1,288 matches
-
Decembrie 2004 Autor: Alin BOGDAN Niciun mijloc de comunicare modern nu a scăpat staff-urilor de campanie ale politicienilor. Cu câteva zile înainte de alegerile din 2004, a circulat un SMS care îndemna lumea să nu mai voteze cu Adrian Nastase, poreclit “Bombo”. Acestui SMS i-a fost repede contrapus un altul, asemenator că forma, împotriva lui Băsescu, poreclit “Chioru’”. Și acum, în plină campanie pentru referendumul din 19 mai, vizând demiterea președintelui Traian Băsescu, au apărut astfel de mesaje. De pe adresele
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
ale politicienilor. Cu câteva zile înainte de alegerile din 2004, a circulat un SMS care îndemna lumea să nu mai voteze cu Adrian Nastase, poreclit “Bombo”. Acestui SMS i-a fost repede contrapus un altul, asemenator că forma, împotriva lui Băsescu, poreclit “Chioru’”. Și acum, în plină campanie pentru referendumul din 19 mai, vizând demiterea președintelui Traian Băsescu, au apărut astfel de mesaje. De pe adresele de mail dapentrudreptate@gmail.com, spuneida@gmail.com și demitel 19@gmail.com sosesc zil- nic mesaje
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
și, deci, nu trebuie să sufere discriminări, puteau să călătorească în același autobuz ca și copiii albi. Școala a acceptat argumentarea, dar s-au stîrnit alte probleme. Cînd Nissy a mai crescut, a aflat că ceilalți copii, cei albi, o porecliseră Indianca Picior Negru și fata-capră. Și pe urmă, mai erau cei trei puști din vecini care arătau a negri și vorbeau spaniolă - mamă, ce pocitanii erau! - și care își băteau joc de Nissy Poe pentru că ea avea voie să urce
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
proprie experiență - cea a mutării dintr-un bloc din centrul orașului Birmingham într-o vilă din suburbie - Lodge și-a dezvoltat personajul care face naveta între centrul Londrei și cartierul de margine, autorul unui serial TV de succes. Laurence Passmore, poreclit Tubby din cauza corpolentei, are 58 de ani, căsătorit și tata al doi copii așezați la casele lor, e inexplicabil nefericit, desi nimic nu-i lipsește. Soția e frumoasă, există și o prietenă care-i măgulește vanitatea, tinerețea e menținută prin
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
jurnal. De fapt, cheia este alta. Celelalte personaje sunt, "din întâmplare", foști și actuali președinți, prim-miniștri, miniștri, generali, ziariști, oficiali străini etc. Autorul este foarte familiar cu ei, ca un copil. Le vorbește la per tu, îi mustră, îi poreclește, îi maimuțărește, îi ceartă, îi pedepsește, îi pune la punct, le dă calificative, îi beștelește, ca într-un joc cu soldați de plumb sau cu păpuși. Întoarcerea în timp e încă posibilă? Pentru Răsvan Popescu - da. El își crează pe
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
poate rămâne "stânca fericită", autoproclamatul militant pentru libertate, fericit dincolo de micimile vieții: Într-o altă zi, într-o țară străină" (Eliot, va striga cititorul), "o să apară în fața mea un tânăr care, conștient de transformarea prin care am trecut, mă va porecli «Stânca fericită»... Și dacă voi fi întrebat: «Ți-a plăcut sejurul pe pământ?» - voi răspunde: «Viața mea a fost o lungă răstignire trandafirie»." Iar dacă nu sunteți de acord cu această viziune asupra artistului, nu uitați povestea pe care Miller
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
filologic al controversei în jurul satirei-pamfletului-romanului cu cheie Moartea unui critic. În 1993, romanul Ohne einander al aceluiași autor avea printre protagoniști tot un critic literar, evreu de origine, care se numea în paginile cărții König și pe care colegii îl porecliseră Erlkönig (după balada lui Goethe care începe cu întrebarea de ce gonește un tată în noapte cu copilul său în brațe, pentru a se sfîrși cu amara constatare că pruncul murise în brațele părintelui său). Printr-o malițioasă analogie, criticul primește
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
în creier și nu vroiau să iasă de acolo decât foarte greu, prin porii craniului care însă erau prea mici..." (p. 84). Desigur, există și scăderi. Multe secvențe par luate din Buñuel, altele sunt prea schematice, prietenii lui Yo sunt porecliți cam străveziu Harms, Boddylan sau Cobain, albumul Sepultura e corect Roots, trupa de trip-toop Tricky apare scrisă greșit, versurile rock pe care le introduce în text nu sunt tocmai inspirat alese, substratul politic e prea puțin exploatat, iar slang-ul
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
