44 matches
-
față, voi folosi definiția dată de Crawford și Ostrom (apud Ostrom, 1996, p. 37): „Instituțiile sunt concepte împărtășite folosite de oameni în situații repetitive organizate prin reguli, norme și strategii”. Setul de reguli furnizat de instituții generează regularități de com portament (Ostrom, 2003, p. 90). Fiind concepte, instituțiile sunt greu de identificat și măsurat pentru că ele există în mintea oamenilor și, de cele mai multe ori, reprezintă cunoaștere implicită. Regulile sunt prescripții împărtășite și interpretate asemănător de către participanți despre ceea ce este necesar, interzis
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
televizorul, nu dădea drumul la radio și în nici un caz nu cumpăra ziare, habar nu avea ce se întâmplă în lumea exterioară pereților ei. Ea avea acum o problemă serioasă și punctuală, căci fagotul, personajul principal, căpătase hodoronc-tronc un com portament deviant, deloc pe placul proaspetei autoare de romane și-ntr-o totală neconcordanță cu ce se aștepta de la el. De mai bine de două săptămâni, fagotul parcă înnebunise. Umbla deșănțat prin localuri rău famate, înhăitat cu un țambal scandalagiu, recunoscut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se făcea că Deta îl păcălea de fie¬care dată: atunci când răsufla ușurat, cre¬zând că a scăpat, hop! - se și trezea cu ea-n spinare. Și uite-așa, Deta noas- tră ajunsese celebră în sat datorită a¬cestui com- portament cu totul ciudat al ei. Mai avea ea, e drept câțiva clienți pe care nu-i putea su¬feri, dar cu niciunii nu se comporta așa cum o făcea cu Mărian Frântu și cei doi câini-lup ai săi... Deta a murit
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
voința de a trăi - așa cum bine remarca Arthur Schopenhauer în eseul „Viața-Amorul-Moartea”. Da, ne deosebim de animale prin faptul că suntem „dotați” cu elementul in-telectual numit rațiune, în timp ce echivalentul acesteia pentru animale este instinctul (de apărare, de hrănire, de com- portament caracte¬ristic speciei căreia îi apar- ține etc.). Dar oare ce-l face pe un nou născut să caute cu înfrigurare pieptul mamei încă din primele secunde de viață? Instinctul, desigur, căci de rațiune nu poate fi vorba imediat după
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
ne-am întrebat cine se face vinovat pentru această situație? Câinii? Nicidecum! Noi, oamenii! I-am lăsat de izbeliște, fără stăpân, ei s-au înmulțit fără măsură, iar înfometarea la care-i supunem i-a făcut să-și modifice com- portamentul față de noi în lupta lor pentru su- praviețuire. „Este trist pentru ființa umană că cel mai bun prieten al omului este câinele, dar omul este cel mai mare dușman al câinelui” - spunea pe bună dreptate Eduardo Lamazon. Tocmai văd la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
ă și î? De-aceea nu e doar întîmplare cumcă tocmai pe el îl întrebuințează la cultura tonului muzical, făcîndu-l înaintea tuturora pe el purtătorul atât în scală cât și-n solfegii, pentru că el se potrivește mai bine la câștigarea portamentului și a curățeniei tonului, din cauza ținoarei sale curat muzicale. De-aceea și pe actor îl putem consilia și recomanda esercițiul acesta, de-a lăsa adeseori {EminescuOpXIV 291} să răsune această vocală în puterea ei ne-mpiedecată, spre a da vocei sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a lăsa adeseori {EminescuOpXIV 291} să răsune această vocală în puterea ei ne-mpiedecată, spre a da vocei sale curățenie și răsunet. Pronunțarea curată și ținoarea acestei vocale, fără de-a cădea în cântec, e proscholiul cel mai bun pentru portamentul necesar și lui. Cu puterea sa esențial muzicală e legată și împrejurarea că această vocală are mai mult decât toate puterea interjecțională. Pentru că interjecțiunea e elementul simțirei numai, care cade înaintea a orce dezvoltare limbistică, (precizarea, destinarea) otărîrea sigură a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu aceasta decât cerința unei domniri libere asupra vocei până și la întrebuințarea înălțimei și, a profundității estreme. Numai în această libertate vedem noi garanția cumcă vorbitorul în urcarea și coborârea tonurilor nu ni va arăta o silință sforțată. 2. PORTAMENTUL ȘI VOLUBILITATEA Cultura tonului în înălțimea și profunditatea sa, adică a volumului (Umfang) vocei, te avizează deja la elementul mai înalt prin care omul produce liber o undolațiune mai repede sau mai trăgănată a tonului și prin care o domină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
persistența or părăsirea ondulațiunei tonului și durata pauzei între elementele diferite ale vorbei să atârne de la voința vorbitorului și să se manifeste după cum or fi cerințele {EminescuOpXIV 300} coprinsului intern al vorbei. Aceasta ni se arată a fi în antitezele portamentului și volubilității vocei. Portamentul constă din facultatea de-a lăsa să persiste câtva tonul pe unele din elementele vorbirei, prin urmare din capacitatea de-a purta (duce) vocea. Numai prin această putere care fixează (vrăjește) tonul în loc declamațiunea e în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tonului și durata pauzei între elementele diferite ale vorbei să atârne de la voința vorbitorului și să se manifeste după cum or fi cerințele {EminescuOpXIV 300} coprinsului intern al vorbei. Aceasta ni se arată a fi în antitezele portamentului și volubilității vocei. Portamentul constă din facultatea de-a lăsa să persiste câtva tonul pe unele din elementele vorbirei, prin urmare din capacitatea de-a purta (duce) vocea. Numai prin această putere care fixează (vrăjește) tonul în loc declamațiunea e în stare de-a esprima
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în urma unui fel de putere naturală, se mai produce și o dispozițiune chinuitoare (peiniger) în auditor. romînește? Această repeziciune a tonului poate să degene[re]ze chiar într-o precipitare a cuvintelor. Și toate acestea își au cauza lor în lipsa portamentului, prin care tonul e pus în stare de-a lăsa să vină la îndreptățirea sa deplină întreagă copiozitatea singuratecelor elemente. Cultura portamentului ni se arată așadar ca o condițiune neîncongiurată pentru orșicare orator, pentru că numai portamentul singur e în stare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să degene[re]ze chiar într-o precipitare a cuvintelor. Și toate acestea își au cauza lor în lipsa portamentului, prin care tonul e pus în stare de-a lăsa să vină la îndreptățirea sa deplină întreagă copiozitatea singuratecelor elemente. Cultura portamentului ni se arată așadar ca o condițiune neîncongiurată pentru orșicare orator, pentru că numai portamentul singur e în stare de-a reda (wiederzugeben) aceea ce, după natura sa, cere o espresiune de gravitate. Întreaga regiune a liniștei ideale, a clarității și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
au cauza lor în lipsa portamentului, prin care tonul e pus în stare de-a lăsa să vină la îndreptățirea sa deplină întreagă copiozitatea singuratecelor elemente. Cultura portamentului ni se arată așadar ca o condițiune neîncongiurată pentru orșicare orator, pentru că numai portamentul singur e în stare de-a reda (wiederzugeben) aceea ce, după natura sa, cere o espresiune de gravitate. Întreaga regiune a liniștei ideale, a clarității și a judecății reci, narațiunea or descrierea minuțioasă și pitorească (zugrăvitoare), esperiența coruptă și reflexiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de gravitate. