82 matches
-
și prin toleranța sa față de alte etnii, cum ar fi evreii, sau alte credințe religioase. Folosind surse de primă mână, Marco Salvador a reușit să reînvie o epocă (cu principalele sale locații cum ar fi Cividale, Brescia, Ravenna, Roma, Constantinopolul porfirogenetului Eraclion etc.) și o întreagă tipologie (de la călugărul clarvăzător, vindecător și profetic Adriano până la tenebrosul Andras, eretic luciferian) făcând frescă aventuroasă, gotică, detective-story; nu lipsesc episoadele melo, idilice dar cu sfârșit tragic (iubirea dintre Rotari și blânda, frumoasa și fragila
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon, par să-i fi rămas necunoscute. De asemenea, și scrierea lui Pseudo Isocrate, Sfaturi către Demonik venită din antichitatea greacă. Nu același lucru se poate spune despre De administrando imperio a lui Constantin Porfirogenetul, o carte aproape în întregime dedicată interesat doar tacticii militare de apărare și cucerire. Constantin, fiul faimoasei Zoe Carbonospina și a lui Leon VI, supranumit "cel înțelept", și care stăpînea atunci (sec. al X-lea) o parte din sudul Italiei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
princibus, din anul 1778, sau tratatul lui Binterism, din anul 1827, care se oprește asupra acestor rugăciuni în missa romano-catolică și, într-un chip special, asupra autorităților păgâne. Autorul consultă și alte lucrări din literatura teologică ortodoxă: ale lui Constantin Porfirogenetul, Codin C. Curopalatul, S. Dobolschi sau Petre Vintilescu, menționând că ele cuprind informații prețioase despre ceremoniile de la curtea împăraților bizantini, unde rugăciunile pentru căpeteniile imperiului erau cuprinse în cărțile de cult. Lucrarea de față este structurată în patru capitole mari
EPISCOPUL ORADIEI DR. VASILE COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355626_a_356955]
-
Părinții Sinodului VII Ecumenic se referă la ea în mai multe rânduri. Leon - lector la Catedrala Sfântă Sofia din Constantinopol - si participant la Sinod povestește că a cinstit Sfanțul Chip în timpul unei șederi la Edesa. În 944, împărații bizantini Constantin Porfirogenetul și Român I au cumpărat-o și au adus-o cu mare pompă la Constantinopol asezînd-o în biserică Fecioarei din Pharos, iar împăratul Constantin Porfirogenetul a lăudat-o într-un discurs că pe o emblemă a Imperiului. În 1204, după
SFÂNTA MAHRAMĂ A DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344727_a_346056]
-
că a cinstit Sfanțul Chip în timpul unei șederi la Edesa. În 944, împărații bizantini Constantin Porfirogenetul și Român I au cumpărat-o și au adus-o cu mare pompă la Constantinopol asezînd-o în biserică Fecioarei din Pharos, iar împăratul Constantin Porfirogenetul a lăudat-o într-un discurs că pe o emblemă a Imperiului. În 1204, după cucerirea Constantinopolului de către cruciați, urmele acestei icoane se pierd. Referință Bibliografica: 16 august: Sfântă Mahrama a Domnului / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SFÂNTA MAHRAMĂ A DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344727_a_346056]
-
princibus, din anul 1778, sau tratatul lui Binterism, din anul 1827, care se oprește asupra acestor rugăciuni în missa romano-catolică și, într-un chip special, asupra autorităților păgâne. Autorul consultă și alte lucrări din literatura teologică ortodoxă: ale lui Constantin Porfirogenetul, Codin C. Curopalatul, S. Dobolschi sau Petre Vintilescu, menționând că ele cuprind informații prețioase despre ceremoniile de la curtea împăraților bizantini, unde rugăciunile pentru căpeteniile imperiului erau cuprinse în cărțile de cult. Lucrarea de față este structurată în patru capitole mari
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
regiuni aflate sub controlul bulgarilor. Comerțul sării ardelene era necesar statelor din jur crescătoare de vite. Drumul sării ardelene trecea prin Ungaria, Rusia sud-carpatică și Slovacia. Și alte izvoare contemporane, precum vechiul Chronograf rus, tratatul regelui englez Alfred și Constantin Porfirogenetul, amintesc de vecinătatea Moraviei cu Bulgaria, ceea ce înseamnă că, în secolele IX-X, dominația (suzeranitatea ) bulgară se întindea peste întreaga Dacie până la Tisa. Viața Sf. Naum, ucenic al Sf. Chiril și Metodiu, povestește despre supunerea Moraviei Mari, la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Europei răsăritene, ungurii dispuneau de 20.000 de războinici, aflați sub autoritatea unui "rege" (jula sau gyula). În același interval, ungurii au avut contacte și cu alanii. Spre mijlocul secolului al IX-lea (830), ungurii locuiau, după Constantin VII Porfirogenetul, în "Levedia" sau "Lebedia", aflată în bazinul Donului. În urma agresiunii pecenegilor, presați la rândul lor de chazari, Confederația ungurilor a fost zdruncinată: o parte din ei s-au retras la sud de Caucaz, în Persia, unde urma lor s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflate