13 matches
-
anumite momente și stări speciale în care spiritul este apt să se înzestreze cu un asemenea dar de preț, mascat - parcă în chip conspirativ! - sub banalitatea unei coperți de studiu zoologic. E o carte care demonstrează, iar și iar, valoarea porfirogenetă a acestei autoare de viță literară aristocratică, ce ar merita să fie cunoscută, prețuită și premiată, promovată ca model de elită a spiritului nostru românesc, dacă am viețui într-o lume normală în care valoarea contează prioritar, se vede și
CITIND O CARTE-PALIMPSEST de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/lucia_olaru_nenati_1459419406.html [Corola-blog/BlogPost/359960_a_361289]
-
bizantine, pretendent la tronul imperial, general al împăratului Mihail VII Ducas. Datorită cunoștințelor sale, era o persoană apreciată de contemporanii săi. "Nicefor Bryennius" fiind unul din favoriții monarhului a devenit ginerele împăratului bizantin Alexios I Comnen, prin căsătoria sa cu porfirogeneta Anna Comnena. "Bryennios" sau "Bryennius" a apărat, cu succes, în anul 1097, orașul Constantinopol, care era asediat de cavalerii cruciați participanți la Prima cruciadă și care erau conduși de Godefroy de Bouillon. A condus tratativele de pace dintre cruciații aflați
Nicefor Bryennius () [Corola-website/Science/313539_a_314868]
-
descriere narativă a acelor evenimente. El a fost angajat frecvent în misiuni pe lângă papi, iar în 968 a fost din nou trimis la Constantinopol, de această dată la curtea împăratului Nicefor al II-lea Focas, pentru a solicita mâna Annei Porfirogeneta (fiica fostului împărat bizantin Romanos al II-lea pentru tânărul Otto (viitorul împărat Otto al II-lea). Totodată, lui Liutprand i s-a dat ca misiune și încheierea păcii cu Bizanțul, care încă revendica Benevento și Capua pentru sine, provincii
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
Descrierea detaliată a Constantinopolului și a curții imperiale bizantine constituie un document de rară valoare, deși este impregnată puternic de ostilitatea autorului la adresa Bizanțului. Dacă s-a întors sau nu în 971 cu ambasada pentru a o aduce pe Anna Porfirogeneta este incert. Liutprand pare să fi murit în 972, dat fiind că succesorul său în scaunul episcopal de Cremona era deja instalat în 973.
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
lui însă, conform Cronicii Primare coroborată și cu examenul scheletului din 1930 îl arată a fi printre ultimii copii ai lui Vladimir. O altă posibilitate este o legătură extraconjugală a lui Vladimir, după divorțul de Rogneda și căsătoria cu Anna Porfirogeneta. Iaroslav apare în saga-urile nordice sub numele de Jarisleif cel Șchiop, handicapul său, probabil datorat unei răni de săgeată, a fost confirmat de examinarea rămășițelor. În tinerețe, Iaroslav a fost trimis de tatăl său să guverneze ținuturile din nord
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
împotriva lui Romanos al III-lea Arghirși a fost silit să se călugărească în mânăstirea lui Studios. Un an mai târziu, a fost implicat într-un nou proces de conspirație împotriva aceluiași împărat, fiind acuzat că a uneltit împreună cu Teodora Porfirogeneta, sora împărătesei Zoe. El s-a sinucis, aruncându-se de pe zidul închisorii. Roman Diogenes era patriciu și deținuse înalte funcții sub împăratții Constantin al IX-lea Monomahul și Constantin al X-lea Ducas. Fusese in 1053 duce al Paristrionului. roman
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
nora lui Constantin al VII-lea Porfirogenet, soția lui Romanos al II-lea, soția lui Nicefor al II-lea Focas, amanta lui Ioan I Tzimiskes și mama lui Vasile al II-lea, Constantin al VIII-lea și a prințesei Ana "Porfirogeneta", care mai târziu s-a căsătorit cu marele cneaz al Rusiei Kievene, Vladimir I. a jucat un rol important în istoria bizantină din secolul al X-lea. A fost regentă în timpul minoratului fiilor ei. Theophano a fost de origine greacă
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
maritim, care controla navele din porturile orașului, la intrare și la ieșire. La începutul secolului XI, eparhul a devenit un mare personaj principal al statului. Un eparh ca Roman Argyros a devenit basileu în 1028 după ce s-a căsătorit cu porfirogenetă Zoe. La sfârșitul secolului XI, puterea împăratului a intrat în declin, iar o parte din atribuțiile sale au fost preluate de alți magistrați. În secolul XII, instalarea negustorilor italieni la Constantinopol, în cartiere proprii, a restrâns autoritatea eparhului, însă funcția
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de ușor... Nu pastelul tentează; în câteva texte remarcabile (Roza, Merii, Sânzâiene și altele, congenere) prioritatea revine Eului interior, pendulând între contemplare lină și melancolie, mod cultivat odinioară de D. Anghel. Ne ține în loc, bunăoară, expoziția florală din Nu orhidee porfirogenete: "Mi-e dor de-o floare simplă și curată (...) // Deci flori crescând din munți pân' la câmpie (...) / Nu orhidee porfirogenete / Și prețioase ca o dinastie". Se spune că, din perspectivă feminină, întâietate absolută are doar prezentul; erosul, maternitatea, celelalte sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
între contemplare lină și melancolie, mod cultivat odinioară de D. Anghel. Ne ține în loc, bunăoară, expoziția florală din Nu orhidee porfirogenete: "Mi-e dor de-o floare simplă și curată (...) // Deci flori crescând din munți pân' la câmpie (...) / Nu orhidee porfirogenete / Și prețioase ca o dinastie". Se spune că, din perspectivă feminină, întâietate absolută are doar prezentul; erosul, maternitatea, celelalte sunt percepute în tensiunea loc concretă, imediată. La Carolina Ilica, timpul instaurează un climat plural: al clipei și mirajului, altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dintre originale și copiile lor - fie că e vorba despre ghetele de măritiș ale Iepei-Roșii, de dublura subterană a orașului Metopolis, de poemul lui Emil Havaet, de bijuteriile Fibulei Serafis sau chiar de identitatea unor personaje ca Fibula însăși, Zoe Porfirogeneta, Filip Lăscăreanu-Umilitul sau Sultana Mavrocordat - sunt foarte alambicate. De cele mai multe ori, realitatea originară pare să existe anume ca să facă posibilă devierea în raport cu ea. Iau astfel naștere serii întregi de copii sau de urmași, la limită uzurpatori sau falsuri, care își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
ea, “deși corpul istoriei se murdărește de dânșii” - Tatos,zis și Chalis,Sacea (Satza) și Seslav,în care trebuie văzuți șefii unor formațiuni politice românești,fiind ei și formațiunile lor “cele dintâi cristalizări de stat ale românilor” . Evenimentele relatate de porfirogenetă, care urma să fie împărăteasă, dacă n-ar fi avut neșansa unui frate apărut să-i năruie visele, se situază între anii 1086 - 1091, când Imperiul Bizantin reușește să-i invingă pe barbari și să se statornicească temeinic la Dunărea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de rugăciune”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Dumnezeu-Dragoste, Editura “Christiana”, București, 2000, p. 224 footnote>. Același autor, În „Imnul acatist la Rugul Aprins”, scrie: „Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată? E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea Întrupată. Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții, Logodnica Mântuitorului, Preschimbător al vieții, spre Tine, noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor și fă-Te și nouă umbră și rouă... ca să-ți strigăm cu toată
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]