51 matches
-
Drăgușanu" nu ezită, de altfel, să urmeze exemplul acestora la scara posibilităților sale. El vede Pompeiul și Vezuviul exclusiv din această perspectivă turistică, ilustrată de un interes lejer, destins, de o curiozitate de alpinist și un ochi amuzat. Printre ruinele pompeiene, departe de emoția contactului cu vestigiile strămoșilor, el observă, cel mult, „urme despre lățirea cultului priapic”, iar ascensiunea pe Vezuviu, cu toate asperitățile ei, nu e decât o veselă excursie. Cazul său nu este unul izolat, pentru această perioadă. Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
joi, într-o vilă aristocratică (martoră a celor mai ațâțătoare aventuri erotice), pe care o împodobisem personal cu oglinzi și covoare. Mă ocupasem atent și de pictura murală. Dorisem ca pereții ei să poarte fresce cu scene licențiose în stil pompeian. Alesesem cu grijă meticuloasă statuile și sclavii. Fiecare amănunt intim fusese aranjat cu grijă, ca să poată deveni complice al voluptății noastre. Aerul din casă era îmbibat cu esențe afrodisiace sofisticate. Asta reușea să-mi captiveze complet creierul și simțurile. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ruinelor par să aducă așezării romane prejudicii mai mari decât acelea din întreaga ei istorie. În prezent, doar zece locuințe conservate sunt accesibile vizitatorilor, în loc de peste șaizeci cu o jumătate de secol în urmă. Soarele a decolorat mozaicurile. Faimosul roșu pompeian tinde să devină o amintire. Muzeul e închis din 1977. Personalul, arheologi, conservatori, paznici, e aproape simbolic. Mafia controlează de decenii bune jaful monumentelor și al săpăturilor arheologice în căutare de obiecte valoroase datând din secolul unu după Christos sau
Pompei în pericol încă o dată () [Corola-journal/Journalistic/3436_a_4761]
-
Hodler se întîlnește cu Vameșul Rousseau și amîndoi cu atmosfera nocturnă și misterioasă a unui nord generic, dincolo de orice geografie reală. Și, în fine, cea de-a treia componentă, deja enunțată într-unul din momentele anterioare, privește lumea elenistică, imaginea pompeiană, cu alte cuvinte acel repertoriu de semne (și artista merge uneori pînă la citat, la prelevare iconografică și simbolică explicită) al unei clasicități în pragul disoluției, preluată din mers de o lume creștină aflată și ea tot într-un prag
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
să-ți îmbraci jerseul de marinar și să-ți speli mâinile în micul golf unde soarele roșu răsare chiar din palmele tale. piatră și chiparoși ca niște blănuri negre și ude făcute sul. o sută douăzeci și opt de încăperi cu mobile pompeiene prin care bântuie boala. și spaima. le-am numit achilleion. când îmi amintesc privirea lui ațintită spre umărul tatuat pielea gâtului mi se umple de pete abia perceptibile. stigmatele wittelsbach. e din nou amiază în salonul de la possenhofen. copiii și
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
lumina naturală care dă viață bronzului și marmurei... Spre deosebire de colecțiile de antichități ale muzeelor din Berlin, Paris, Neapole sau Roma, posesiunile Metropolitan-ului includ puține capodopere incontestabile. Printre exponatele care ies în evidență se numără câteva remarcabile bronzuri romane, fresce pompeiene, unul dintre cele mai bine păstrate care etrusce, prea împodobitul sarcofag cunoscut sub numele de "Badminton"... Colecția este însă uriașă și relatează în detaliu istoria artei occidentale începând cu epoca de bronz și terminând cu domnia împăratului Constantin. Nenumărate obiecte
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
postmodern. Pentru că pictorul, în cazul ei, consemnează figurativ pe măsură ce recuperează figurația, descrie formele asumîndu-și convenția lor culturală, invocă lumea cu deplina conștiință a preexistenței sale în istoria artei. Și nu întîmplător, în cîteva lucrări privitorul este trimis explicit către pictura pompeiană, iar în altele gravitatea meditației plastice se asociază la fel de evident cu derizoriul și cu ironia. Iar dacă ar fi să-i căutăm Ioanei Bătrânu un echivalent în pictura noastră de astăzi, acela este Horia Bernea. Prin vocația monumentalității, prin interesul
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
Hodler se întîlnește cu Vameșul Rousseau și amîndoi cu atmosfera nocturnă și misterioasă a unui nord generic, dincolo de orice geografie reală. Și, în fine, cea de-a treia componentă, deja enunțată într-una din expozițiile anterioare, privește lumea elenistică, imaginea pompeiană, cu alte cuvinte acel repertoriu de semne - și artista merge uneori pînă la citat, la prelevare iconografică și simbolică explicită, - al unei clasicități în pragul disoluției, preluată din mers de o lume creștină aflată și ea tot într-un prag
