față de trup și cea față de suflet, cele două componente ale întregului uman, spunând: „un trup nehrănit este un trup bolnav, un suflet fără rugăciune este și el slăbit” (p.37). Referitor la pomelnice, afirmă că prioritare sunt pomelnicele și rugăciunile făcute pentru cei ce nu pot merge la biserică. Într-o atare situație ne asemănăm celor patru care l-au dus pe paraliticul din Capernaum cu targa în fața lui Iisus Hristos. In acest caz pomelnicul ține loc de
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
că prioritare sunt pomelnicele și rugăciunile făcute pentru cei ce nu pot merge la biserică. Într-o atare situație ne asemănăm celor patru care l-au dus pe paraliticul din Capernaum cu targa în fața lui Iisus Hristos. In acest caz pomelnicul ține loc de targă, iar Iisus Hristos din Sfânta Împărtășanie este același din Capernaum. În ceea ce privește prezența icoanelor în școli, spitale, penitenciare, primării sau în alte instituții publice, Î.P.S. Părinte Ioan afirmă că România este țara lui Dumnezeu, țara icoanelor
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
le putem trece cu vederea. Dețin și eu o listă cu sâcâieli, nemulțumiri, enervări, exasperări pe care n-am să le regret și de care am să mă bucur o vreme că voi fi scăpat, dar prefer să păstrez acest pomelnic pentru urechile prietenilor apropiați, cei obișnuiți să ne asculte văicărelile cu mai multă indulgenta decât reclamă îndeobște subiectul. Vreau, în schimb, să vă vorbesc despre crâmpeiele unei Românii de care îmi va fi chiar foarte dor și pentru care am
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
inegalabila în acest sens este inventarierea tuturor celor "aproape două sute de nume de scenariști", puși exemplar la lucru, toți, în anii frumoși ai deceniului precedent, cînd producția de filme devenise elefantiazică din ordin suprem, cu peste 30 de lungmetraje anual. Pomelnic fără nici o diferențiere calitativa ori problematică, respinsă ab initio și apodictic, drept nedrept "cal de bătaie", în idea că din urmă ne vin, cu regimentul scenaristic respectiv și cu tehnică din dotare, nu semnele falimentului, ci "semnul cel mai bun
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
diferențiere calitativa ori problematică, respinsă ab initio și apodictic, drept nedrept "cal de bătaie", în idea că din urmă ne vin, cu regimentul scenaristic respectiv și cu tehnică din dotare, nu semnele falimentului, ci "semnul cel mai bun". Alte lungi pomelnice egalizatoare, la fel epurate de orice disocieri, cu zeci de nume și titluri, puse toate sub insignă bucuriei atîta timp exersate la comanda ("motive serioase de încredere", "alte semne de curaj") întocmește Călin Căliman după "concursurile de scenarii" cu care
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
dedicat poeme) cu cine va mai recunoașteți afin în literatura română și cea universală? - Îi iubesc, respect, admir, salut (și de pe loc, și din mișcare) pe mulți confrați defuncți sau vii, din țară și străinătate. Să fac, aici, un lung pomelnic, ar fi de-a dreptul fastidios. (Lui Luca,-n treacăt fie zis, nu-i voi fi dedicat poeme. Îi cer, pe-această cale, scuze!) - Cu o roza "a vînturilor" la butoniera, poetul e un matroz cosmic (de pe Planetă Roz). Dvs.
