9 matches
-
pe Verona ca un apărător al tradiției grigoresciene. La zece ani de vremea când era acuzat de excentricitate și refuza să expună la manifestările Salonului Oficial, arta românească se schimbase într-o asemenea măsură încât artistul putea fi acuzat de "pompierism" și "Tinerimea artistică" era deja considerată ca o organizație care menținea o artă plastică deja stabilită. Ea care înainte se erijase în susținerea artiștilor de avangardă a devenit o societate de susținere a artei ajunsă „tradițională”. În acest moment arta
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
în pagină energie polemică, scriitorul devine, în bună măsură, ambasadorul lumii din care a plecat: periferia. Este, după cum afirmă el însuși într-un fragment de jurnal, „o lume fără ecou”. Groapa apărea într-un moment literar aservit academismului aseptic și pompierismului proletcultist, ce propulsa numai numele utile conjuncturii socio-politice; o perspectivă discreționară în valorizare, apelând la un tablou tematic normativ, construit prin conjuncția apriorismului sociologic cu realismul fotografic. Romanul dezvăluia, în schimb, un peisaj sordid, biciuind imaginația senzorială. Până a pătrunde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
un secol de la apariție, În jurul acelui minuscul Cabaret Voltaire de la Zürich, inițiat de poetul „teribilist” român Tzara, amuzând sau iritând spiritele „instalate și grave” ale artei „acceptate”, „beneficiind” de prerogativele unei poze, ale unei „revolte” contra „burgheziei În artă”, contra „pompierismului” etc. - poză, „teatru” care irita, dar și amuza, ca un joc cu multiple măști, „reprezentând” un fel de ligă „În spirit” a tinerilor de pe Întreg continentul, dincolo de națiuni și clișeele sau reflexele acestora -, azi, când „a Învins”, Își mai poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Nu știu cum compun muzicienii noștri de film, dar ceea ce ajunge pe ecran este strident, abundent și asurzitor. O scenă ce ar fi putut provoca emoție (primii pași ai lui Noro sub privirile încrezătoare și speriate ale mamei) este distrusă efectiv de pompierismul sonor ! în fine, interpretarea unui mare actor ca Dorel Vișan (tatăl polițist) lasă și ea de dorit Noro e un film plin de bune intenții, făcut de oameni talentați și cu câteva lucruri valabile ; dar, per total, trece pe lângă țintă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mulți cei care au citit de la un cap la altul sutele și sutele de pagini generate de fostul șef ideologic al PCR. Dacă ar fi să le dau un titlu mai adecvat, acesta ar fi Despre marxismul gongoric. Ori Despre pompierismul hiperbolic. Înțeleg că volumele s-au vândut totuși relativ bine, dar mă îndoiesc că nostalgicii care le-au cumparat s-au osândit de bunăvoie la cazna lecturii lor integrale. Mai degrabă cred că au căutat istorii de culise (care nu
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Andi Vasluianu), deghizat pișicherește cu o uniformă americană și care face pe americanul, deși fiecare gest emfatic îl dă de gol. La baza tuturor acestor acțiuni sau discursuri, ceea ce întoarce pe dos întreaga comicărie, axată pe stîngăcia, lipsa de civilizație, pompierismul notabilităților, pe clișeele unui naționalism tîmp și agresiv din disperare, pe supralicitarea ospitalității și dificil traductibilul fond emoțional autohton, constituie lipsa de speranță, de orizont, în definitiv, România profundă, unde idila se termină brusc. Carnavalul cu inserturi caragialești relevă în spatele
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
trebuie să coincidă cu cele ale unor mari personalități care alcătuiesc Comitetul artistic al Festivalului și Concursului, din care nu lipsesc nume sonore precum Nicolae Herlea, Ștefan Niculescu sau Cornel Țăranu. Există pericolul de a cădea într-un soi de pompierism A fost o seară de succes de public, TVR a transmis în direct Gala, iar muzicienii români s-au prezentat la nivelul prestigiului internațional dobândit. Ca să amintim câteva nume de rezonanță, Alexandru Agache, deja în plină glorie internațională, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
vagă este că ediția din acest an s-a lățit prea mult, încercând să contabilizeze mai multe „evenimente“ și „acțiuni“, în pandant cu ce se întâmplă la Sibiu - Capitală Culturală Europeană. Există pericolul de a cădea într-un soi de pompierism, inițiative și intenții bune să atragă în derizoriu ceea ce înseamnă Enescu. Se putea găsi chiar și o variantă de concert pentru Oedip, chiar dacă explicațiile oferite - „este suficient Enescu“ - pot fi contrazise. La urma urmelor, am tot avut „săptămâni“ și „festivaluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
a stat probabil la baza scandalurilor din 1865, provocate de pictorul insurgent. Ce descopăr nou (neobservat în reproduceri) e tocmai academismul încă învederat al celui care, de altfel, îi iubea atît pe Rafael și pe Giorgione, extrem de vizibil acum, în... pompierismul fidelității anatomice, în întîrzierea, nepermisă, acolo de unde, altfel, urma să șocheze, să scandalizeze. Nu îmi pot refuza, iarăși, tentația tactilă: mă apropii hoțește de copleșitoarea pînză și pipăi, medical, degetul mare al despuiatei între cei doi domni îmbrăcați: ei, bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]