894 matches
-
trebuie privită prin optica personalității și viziunii pe care Suveranul Pontif din acel moment a avut-o dacă a fost adeptul unei abordări moderne, sau tradiționale 50. După Conciliu Vatican I, s-a continuat pe o interpretare extensivă a autorității pontificale, completată de exercițiul expansiv care s-a dezvoltat prin intermediul enciclicilor, ce au devenit tot mai numeroase și cu referire directă la aspecte nu doar teologice, ci și etice și sociale 51. Papa Pius XI a dezvoltat un alt concept: cel
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
considerat Cristos (nu doar în sens metaforic, ci și în sens specific). Această regalitate implica o stăpânire nu numai în ordinea spirituală, ci și asupra realităților temporale; în viața civilă, s-a exercitat în interiorul puterilor legislative, executive și judecătorești. Viziunea pontificală privea întreaga umanitate, nu doar popoarele catolice sau pe cei botezați catolic, extinzându-se la indivizi, familii, state 53. Reflexul ecleziologic al acestei teorii era următorul: Biserica în calitate de continuatoare a misiunii lui Cristos și instituită de acesta sub formă organică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
celelalte confesiuni. Secolul al XX-lea a fost cel mai bogat în transmiterea de mesaje referitoare la comunicare și la rolul acesteia în lumea contemporană. Au fost publicate numeroase documente conciliare și postconciliare 102, enciclici 103, aproximativ 30 de mesaje pontificale cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicațiilor, numeroase alocuțiuni ale Suveranului Pontif adresate profesioniștilor în comunicare, scrisori, declarații și mesaje episcopale. De-a lungul secolelor, intervențiile Papilor în conducerea Bisericii au fost variate, motivate întotdeauna printr-o intenție protectoare determinată de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ele erau legate mai ales de felul în care se țineau predicile și de publicarea și răspândirea cărților cu teme religioase și morale. Dezvoltarea substanțială a mijloacelor media în secolele al XIX-lea și al XX-lea a determinat Magisteriul Pontifical să le acorde o mai mare atenție 104. I.2.1. Intervențiile Magisteriului până la pontificatul Papei Pius X Documentele menționate anterior au fost fundamentale pentru Magisteriul Bisericii, de aceea considerăm necesară abordarea lor în contextul istoric, unde capătă substanțialitate. Înaintea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
promovat principii privitoare la jurnalismul catolic, recunoscând locul presei în societate (diferit de cel al cărților). La scurt timp după alegerea sa (în februarie 1879), Papa Leon XIII a participat la o audiență cu mii de ziariști catolici prima întrevedere pontificală de acest fel demonstrând astfel importanța acordată presei 117. În cadrul ei a vorbit despre răul provocat de "acea desfrânată libertate de a tipări orice, care ar trebui numită mai degrabă libertinaj", deoarece prin intermediul ei s-au otrăvit suflete, iar societatea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
articolele de presă. În întrunirile episcopale, s-au stabilit norme de conduită pentru ziariștii și scriitorii catolici, dar dintr-o perspectivă morală 252. În secolul al XX-lea, importanța mijloacelor media a devenit tot mai evidentă, motiv pentru care imixtiunile pontificale s-au înmulțit, ajungându-se la întocmirea unor documente precum enciclicele Vigilante cura și Miranda prorsus sau decretul Inter mirifica, dezvoltat mai târziu în Instrucția pastorală Communio et progressio. Analizând evoluția presei în raport cu realitățile politice din Franța, Spania și Italia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a plecat la Roma, unde a predat chimie la Colegiul Central al ordinului benedictin San Anselmo (prin această onoare i s-a recunoscut valoarea ca profesor și cărturar). În anul 1904 i s-a oferit funcția de rector al Colegiului Pontifical Grec "Sf. Atanasie" din Roma509. În anul 1905 (mai exact la 6 septembrie), a fost numit în cea mai importantă funcție din cariera sa: arhiepiscop de București. În acest an au fost organizate mai multe activități ceremoniale menite să pună
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
românești) prin aportul la dezvoltarea presei catolice, a fost unul considerabil. În perioada șederii la Roma (1906-1911), Durcovici a obținut, pe rând: doctoratul în filosofie la Universitatea Angelicum, licența în dreptul canonic la Seminarul Roman și doctoratul în teologie la Universitatea Pontificală Urbaniană 540. În arhiva episcopiei de București există o bogată corespondență realizată cu superiorul său de la București, Raymud Netzhammer, ce se referă la perioada petrecută de Durcovici la Roma și din care reiese înclinația sa pentru studiu 541. Acțiunile episcopului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în războiul European" reafirma poziția oficială a Bisericii Catolice față de conflagrația mondială. Documentul, scris pe baza declarației Papei din 22 ianuarie 1915, afirma neutralitatea acestuia și a Bisericii, susținând "că n-ar fi nici cuviincios, nici folositor să amestecăm autoritatea pontificală în taberele luptătorilor"611. Aceste precizări erau făcute și datorită intrării Italiei în război, ceea ce putea duce la concluzia că Papa susținea o anume tabără: cea la care s-a aliat și Italia. Au fost scrise numeroase articole de informare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
