10,542 matches
-
Bibescu, pe care îl învestește cu poziția de stăpân al Corcovei, cu vărul lui primar, prințul Anton Bibescu, scriitor și diplomat, adevăratul stăpân al acestei moșii mehedințene și prieten al lui Marcel Proust. Numai că numele lui nu e nici măcar pomenit, ceea ce e grav, deoarece ,dintre Bibeștii amintiți, el se cuvenea cel dintâi numit într-o evocare a Corcovei și a atitudinilor lui Marcel Proust față de România. Faptul că Martha Bibescu ,își petrecea verile" la Corcova, unde și le petrecea și
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
avut acces la vasta Correspondance a lui Marcel Proust, dl Cosmin Zidurean putea să consulte studiile românești ale lui Mihail Sebastian, Valeriu Râpeanu, Cornelia Ștefănescu, Maria Brăescu ș.a., mai la îndemână. Am spus că prințul Anton Bibescu nu e nici măcar pomenit. într-un fel, este și nu este, deoarece dl Cosmin Zidurean vorbește de cei doi frați Bibescu, stăpâni ai Corcovei, dar le dă numele de... Julien și Emanuel. însă chiar dacă i-ar fi numit just, adică Anton (nu Julien!) și
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
dezbatere. Consens, în părțile esențiale. Anume: , Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se întîmplă mare lucru. Prozatorii noștri trebuie să învețe narațiunea și narativitatea, după Graham Greene de exemplu, pe care l-am mai pomenit." (Ion Simuț). În continuare-continuitate, Luminița Marcu, comparînd la rentrée (după Lire) cu ,noutățile" noastre: ,Mi-am dat seama încă o dată cît de important e să poți povesti un roman și cît de puține romane de la noi se pot povesti.ș
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
înainte de masa de prânz, conform cutumei. Descins în grabă la locul stabilit, cu mult înainte de cum se perfectase, A.K. n-a îndrăznit să modifice programul, a amânat momentul de prezentare, ca să nu-l supere pe amfitrion. Chiar dacă vizitatorul nu pomenește detaliul respectiv, putem bănui că alături de severul și distinsul domn cu baston zburda pe alei și câinele descris în mai multe nuvele. Atent să-și coordoneze pașii după cadența lui T.M., cu înceata înaintare, fără precipitări, l-a îndemnat pe
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
valabilă pentru că se bizuie pe insinuarea că scriitorul nu tresare la suferință și că simulează doar atașamentul. Aproape de moarte Se putea adăuga la episodul din Iosif și frații săi și alte file unde e descrisă anxietatea în fața amenințării fatale. Am pomenit în treacăt panica pe care o resimte senatorul Thomas Buddenbrook, pândit de un deznodământ care sparge ramele unei abordări raționale. Din jurnal și din corespondența lui TM desprindem bănuiala că de un blestem ar suferi clanul Mann. El e colindat
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
luterani? N-ar strica, punând măcar ipoteza... Rog fundamentaliștii ortodocși să nu se supere. Și nici cei care, în mutarea capitalei țării la Brașov - cum se discuta pe vremuri între cele două războaie la București - ar vedea o blasfemie. Am pomenit despre Sibiu și despre alegerea acestui oraș important al nostru ca loc în care sălășluiesc o sumedenie de valori europene caracteristice. Centru industrial din vechime, de cultură, vezi cele patru tipografii, Muzeul Bruckental, Societatea Astra și-atâtea și-atâtea dovezi
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
orice dezastru are o latură benefică în numele căreia deznădejdea este un cuvînt pe care nu trebuie să-l mai pronunți. Nu există deznădejde decît pentru cel care nu poate vedea partea bună a unei nenorociri. Și atunci gîndirea pozitivă de care pomeneam la început își schimbă înfățișarea: ea încetează de a mai fi o manie a omului obsedat de succes, devenind în schimb reacția unui spirit pe care însuși dezastrul l-a înființat. Pentru Noica, orice pierdere suferită într-un plan poate
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
săpate în pămîntul cald iarna, răcoros vara, și costînd atît de ieftin; dispar țiganii sacagii, ce-ți cer iarna un franc pe butoiașul de apă cumpărat cu cinci parale, dispar puțurile ridicate de un suflet creștin al cărui nume se pomenește de vreo cruce de piatră cu frumoase și vechi săpături, dispar felinarele de un metru, cu lampă mititică de petrol veșnic afumată, stinsă de fiece adiere de vînt...": Bucureștii ce se duc... Despre același Henri Stahl vorbește și Dan C.