sub jurisdicția lui Arnulf. În timpul acestor expediții, ei s-au familiarizat cu regiunea Dunării mijlocii. Aflați în Atelkuz, victorioși în expedițiile lor, triburile ungare se unesc și aleg drept căpetenie a lor pe Arpad, despre care împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul ne spune că era "cel mai demn de a-i conduce, înțelept la sfat și înțelegător, de o vitejie aparte și înzestrat pentru a conduce". Capacitățile militare ale ungurilor au atras atenția diplomației bizantine, confruntată cu ofensiva bulgară. Astfel, emisarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Romaniei", dar termenul acesta este larg răspândit, îl întâlnim și în Britania! "Romania" este opusă barbarilor-termenul ajunge a se întinde, în accepția populară, pe largi suprafețe din fostele provincii guvernate direct. Mai târziu, în secolul al X-lea, împăratul Constantin Porfirogenetul, în De administrando Imperii, făcea distincție între "romanii politici" (bizantini) și cei de limbă romană ("romanoi"). "Romanus" este acela care conservă felul de a fi sub Imperiu, chiar dacă are un stăpân barbar, dar "Romania" nu este decât teritoriul care nici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanicii) se întorc în locurile lor, amestecându-se cu slavii.28 Cronica prezintă icoana vieții romanicilor sud-dunăreni din vremea năvălirii slavilor (secolele VII-IX): o parte a populației latine se retrage la munte, iar cei de la câmpie s-au supus. Constantin Porfirogenetul, în secolul al X-lea, scrie că romanii din sud alcătuiau o singură masă până la Dunăre. În concluzie, în secolele VII-X, exista o pânză neîntreruptă de populație romanică din nordul Dunării, din Dacia, până în Pind și Salonic (Macedonia), dar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reale, atestate documentar în mai multe izvoare. Acest voievodat nu se afla sub dominația Arpadienilor, în secolele X-XI. Astfel, Gyla sau Gyula I a primit titlul de patriciu și devine foederat (aliat) sau vasal al Bizanțului, iar împăratul Constantin VII Porfirogenetul îl trimite la Alba Iulia pe Hierotheus, ca episcop, și probabil a trimis și meșteri care să construiască biserici și cetăți. În urma repetatelor conflicte pe care regele catolic Ștefan al Ungariei le-a avut cu Gyula III sau Gyula cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la vizita făcută de Hamza pașa la Iași constituie o cronică amănunțită, scrisă cu talent narativ și descriptiv. Se dau multe amănunte pitorești, totul într-un stil precis, sistematic. Limba e corectă, meșteșugit folosită. Deși Condica... are modele bizantine (Constantin Porfirogenetul, Pseudo- Codinos), localizarea protocolului, numeroasele informații din epocă, datele etnografice și folclorice, utilizarea tradiției autohtone, inserarea unor fapte trăite conferă scrierii lui G. o anume originalitate. SCRIERI: Condica ce are întru sine obiceiuri vechi și nouă a prea înălțaților domni
GHEORGACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287229_a_288558]
-
Comunitățile romanofone au fost menționate - după cum se știe - mai întâi în sudul Dunării, în Imperiul multietnic al Bizanțului, încă din sec. X, de către istoriografii constantinopolitani. Membrii acestor comunități erau considerați a fi �deosebiți" de ceilalți supuși ai Imperiului. Constantin VII Porfirogenetul (Porphyrogenitus) i-a denumit Rhománoï - în timp ce pe ceilalți îi denumea Rhomaioï (Rhomei) (de fapt, rhomaioï era numele generic al locuitorilor Imperiului Roman de Răsărit, �roman" prin tradiție, dar grec, grecofon, în realitate). în plus, Rhomaios avea și sensul "creștin, botezat
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
arii teritoriale vaste, în regiuni diferite (etno-lingvistic) și puteau fi luați în considerare din diverse perspective. Trebuie menționat însă faptul că nici unul din aceste etnonime străine nu conținea ideea de romanitate (precum o evidenția termenul rhománoï al lui Constantin VI Porfirogenetul). IV. Există însă și o necunoaștere interioară. Membrii acestor comunități romanofone (și, în nord, românfone) cum se numeau? Ce se considerau ei a fi? Mai întâi, trebuie specificat că aceste comunități trăiau repliate asupra lor înseși, închise, într-un colectiv
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Viena, în 1797, un fel de abecedar destinat Romano-Vlahilor, scris cu �slove grecești" dar în aromânește, sub titlul (tradus din grecește) Noua pedagogie sau Abecedar ușor spre a învăța pe copiii tineri carte romano-vlahă. Pentru prima oară, de la Constantin VI Porfirogenetul, împăratul cultivat, se alătură numele �Vlahilor" de romanitate: Aromânii devin Romano-Vlahi! Conștiința originilor romane își face apariția, în cultura Aromânilor, datorită culturii germano-austriece. începe un nou proces de culturalizare: fidelitatea față de cultura originară (Niculescu 1975). Această orientare europeană pro-latină se