articolele de presă. La întrunirile episcopale s-au stabilit norme de conduită pentru ziariștii și scriitorii catolici, însă dintr-o perspectivă morală 1024. În secolul al XX-lea, importanța mijloacelor media a devenit tot mai evidentă, motiv pentru care imixtiunile pontificale s-au înmulțit, ajungându-se la redactarea unor documente precum enciclicele Vigilante cura și Miranda prorsus, sau decretul Inter mirifica, dezvoltat mai târziu în Instrucția pastorală Communio et progressio. Analizând evoluția presei în raport cu realitățile politice din Franța, Spania și Italia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005. Camilli, N. I., Actele pastorale, volumul I, Iași, 1913. Codex Iuris Canonici(Codice di diritto canonico: testo ufficiale e versione italiana), Unione Editori Cattolici Italiani, Roma, 1983. Collectanea, S., Congregatia de Propaganda Fide, volumul II, Roma, 1907. Comisia Pontificală pentru Comunicațiile Sociale, Instrucția Communio et Progressio, Editura Presa Bună, Iași, 2003. Idem, Etica în comunicațiile sociale, Editura Presa Bună, Iași, 2000. Idem, Etica în Internet. Biserica și internetul, Editura Presa Bună, Iași, 2002. Conciliul Ecumenic Vatican II, Constituții, decrete
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Bună, Iași, 2000. Idem, Etica în Internet. Biserica și internetul, Editura Presa Bună, Iași, 2002. Conciliul Ecumenic Vatican II, Constituții, decrete declarații, traducerea Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, Editat de Organizația Catolică Internațională de Ajutorare "Kirche in Not", Nyiregyhaza, 1990. Consiliul Pontifical pentru Cultură, Pentru o pastorală a culturii, Editura Presa Bună, Iași, 1999. Idem, Pornografia și violența în mijloacele de comunicare: un raspuns pastoral, Editura Presa Bună, Iași, 2002. Costescu, C., Colecțiunea de legi, regulamente, acte bisericești, volumul I, București, 1916
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
București, 1999. Idem, Monumenta Romaniae Vaticana. Manoscritti. Documenti. Carte, Biblioteca Apostolica Vaticana, Roma, 1996. Ioan Paul al II lea, Scrisoare către artiști, Editura Presa Bună, Iași, 1999. Idem, Ecclesia in Europa, Editura Presa Bună, Iași, 2003. Idem, Discurs adresat Consiliului Pontifical pentru Cultură, 15 ianuarie 1985, în "L'Oservatore romano", 16 ianuarie 1985, nr. 3. p. 4. La Romania e la Santa Sede. Documenti dplomatici, Libreria Editrice Vaticana, 2000. Minorități naționale din România 1918-1925. Documente, coord. Ioan Scurtu, Liviu Boar, Arhivele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
examples from the church's documents that the Pope adopted along the time. The first part of this subchapter The Magisterium's interventions until the pontificate of the Pope Pius X represents a return in time, even from the first pontifical interventions related to the books' and printings' spreading until the Pope Pius X. A special part in this historical evolution is accorded to the document adopted by the First Vatican Council: Syllabus and the First Vatican Council, which repositioned the
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
means of communication's theory, adopted by the Church in the Modern Time, the level of the evolution of the conception over the press, the way in which it evolved and its aim) before presenting the historical evolution concerning the pontifical interventions over the community (where, inevitably, we encounter additions and a duplication of the information from the first subchapter) due to the fact that the center of our research is represented by the Church's conception over mass-media in the
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
era definită drept corpul mistic al lui Christos. Poziția monocrată a Papei a rămas neschimbată, deoarece Suveranul Pontif era situat în imediata descendență a lui Christos din punctul de vedere al autorității, iar episcopii erau o deviație directă din oficiul pontifical. Sfântul Scaun, în pofida receptării unui filon spiritual care venea din istoria sa îndelungată, miza în continuare pe ideea unei societăți creștine catolice, în interiorul căreia, în raport cu statele, revendica o "potestas indirecta", iar presa a reprezentat un mijloc de răspândire a acestei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și linia sa de gândire. Pontificatele Papei Pius al IX-lea (1846-1878) și Papei Pius al X-lea (1903-1914) au întreprins o campanie de condamnare a ideilor moderniste prin enciclicile date și prin numirea în poziții foarte importante în ierarhiea pontificală a unor oameni care si-au expus ideile antimoderniste, cum a fost cazul profesorului Umberto Benigni, care a scris numeroase articole de opinie la ziarul ultraconservator La voce della verita. Acesta considera conștient fiind de rolul presei, că Vaticanul trebuia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de contrarii, ca „sacru/non-sacru” (sacrum/profanum)2, „licit/interzis” (fastus/nefastus), „lume divină/lume umană” (res divinae/res humanae). De o deosebită importanță este distincția Între culte „publice” sau „ale statului” (publicum) și culte non-publice, private, personale (privatum). Dreptul pontifical de la sfârșitul epocii republicane, transmis nouă de Festus, le definește astfel 3: „Sunt publice cultele care se practică pentru popor pe cheltuiala publică, adică acele culte pentru munți, sate, curii, capele. În schimb, private sunt cultele care se practică pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în anul 1776 Ludovic al XVI-lea a anulat acest privilegiu. Cerut insistent de către comercianți, vinul de Cahors a fost dintotdeauna favoritul clerului. Și aceasta, fie probabil pentru că Jaques Duèse, născut la Cahors în anul 1245, a urcat pe tronul pontifical al Avignonului sub numele de Ioan al XXII-lea, fie pentru că se spune că acesta este încă vinul Vaticanului. Vinul papilor, vinul de Cahors a devenit și vinul preoților din momentul în care Petru cel Mare, bolnav de ulcer dureros
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]