11 matches
-
tocmai când era să devină interesant. Noi ne târâim spre îngrăditura de pari intrăm pe un fel de poartă legată cu sârmă ghimpată, iar baciul ne întâmpină cam ca pe câini, mai puțin ghioagele, Fără a lua în seamă căutătura poncișă a gazdei, Adi scoate o sticlă de țuică pe care o oferă drept jertfă zeului care ne scosese din cercul de interese al câinilor. Rămași mai în spate sugem și noi vârtos din cealaltă sticlă, gândindu-ne că, dacă tot
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Expeditia_mihai_batog_bujenita_1349252093.html [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
Constiinta > STÂNGĂCII Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1244 din 28 mai 2014 Toate Articolele Autorului STÂNGĂCII O râmă-și croiește drum printre frunze urmată de-un melc, codobelc... În sfârșit ploaia s-a oprit și soarele pripește nefiresc, ponciș se uită un nor, cu siguranță se va răzbuna curând... și dacă stai să te gândești lumea-i o ciupercă pân’ la urmă, căci suprasaturat de apă se umflă, se crapă, se scufundă pământ Ctrl/Cmd+V Referință Bibliografică: STÂNGĂCII
STÂNGĂCII de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_neacsu_1401291474.html [Corola-blog/BlogPost/350582_a_351911]
-
ape Trei sirene adultere Pregătite de agape Și dorințe efemere PĂDUREA RĂVĂȘITĂ O pădure răvășită De furtuni și uragane A fost crunt năpăstuită Și-a rămas fără coroane Trunchiurile ruginite De stejari fără frunziș Se ridică insolite Către cer, privind ponciș Cum vremea e capricioasă La început de april Un frig nemilos se lasă Din senin, venit tiptil. Deși are crengi ciuntite Pădurea-i plină de viață De sub straturi putrezite Răsar smocuri de verdeață Se simte pământul reavăn Freamăt surd mișcă
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391399052.html [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
de literatură comparată pe care subiectul în sine le-a provocat diferențiat, în funcție de natura receptorilor ori ad libitum. Comentariile critice din cartea aceasta (comparatiste, este tice și de istorie literară) au înlăturat ab initio impre sionismul lecturii, foiletonul falacios ori ponciș pentru contemporanii săi ( nu și ai lui Mircea Eliade), căci întinsele lecturi din spațiile de cultură franceză, germană și americană i-au ținut judecățile de valoare în cumpănă dreaptă. Mărturisirile Profesorului Eugen Simion nu lasă dubii în privința autenticității spuselor sale
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_198]
-
repricep morala budhistă, cea brahmanică, confucianismul, șamanismul și alte "teorii" indigene. Mă descopăr dorind să știu totul. Și această dorință de cîștigare a imposibilului mă face oarecum absurd. Nu incongruent și straniu, dar suficient de personal pentru a fi privit ponciș. Voi încerca să intru cu tractorul prin manuscrise, voi alege mai multe, ți le voi trimite și voi aștepta să mă chemi. Mi-e dor de oraș. De umezeala unor străzi cu guralivi și muți. Și mă bucură gîndul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și uriașe ale vremilor amestecate...", "Eminescu găsea cu potriveală să vorbească..."; "... mahmurul (sic!) dar inimosul patriot Cârlova...", "moartea lui destupă urechile unui tulburător paradox", "Deavolna ne simțim podidiți de imagini iradiante..."; se cam zborșește la D. Petrino", "... pune de-a ponciș cuvintele..." etc., etc., etc. Nu cred, de asemenea, că e bine să inculcăm elevilor ideea că eul din lirica eminesciană este totuna cu însuși poetul. Nu cred că în poezii ca Dorința, Pe lângă plopii fără soț ș.a. trebuie neapărat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pădure cu ajutorul vitelor pleasnă vârful biciului plevas creion ploatăn cuptor din cărămizi cu plită poame fructe uscate podilă dușumea poliță scândură pe care se așează diverse obiecte pomeselnic pânză albă, lungă, cu careși înfășurau femeile capul. Le ajungea până la picioare ponciș așezat altfel decât trebuie porlog brazdă de iarbă cosită potâng lanț cu care se prinde grindeiul plugului de rotile porțâu deț, măsură de 100 ml de lichid poză fotografie pripor urcuș greu, pantă mare prizvariu coridor privechi privegherea mortului în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
făceau să visez, și abia atunci am avut prilejul fericit să-mi satisfac dorul de a le vedea de aproape. Am plecat spre cetate pe jos, după ce s-a stâmpărat 184 bine căldura de iulie, am apucat pe-o cărare poncișă 185 care urca prin o pădure de mesteacăn și după o oară și jumătate de mers în voie, am ajuns în vârf. Dar odată ajunși acolo, Doamne sfinte, ce panoramă! De o parte, cât străbați cu ochiul, șesul îmbracat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
secretar de redacție fiind Camil Baltazar. Eseul i-a făcut destul sînge rău criticului, el considerîndu-l pe Baltazar drept "organizatorul complotului", socotind că astfel, Rebreanu a comis un act de inamiciție, revăzîndu-se, după aceea, întîmplător, pe stradă și comportîndu-se, atunci, ponciș. Lovinescu a notat, cu năduf și vizibil indignat, în jurnal, apariția serialului semnat de Camil Petrescu, văzînd aici, un semn de ingratitudine și inamiciție. Dar n-avea voie irascibilul Camil Petrescu și el la o reacție scrisă? I-a răspuns
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
nici măcar politicos, scurtez! scurtez... - Esențialul! repede! La revedere! Salutare! Toc! Toc! Altul! Alta! - Doctore vă rog! Tragedia o să vă spun eu ar fi trebuit deja să fiu destul de departe... În Laponia... În Portugalia... Încă de la primele vizite „perverse”... primii zgâitori ponciș... Astea sunt semnele esențiale! Este atroce ce-i interesează pe oameni moartea din tine vin ei să vadă... să se pună bine cu moartea, ca nu cumva lor să le facă vreun rău, dragilor de „ei”, când va veni clipa
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
crezut mort, Împușcat, ori sugrumat de lanț, În vreun tufiș. Și uite-l: nu mai mârâie, nu mai rânjește, nu mai sare la om. Scheaună și se gudură, bate pământul cu coada, chiar și la străini; când merge, merge pieziș, ponciș, de parcă n-ar ști care-i Înaintele. Mama i-a desprins lanțul, l-a lăsat cu zgarda cea frumoasă, de piele roșie, cu ținte argintii, deși acum i-ar putea-o fura oricine. Câinele Osman care era lup a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]