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
odaie modestă de mahala... un salon de frizerie la mahala... o sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala"... Dar nici restul prozei nu este lipsit de incursiuni în interioarele locuințelor vremii: "o entreé zugrăvită pompeian... salonaș și o cameră de culcare... salonașul intim în cel mai pur stil Louis XV... în salon, odaie de dormit, în odaia de dormit, sofragerie, în biurou, salonul, în sofragerie, odaia servitorilor, în odaia servitorilor, bucătărie și-n bucătărie, biuroul
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
aduce aminte de un monument de Palladio exilat în altă climă. - Nu pot să sufăr, continuă Ioanide și mai îndîrjit, odăile lui nemăsurate, fumurii, încărcate cu mobile de bric-a-brac. Ce-nseamnă casetoanele alea spoite, pereții zugrăviți în imitație de stil pompeian, draperiile roșii de la ferești înfoiate și legate la brâu cu cordoane, ca pe vremea prințesei Matilda? Ș-apoi o să ne arate iarăși pendulul și o să ne spună să-i ascultăm apele (Gaittany tăcu, căci știa că asta era cea mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate mai simplu, într-o casă economică, ridicată de el pentru un proprietar care îi cedase folosința pe câțiva ani, în schimbul unui rest de cont neachitat. Vestibulul avea tavanul în butie, ornat cu desene în stuc alb, pereți în roșu pompeian și un dalaj de plăci de travertin. Biroul izbea printr-un tavan pătrat, în mijlocul căruia se înălța o ușoară boltă, acoperită cu mozaic bizantin, avea pereți albi dați cu caolin peste un strat de ipsos absorbant, rafturi sumbre de cărți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de lemn, ale cărei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterări donatelliene, ar fi trebuit sa fie de marmură sau cel puțin de ștuc, erau grosolan tencuiți și zugrăviți cu șablonul și cu mâna, imitând picturile pompeiene, și îndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi și roșii. Însă sistemul de perspective și festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei, printr-o optică falsă de zugrav, era tăiat în două secțiuni corespunzând fiecărui cat, indicând G. Călinescu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de alături, Felix văzu o casă fără etaj, cam veche, dar solidă și largă. Ferestrele înalte aveau deasupra frontoane grecești de tencuială, și intrarea avea chipul unei tinde sprijinite pe două coloane vopsite ca porfirul, ai cărei pereți erau zugrăviți pompeian. De-a lungul pereților se înșirau hârdaie mari cu oleandri și de jur împrejurul ogrăzii erau straturi de flori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea și un chioșc de lemn vopsit verde în care Felix zări pe bătrânul de peste noapte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și-apoi... Se oprește încurcat. — Da? întoarce curios Tiberius capul spre el. — M-am apucat să scriu o istorie a Romei... Plautius Silvanus scoate un hohot de râs. Încă unul pe care-l chinuie talentul. — Și de partea cui ești, Pompeian, Ceasarian... sau a Libera torilor? Face cu ochiul către Nero: — Ori e mai prudent să te declari adeptul lui Augustus? — Să laud guvernul nu mi-e greu, răspunde Velleius ușor jig nit. Încerc doar să nu găsesc țapi ispășitori pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jos același mozaic nisipos, abia pregătit, neșlefuit, netezit numai, semăna a un pustiu lespezit și în care îți puteai închipui că pasul s-ar muia fără zgomot. Apoi albul văros al pereților până la jumătate și în sus picturile bufone; chenarele pompeiane și panourile cu nimfe și îngeri. Aceleași nimfe care semănau prost cu Lenora și aceiași îngeri bucălați. Un plafon absurd ca un cer de vară, cu baloanele vătuite ale norilor albi pe cearceaful albastru supărător; opera probabilă a italianului, a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Codruț își așeza un fel de zâmbet pe chip când mă vedea, genul acela de iubire necondiționată care nu poate fi nici comparată, nici cumpărată cu nimic. M-am trezit într-o dimineață în casa lor cea nouă în culori pompeiene, cu geamuri pictate natural în alb și negru: copaci și zăpadă. Imagini pe care le iau cu mine fiindcă au forță, inclusiv forța unui vis împlinit. Acum îmi adun creierii să testez gustul ultimei sute de metri de liniște americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de slabi eram... Avem și azi unele slăbiciuni, pe care dacă le-ar cunoaște precis... Acum, În fața ochilor lor se desfășurau ruinele din jurul catedralei St. Paul; acolo unde se Întindea pînă nu demult Paternoster Row se zărea acum un peisaj pompeian. — Prăpădul ăsta e un fleac pe lîngă cel care ne-ar aștepta, urmă domnul Prentice. Un fleac. Poate-am greșit