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
totuși, mai pe la începuturi, amănuntul interesant că țăranii l-au zugrăvit pe poet printre sfinții de pe pereții bisericii din Ipotești, și mă mai bucur de câteva peisaje superbe. Apoi - un delir psihanalizabil răstit la spectator cu limbă de lemn, un pomelnic entuziast în care apar de-a valma dacii, Constantin Brâncuși, Babele, Sfinxul, Ștefan cel Mare, sfinți, hidrocentrale, holde aurii, maci, cai, pescăruși, fii ai patriei cu capetele ițindu-se energice din mulțime pe bulevardele Capitalei (ar trebui oare ca viermuiala lor
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
editorial Recapitularea modernității de Ion Bogdan Lefter conține una dintre cele mai imprevizibile �mișcări" critice din ultimii ani. Mulți dintre postmodernii declarați de la noi au înțeles să recupereze istoria literaturii române nu din perspectivă postmodernă, ci ca pe un lung pomelnic de precursori ai acestei noi sensibilități artistice. I.B. Lefter este unul dintre primii care încearcă un act critic din perspectivă (în cel mai propriu înțeles al cuvîntului) postmodernă. Aparent, nimic spectaculos: un alt studiu despre perioada interbelică, despre autorii de
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
cultivată, încurajată, deși prea puțin susținută. Iar acest lucru se vede din întrebările celor care au realizat interviurile. Puțină imaginație, ei înșiși încremeniți în aceleași demascări, din ce în ce mai insipide, o satisfacție ciudată de a-l auzi încă o dată pe Grigurcu recitînd pomelnicul de compromiși. Dialogul între Marin Mincu și Gheorghe Grigurcu este antologic. Arată cît de departe de comunicare este de fapt discursul revizionist. Ceea ce la început a fost o revelație a impactului, a dialogului, s-a transformat ușor într-un soi
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
Aceasta e marea problemă a lui Scorsese, iar el trece pe lângă ea de parcă nici nu ar fi acolo și calcă astfel o lege a lumii filmului. Or, cu tot sentimentul de vină al Academiei Americane de Film și cu tot pomelnicul de nominalizări al peliculei, așa ceva nu se iartă. Vorbesc de "sutură", un cuvânt complicat care definește o realitate relativ simplă (pentru criticul de film care își dă cu părerea, nu și ușor de realizat pentru regizori): "L-ai pus pe
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
Puiu și Eugenia Cimborovici-Teodoreanu. A doua zi, dna Rozalia avea să scrie pe adresa „Zorilor Bucovinei”: „Mulțumesc din nou pentru ziua de ieri a fost foarte frumos și bine organizat. Mi-a părut rău că nu l-am pus pe pomelnic și pe dl Bizovi și poate mai trebuia pe cineva, dar așa se întâmplă, ca să nu ne mândrim, ci să ne smerim, am făcut-o la Bănceni, am scris un pomelnic în care l-am pus și de dl Vasile
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
a părut rău că nu l-am pus pe pomelnic și pe dl Bizovi și poate mai trebuia pe cineva, dar așa se întâmplă, ca să nu ne mândrim, ci să ne smerim, am făcut-o la Bănceni, am scris un pomelnic în care l-am pus și de dl Vasile Bizovi. Să treceți mulțumirile mele și celor pe care poate i-am uitat, căci m-au tulburat unele discuții, iar spusele părintelui Dosoftei mi-au trezit amintiri uitate”. Uniți într-o
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
Palatul lui Irod, Mazal U’ Bracha, pace, fericire, Măicuță Sfântă și Bunăvestire, ghizi erudiți, preoți evlavioși, români de-ai mei cuminți și credincioși, finici și Sfântă Iesle, mir de nard, candele-n care idealuri ard, pustiu, cămile, peșteră de magi, pomelnice cu multe nume dragi, Eden, șarpe și măr, Adam și Eva, Jaffa, Carmel, Iordan, Kerit, Hozeva, sfinte cuvinte vii și Mare Moartă, leandri și bătăi din poartă-n poartă, grote, prooroci, grădini luxuriante, faleze înverzite, râpe, pante, lămâi și Carantania
JURNAL DE PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382301_a_383630]
-
aceea dintre un poet și cuvintele lui. La o ipotetică masă, acoperiți de o foiță care le reține profilul feței și numele, stau toți: Breton, Eluard, Tanguy, Péret, Ray, Picasso, Dali, Ernst, Crevel, Hugnet, Dominguez, Jean, Henri, Herold, Malet, Brauner. Pomelnicul trucajului, în care se complac cîți scriu nu despre "un anume subiect", ci despre "culoarea din acele clipe a subconștientului". În fine, înainte de Scrisori de răspuns și Extemporale, Cuvinte fără fard, sub mărturisirea-denunț că "într'o țară eminamente agricolă, am
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
și Mihai Zamfir, Virgil Nemoianu și Mircea Anghelescu, fac din istoria literară, dacă nu o știință inefabilă și o sinteză epică, așa cum și-o imagina G. Călinescu, un domeniu multistratificat, extrem de complex și de atrăgător. Suntem la ani lumină de pomelnicele cenușii cu date și nume, de acumularea și expunerea informațiilor fără o idee structurantă și o perspectivă directoare; după cum nu vedem în scrisul acestor istorici literari nimic din stilul lemnos-pozitivist, livrat de alții împreună cu "știința" literaturii. Ceea ce se vede este
Cum se scrie istoria by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8164_a_9489]
-
dreptate, asupra unei calități esențiale a lui George Muntean, și anume generozitatea, altruismul, devotamentul și afecțiunea pentru prietenii pe care-i prețuia. El a ajutat multă lume. Solicitat, rugat, deschidea o agendă voluminoasă, cât un ceaslov, unde avea un lung pomelnic de adrese și numere de telefon. Cel mai adesea îl dibuia pe omul nimerit care putea să-i rezolve problema, să zicem o internare în spital sau ieșirea dintr-un hățiș birocratic. Cea mai semnificativă pagină în privința marii disponibilități, în
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]