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
facă, nu îndrăznesc. Cartea lui Mircea Berindei, intitulată Paravanul venețian, ilustrează din plin aceste gînduri. Amintirile și portretele pe care fostul diplomat român, dublu licențiat în Drept și Filozofie, le-a cuprins în acest volum conțin toate reflecțiile de care pomeneam mai sus. Mai mult chiar, printr-o coincidență stranie, titlul cărții de față ne poate ajuta să-i privim rîndurile dintr-un unghi cu totul aparte. Mircea Berindei a fost întruchiparea vie a ideii de exigență dusă pînă la limita
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
s-a făcut dor de femeile acelea rigide și protocolare, pe care, dacă le-aș fi întîlnit, neîndoielnic că le-aș fi putut iubi. Și exemplele pot continua încă multă vreme. Paravanul venețian nu se numără printre cărțile de care pomeneam la începutul acestor rînduri, și anume acelea care, trecîndu-ne prin mînă, le uităm imediat ce le-am închis. E ceva în această carte care ne va urmări o vreme, și anume amintirea impresiei pe care am trăit-o citind-o. Și
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
Cum să crezi în temeinicia unei filozofii ce pretinde că limba ascunde o sensibilitate pe care numai cei care o vorbesc o pot împărtăși? Cine e dispus să-ți dea crezare? Nimeni. Anii au trecut, iar azi, cînd noi înșine pomenim aceste cuvinte, le folosim ca pe un vot de blam împotriva oricărei pretenții de afirmare a unui specific național. A devenit aproape un semn de fină intuiție intelectuală dacă știi să respingi, în numele unui impersonale și neutre culturi universale, orice
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
mahala de pe malul Dîmboviței nu încetează să se țină la curent cu tot ce se petrece aici. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: privite dinspre Occident, umanioarele românești nu există. Dacă unui profesor universitar de filozofie din Germania îi pomenești de Noica, te va privi cu îngăduință, așa cum un om sprijinit pe secole de tradiție filozofică se uită la un epigon căruia i-a intrat în cap că poate da germanilor lecții despre Kant. E ca și cum un intelectual din Paraguay
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
simetric pe mai multe rânduri și cu partituri pentru soliste, fie duete, fie solo-uri. La o astfel de schemă scenică - îndrăgită de baletomani - mulți creatori situați pe aceeași linie stilistică au renunțat de câteva decenii. Ne referim la cei pomeniți la începutul acestor rânduri sau la Nacho Duato, ultimul coregraf de mare clasă care ne-a vizitat cu trupa sa, anul trecut. Scenariile lor, care pot spune totul prin expresia mișcării, sunt epurate de detalii narative. Dar publicul rus, ca
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
care de care sa supraliciteze asupra exagerațiunilor celuilalt, spre a dovedi că e omul situațiunii, fără preocuparea în toate acestea de soarta ce se face astfel țării"18. Termenul este preluat de Titu Maiorescu într-un discurs din 1885, unde pomenește despre "patria constituționalismului", i.e. Stale Unite ale Americii: Cine e acela pentru care, dacă e un proces important, se face un steeplechase (cuvânt englez, dar lucrul nu este din patria constituționalismului), cine să-l aibă mai întâi, si nefericitul împricinat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de obicei. Ceea ce s-a întâmplat la eveniment a depășit, însă, toate așteptările mele: din secundă în care am pășit cu Amalia pe ringul de dans, umezindu-mi mai înainte tălpile pantofilor în apă, ca să alunece mai greu, m-am pomenit copleșit de emoții, răvășit de ele și transformat într-un fel de paiața care încerca să-și aducă aminte mecanic coregrafia. M-aș fi simțit mai stăpân pe mine într-o mașină care derapează pe gheață sau într-o parapanta
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
nici contextul. Am fost întrebată de ce am dedicat această seară Avon și Avantaje femeilor obișnuite, care fac lucruri neobișnuite de care află prea puțină lume, așa cum e și cazul d-nei Sturdza, de care nu mulți au auzit până la acest eveniment, nemaipomenind femeile cu adevarat “obișnuite” care sunt capabile de gesturi largi cu promovări înguste. Simplu, pentru că Avon “is the company for women”, pentru toate femeile și mai ales pentru femeile care sunt frumoase în interior. Cosmeticele noastre nu maschează, ci potențează
Marina Sturdza by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82765_a_84090]
-
suficienți ca să ți se acrească de atâta muncă gratis. voluntariatul da înapoi exact atât cât primește, începând de la a te cunoaște un pic mai mult pe tine, și terminând cu ușile pe care ți le deschide la angajare. nu mai pomenim despre senzația aia de “am facut ceva bun pe ziua de azi” pe care numai oamenii care fac ceva neașteptând nimic în schimb o au. Nu, 6 ani nu sunt prea mulți pentru toate cele de mai sus @ dumnezeueateu “volunteer
Spirala voluntarilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82868_a_84193]
-
clone pe linia Kusturica-Caranfil-Nemescu însă mă tem că orice abordare est-europeană ajunge să arate așa. Deși le-am văzut de ceva vreme, papilele mele resimt același gust, dulce - amărui, de fiecare dată când mi le aduc aminte sau cineva îmi pomenește de ele. E prea greu pentru mine, cu condiția mea de om din mulțime, să fac aprecieri pompoase, de aceea spun simplist că îmi plac...Serios.