sunt cei care marchează cele două forțe - cea politică și cea sexuală cele două pulsiuni care v-au determinat să scrieți... A.R.-G.: Am afirmat aceasta pentru a provoca rîsul. Marx și Freud erau cei doi jandarmi, cum îi poreclise Roland Barthes. La un moment dar a afirmat chiar "cei trei jandarmi: Marx, Freud și Saussure...(rîde cu poftă). R.B.: Și credeți că lucrurile stau întocmai? A.R.-G.: Nu înțeleg... R.B.: Doar ați făcut afirmații în acest sens... A
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
printre altele afirmația că limbajul adaptărilor lui Alecsandri este prea fidel originalelor, calchiind chiar, stîngaci, expresii franțuzești: "uneori traducerea e ciudată, așa cînd Măndica numește iataganul lui Kir Zuliardis «un spală-varză», luîndu-se după Clapotte din Un tigre du Bengale care poreclise sabia de gard național a stăpînului său «un coupe-choux»" ( Studii de literatură română și comparată, 1983, p. 206). Or, tocmai exemplul în cauză în care servitoarea descrie iataganul stăpînului: "coșcoge spală-varză" ar putea fi o dovadă a abilității lingvistice a
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
unei mici căsuțe de chirpici, care-și închiriase singura cameră disponibilă; ea și bătrânul Moșuleț (soțul adică) mulțumindu-se cu antreul. Eram trei ocupanți ai acelei odăi, mare cam de șapte-opt metri pătrați. Un cântăreț de biserică, pe care-l poreclisem Truman, după numele președintelui Americii din acea vreme, un funcționar de la Regia Tutunului, Liviu, și eu. Noaptea ne foloseam de o lampă de gaz, întrucât strada Tufelor nu intrase, încă, în secolul XX! La lumina acelei lămpi am citit prima
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Spre norocul meu, în tocul ușii se află ghidul meu îmbrăcat în halatul muncitoresc. De ar fi fost un gardian al epocii dubelor negre, altele ar fi fost urmările. Spre greșeala mea, mă bucur involuntar. Nea halat, cum l-am poreclit, mă anunță cu regret că timpul alocat vizitei s-a epuizat. Cu mari rugăminți mă mai lasă să mai fotografiez câteva celule. Da’, doar câteva, sună vocea groasă a lui nea halat. Prima dintre ele are prins pe ușă, în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
tocmai pluteam pe tulburea mătase a promisiunilor când auzii ca prin vis îndemnul brutal și totuși persuasiv al profetului Moaie creta în cerneală și trage linia pe zid îndrăznește nu fi leneș eu plătesc toate pagubele Domnul nostru Arhimede astfel poreclit un personaj bizar și misogin ultimul boem din oraș cu ochelari de sârmă dedicat fanatic matematicii într-o mansardă plină cu mecanisme ciudate pendule și șoareci lunete de alamă și tomuri vechi cum se văd doar în gravurile Evului Mediu
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
am crezut, la început, că era grec, fanariot. Sau turc, de unde și porecla cu Emin-aga. Sau, mă rog, Emin-Pașa. Pînă și asta, ibovnica lui, una Veronica, numită așa pentru că, probabil, avea boli venerice, oh, daa, era o femeie ușoară, îl poreclea cu porecla asta. Cică îl dezmierda! Hait, dar cum să alinți pe cineva c-o așa o vorbuliță? Cum să-l răsfeți pă cineva, pe unul, pe ibovnicul tău cu Emin-aga? Ce, era el agă? Jîndarm? Polițist? Lefegiu? Eminescu era
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
O. Bobe și de Tina, Fata din lift-ul blocului B zero de Bogdan Iancu, Ana Maria Sandu ne propune în acest poem biografic un personaj la fel de simpatic și de pitoresc: micuța Ana, fetița tunsă chilug din tabăra de la Năvodari, poreclită de colegii ei Chelbasan. Alcătuită din trei părți, această sensibilă biografie narativă în versuri (poemul ca mimesis al prozei), realistă și "autentică", construită cu o simplitate dezarmantă, minim metaforică și fără artificii stilistice își dezvăluie lirismul tocmai din aparentul dezinteres
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
și calculată, sau, dimpotrivă, cu o deliberată lipsă de sistem? în felul în care era țesută o minciună, Yoel vedea un soi de ferestruică, de vizor, care îți îngăduia să arunci o privire în personalitatea mincinosului. La birou, Yoel era poreclit Detectorul de Minciuni Ambulant. Nu izbutea să vadă partea amuzantă a unei minciuni. Sau chiar a unei farse inocente. Nu gusta nici măcar obișnuitele păcăleli de întîi aprilie care se făceau la serviciu. El, unul, mințea numai cînd nu avea alternativă
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Un oraș pe care Pușkin îl numea "Sodomul-Chișinău". A.S. Pușkin și boerii români În decurs de numai cîțiva ani, Pușkin a fost implicat într-un număr impresionant de dueluri. Probabil că și din această cauză românii simpli din Basarabia îl porecliseră "cuconaș Pușcă". În iarna anului 1820, Pușkin plănuia să plece la Moscova, să-l provoace la duel pe contele F. Tolstoi-"Americanul", dar își realizează intenția abia în 1826. La Chișinău, în octombrie 1820, în urma unei neînțelegeri la masa de