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
fiul unui „fioros bivolar” de la Zimnicea, fost hoț de cai, obține prin tertipuri cognomenul „de Seraschier” și visează să figureze în Almanahul de la Gotha, din care îi citește încântat, după cină, consoartei. Un subaltern al său se pretinde descendent din Porfirogeneți și semnează Théodore Trascano-Porphyrogénète, în realitate fiind nepotul unei Profira, preoteasă în satul Trăscău din Vale. Cu foarte rare excepții, nu numai diplomații, ci și alți deținători ai vreunei dregătorii sunt suflete pervertite, ariviști odioși, demnitari obtuzi, aroganți, cruzi, obstinați
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
de acord cu originea traco-dacică a numelui. Timișul apare și el la Herodot ca Tibisis, la Ptolemeu ca Tibiscos, la Priscus Panites, în secolul V e.n., ca Tipnisas, în Tabula Peutingeriană (sec. II sau III e.n.) Tibiscus, iar la Constantin Porfirogenetul, secolul X, Timeses, aproape de numele actual. Rădăcina indoeuropeană este, după I. I. Russu, tibh, înseamnă mlaștină, preluat mult mai târziu de limba română din slavă sub forma "tină". Este cunoscut faptul că în câmpia comună a Begăi, Timișului și Bîrzavei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Siretul apare mai întîi la Herodot ca Tiarantos (Istorii, IV.48). De Ptolemeu este numit Hierasus (Îndreptar Geografic, III.10.8), iar la istoricul Ammianus Marcellinus, Gerasus, pentru ca în Evul mediu, în secolul IX, să-l regăsim la istoricul Constantin Porfirogenetul, într-o formă foarte apropiată de cea actuală, Seretos. Rădăcina indoeuropeană pare a fi și în acest caz ser sau sru = a curge. Este interesant de notat o vale cu pârâu ce coboară din Podișul Covurluiului paralel cu Siretul, sub
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Siretul, sub numele de Valea Gerului. Numele pe care îl reproduce Herodot pentru Prut, desigur numele traco-dacic, este foarte apropiat de cel actual: Porata (Istorii, IV.48), în timp ce mai târziu, grecii l-au numit Pyretos. În timpul invaziei pecenegilor, istoricul bizantin Porfirogenetul (secolul X) îl consemnează sub numele deformat de Burat. Nistrul este descris de un geograf autohton, Demetrios din Callatis, în secolul III î.e.n., sub numele de Tyras, pe care îl purta și colonia milesiană de la gura sa (Cetatea Albă de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a fost deprinsă de literații români fără „mijlocitorul” sud-slav a dus la instalarea în sistemul „genurilor” literare practicate la noi a scrierii parenetice (care pe cărturarii de la sud de Dunăre nu îi interesase). După Synesios, Agapet diaconul, Vasile Macedoneanul, Constantin Porfirogenetul și Teophilact Hephaistos, șirul „sfaturilor pentru prinț” a fost continuat, în lumea postbizantină, de Neagoe Basarab cu ale sale Învățături... pentru Theodosie și apoi de Matei al Mirelor, autor al unor Sfaturi către Alexandru Iliaș. Întreaga cultură românească veche, mai
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri și hadâmbi, de robi și roabe și au căutat în haremuri o răsplată de paradis pe pământ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și zona din jur, restul teritoriilor sale fiind pierdute anterior; dar orașul rămăsese ca un simbol al romanității și bastion împotriva năvălitorilor turci. Orașul a fost prădat vreme de trei zile, iar locuitorii masacrați. Ultimul împărat, Constantin al IX-lea Porfirogenetul („cel născut în purpură”) a murit apărând zidurile. Mulți învățați greci s-au răspândit în Europa, declanșând fenomenul cultural numit Renaștere. Călugăreni (1595) - în sudul acestei localități, pe râul Neajlov, Mihai Viteazul (vezi Mihai Viteazul) a obținut o bătălie istorică
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
-l urmăm. În Boukoleon se aflau două încăperi importante: camera imperială a primei nopți, cu tavanul de aur, și cea de-a doua, unde împărătesele nășteau, în întregime îmbrăcate în porfir. De-aici și numele prinților, cărora li se spune porfirogeneți. Într-un vestibul, în fața camerei primei nopți, am văzut opt medici care, judecându-i după haine și giuvaiere, treceau drept foarte iscusiți. Heraclion, arătând spre o ușă, a spus: - Acolo înăuntru zac fiicele mele. Garibaldo s-a oprit în fața medicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
secolul al VIII lea scrie:“torna, torna fratre” Întoarce-te, Întoarce-te frate, prima expresie păstrată din limba latină populară vorbită În spațiul balcanic Despre administrarea imperiului din secolul al X lea, lucrare bizantină a Împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul; nord-dunărenii sunt menționați sub numele de romani Cronica lui Nestor, intitulată și Cronica vremurilor de demult din secolul al XI lea este o cronică rusească Întocmită la Kiev, descrie trecerea maghiarilor prin teritoriile rusești și așezarea lor În Pannonia, unde
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]