Cobileanski rulez by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82921_a_84246]
-
Lenin și Stalin, fără URSS, fără misionarismul armatei roșii și fără botezul cu secera, ciocanul și cizma sovietică, nu te-ai mai fi uitat la Marx cum se uită Don Quijote la morile de vînt și probabil nu l-ai fi pomenit mai mult decît pe Saint-Simon ori Fourier.(pt amănunte, vezi « Idei în Dialog », nr din iulie, « Marxism după marxism ») Acum cred că a devenit inteligibila și pt ține legătura dintre marxism și D Bucurenci. Aceeași mirabila și perversa inversiune: La
Manele vs Rahmaninov by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82942_a_84267]
-
lăsat în urmă atâția prieteni îndrăgostiți de cărțile ei, încât este de necrezut cum de nu s-a încumetat încă nici unul să scrie o carte despre Irina Nicolau. E drept că, în fiecare an, suntem mai mulți cei care o pomenim într-un interviu inedit, într-un comentariu academic, într-un articol de ziar. Poate că ăsta e destinul cărții despre Irina Nicolau: să se adune de la sine din bucățele lipite laolaltă, din ceea ce ea iubea cel mai mult, talmes-balmesul și
Ciorapel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83014_a_84339]
-
cu ștaif, ca să-ți amintesc doar de scandalul dedicațiilor, în care Pleșu a jucat un rol infam). Cât despre convingerea ta că publicații culturale cu impact sunt DOAR “Dilemă veche” și “Suplimentul de cultură” (bunul simț îți cerea să nu pomenești tocmai publicația care îți găzduiește un interviu, ca să fii credibil, ăsta nu se învață la promovarea brandului?) dă-mi voie să-ți spun că-ți cam strică “brandul” și imaginea. Unii se vor întreba (dacă nu vor fi cumva fericiți
Ziua cand am devenit substantiv comun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83042_a_84367]
-
și aproape întotdeauna răspunzînd celor care-l introduc în conversație. N-aș cataloga niciodată pe cineva ca fiind trendy, deși există nenumărați oameni care mi-au lăsat această impresie. Prefer să tratez trend-ul că pe un tabu: oamenii care pomenesc trend-urile, fie apreciativ, fie disprețuitor, îmi par întotdeauna, în felul cum arată și în care vorbesc, loviți de mînia zeilor. N-aș atrage niciodată piaza rea asupra unui prieten vorbind despre el în termeni de “cît de trendy e
Zdrentzuri si trenduri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83070_a_84395]
-
În tot acest timp, distanța între tine și trend se va fi lărgit considerabil, ceea ce-ți va permite să vorbești în continuare destul de confortabil pe aceeași temă. Acestea sînt, de fapt, momentele cînd mă simt și eu tentat să pomenesc trend-ul cu toate riscurile pe care acest gest magic le implică. În fața stereotipiilor mentale care confundă modă cu trend-ul, mă simt dator să punctez o diferență colosală care acestor critici pare să le scape: dacă poți fi întotdeauna
Zdrentzuri si trenduri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83070_a_84395]
-
mai de mult în “idei în dialog”, despre ‘tăria sufletească a teroristului’ - din păcate nu am linkul), dar, again, de ce alternativă e să fii comunist? eu nu înțeleg, dragoș, cum ai putut să scrii un articol despre comunism fără să pomenești de coreea de nord, de cuba, etc. știu că ești filosof și bănuiesc că știi că una din problemele majore ale lui platon a fost “participarea” lucrurilor la “idei”. după ce spinoza și hegel au aruncat “spiritul” în natură și, respectiv
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
cuminte în ghearele tigrului din vis, așteptându-și prietenii să vină și să se împărtășească nestingheriți din trupul sufletului său, ba chiar cu înțelegătorul lui rânjet blând să le șoptească printre dinți: "...Gagiilor, mai întâi scoateți ștecherul din priză..."". Ai pomenit de profesorul Crohmălniceanu. Este omul din literatura română căruia i-am fost întotdeauna recunoscător. În ultimii ani au scris destui critici și oameni de mare suprafață culturală despre cărțile mele. Dar au făcut-o când eu eram redactorul-șef al
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]