spunîndu-vă că nu-i nici un pericol. Se Înțelege că există un pericol, dacă sîntem pe pista cea bună - e normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cercul de scene înrudite. Pavimentul, dimpotrivă, este baza multor acțiuni umane, astfel încât, atunci când este folosit pentru decorație, el trebuie să îndeplinească două funcții opuse. Picioarele stau în calea ochilor noștri. Oare nu ar fi ciudat să traversăm pardoseala unei vile pompeiene călcând un mozaic ce reprezintă bătălia dintre Alexandru și Darius? Există o contradicție supărătoare între verticalitatea privitorului și cea a figurilor reprezentate pe podea. În plus, strânsa relație fizică împiedică contemplarea detașată. Situația este incomodă din punct de vedere pur
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cauzat cu stoicism moartea în 33 d.H.194, acest fapt ar putea fi cheia pentru a interpreta elemente rămase oarecum neclare în viața lui Pompeius Macer și în raporturile care îl legau de Ovidiu. Se pare că a păstrat sentimentele pompeiene ce i-au fost inspirate de propriul tată, Teofan din Mitilena, consilier al marelui Pompei. Legăturile de strânsă prietenie cu Ovidiu se explică și datorită rudeniei care o fi fost ea cu soția acestuia, dar mai ales sentimentelor "politice" împărtășite
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
încă în vigoare, pentru a se pune sub protecția lui Cotys. Au fost mai mulți regi traci care au purtat acest nume: Cotys al III-lea, rege al odrizilor, era aliatul lui Pompeius în războaiele civile (era deci de orientare pompeiană); Cotys al IV-lea, era strănepot al celui de-al treilea. Poate acesta din urmă este destinatarul ovidian. Care au fost sentimentele sale față de Augustus, nu știm. Oricum este vorba de un rege trac, care face parte, așadar, din acea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
guvernatorul provinciei Macedonia, în 14 d.H., era consul împreună cu Sextus Apuleius. Avea legături de familie cu Germanicus și era înrudit cu Augustus 288. Numele de Pompeius în sine ne duce cu gândul la celebrul Pompeius Magnus, care era simbolul tuturor "pompeienilor" și anti-Cezarilor. Însuși Ovidiu evocă cu simpatie și admirație figura marelui Pompeius în Pontica, IV, III, adresată unui prieten instabil, căruia, amintindu-i de fragilitatea oricărei situații umane, printre altre figuri faimoase (Cresus, Marius), o menționează și pe aceea a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care, cu această ocazie, îi criticau trecutul". Însă nu putem fi deloc de acord cu concluzia lui Bardon, potrivit căreia, în orice caz, un asemenea subiect nu implica o atitudine politică precisă și nu trebuie să vedem în Severus un "pompeian". Chiar și fără să acceptăm teza lui Grenade 299 despre influența lui C. Severus asupra lui Lucanus, intențiile politice ale lui Severus sunt destul de evidente: acestea mergeau, cel puțin, în sensul unei rețineri, sau a unei opoziții mai mult sau
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de la intrare, cassa încă fanat colorată, ca o sudică moschee. În cîteva locuri, inscripțiile vechi, într-o limbă cu puzderie de semiluni dănțuind cînd deasupra, cînd dedesubtul cuvintelor. Ziduri și iar ziduri despuiate, răzăluite pămîntiu, surprinse parcă de un dezastru pompeian. Și pînzele temerarei pictorițe. Un trup de femeie, prins în lene de serai, dar, dar aici... aici... alături, era una din încăperile în care intra doar o cadă și unde ciolănosul băieș, cu mijlocul, doar cu mijlocul, încins într-un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînzele acestuia (dacă or fi avut cheful/posibilitatea s-o facă). Pictura unor Ribera, Murillo, Zurbaran, Velazquez, Rubens, Snyders, Jordaens, Van Dyck (mai ales), deși de o noutate frapantă în epocă, rămînea, cuminte, în imuabilul canon, înfiripat încă în fresca pompeiană și consumîndu-se, neabătut, de-a lungul secolelor. La El Greco, totul e în răspăr: temă, figurație, compoziție, manieră. Dacă, neavertizat, te-ai afla brusc în fața pînzei "Laocoon", ai putea-o atribui oricărui expresionist nordic de început de secol XX. Atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și lavă a orașului Pompei, care alături de Herculanum, Stabia și Oplontis, fusese înghițit de erupția Vezuviului în anul 79 î.e.n.. Aveau să fie aduse la lumină o cultură extrem de rafinată și opere de artă precum frescele din Vila Misterelor, decoratorii pompeieni inspirându-se din cultura greacă din epoca helenistică. În Italia, Böcklin se apropie de pictura Renașterii, iar prin intermediul ei, obține o nouă viziune asupra Greciei antice, așezată mai degrabă sub semnul arheologiei sau al filologiei clasice ca deplasare de la formă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]