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
căsătorit cu una din fiicele lui moș Dimocri ( Democrit), cizmarul care ne repara pantofii și locuia exact vis-a-vis de casa noastră cu cea de a doua fiică a lui, mama Anișoarei și colega mea de școală primară, pe care o poreclisem Țoloi. Frații Boniciolli, Berto (Roberto), cel mare de o seamă cu mine și Metodi cel micuț și șugubăț care ne tot stătea În cale când ne jucam, ne spiona și ne turna la maică-sa dacă făceam ceva nepotrivit, erau
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Nouă, celorlați, atunci când voia să-și marcheze dezacordul sau când, pur și simplu nu voia să jignească, ne lansa un ambiguu, multiplu conotativ "ce să spui, mamă dragă...". Era, într-adevăr, mai curând matern, decât patern Dudu Baciu. Apropiații îl porecliseră "Mama Baciu", iar prin 1972, Geta Brătescu, abia întoarsă dintr-o călătorie din Italia, l-a botezat sugestiv: "Bacione". Fidelitatea, discreția și integritatea, iată câteva din marile lui calități, și tot atâtea condiții inconturnabile ale unei profesii, și ea, aproape
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
în dezmățuri nesfîrșite de mărgele colorate straniu: șiraguri de bile enorme, orînduite nu pe ațe, ci pe frînghii, odgoane, cabluri metalice, cumva, așa... crîncene spînzurători de dăruit iubitelor... de cinsprezece-șiaisprezece metri... spre bălăbănire dulce printre munții sînilor carpați. L-am poreclit înger, dar mai în apropierea înfățișării aspre i-ar sta numele de îngeroioloiul sau îngeri-Trăsni-Zdrobilă. Desfășoară, a decalitețe și-a plictis, aripe large, penoase fulgoase, puternice, devastatoare. îți ia auzul, și văzul, și mirosul, și pipăitul, și gustul (literar, dom
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
legase" prin încrederea oarbă în tot ce spuneam. E drept, nici nu mă prefăcusem că ignor infirmitatea ei, o discutasem deschis, o și lăudasem pentru cât de bine se descurcase în cei cinci ani în care Petra fusese închisă. Am poreclit-o Prigorița, sunt sigur că i-a plăcut - nimeni n-ar mai fi "ponegrit-o" cu numele unei extraordinare zburătoare. îmi sugeraseră asta și sprâncenele ei stufoase, "în coadă de rândunică" - știut fiind că prigoria e de fapt o rândunică
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
au fost prietene. Noi doi am bătut desculți drumul școlii elementare situată la hotarul dintre Tuzla mea și Eforie Sud, orășelul lui de reședință. Am fost chiar colegi de bancă. In ciuda vicisitudinilor, NICU strălucea printre elevi. „Ochelaristul” - cum Îl porecleau puștanii, a descoperit scena și microfonul de foarte timpuriu. La căminul cultural, care și-acum se mai ține Într-o rână, NICU se producea cu scheciuri și poezioare satirice de el scornite. La vremea aceea l-a descoperit Mircea Crișan
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
amărășteni cu poemele lui, iar mama mea îi recita poeziile și îl consideră că și pe mine, băiatul ei. Ajunși acolo, lucru ciudat: multe mașini, par câte pe o parte și alta a șoselei. L-am strigat pe Valeriu (îl porecleam Filerul, nu mai știu de ce) care a ieșit să ne spună că unchiul Valeriu este acolo, împreună cu suita lui de preoți. Am vrut să plecăm să nu deranjam era chiar oră mesei, dar IPS ne-a invitat înăuntru și apoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
peste frontierele țării faima muzicii lăutărești românești. Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios, fire iute, om vesel pus pe nebunii, neastâmpărat, trăsături ce l-au făcut pe generalul Traian Moșoiu să-l poreclească după cuvântul popular „Zavaidoacă” (cuvânt rămas ca amintire de pe timpul când muscalii de-a călare au trecut Prutul la 1877 ca să lupte împotriva turcilor, dar în loc să se întoarcă la „hazaica” lor acasă, le-a plăcut să stea pe teritoriul României
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
amărășteni cu poemele lui, iar mama mea îi recita poeziile și îl consideră că și pe mine, băiatul ei. Ajunși acolo, lucru ciudat: multe mașini, par câte pe o parte și alta a șoselei. L-am strigat pe Valeriu (îl porecleam Filerul, nu mai știu de ce) care a ieșit să ne spună că unchiul Valeriu este acolo, împreună cu suita lui de preoți. Am vrut să plecăm să nu deranjam era chiar oră mesei, dar IPS ne-a invitat înăuntru și apoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]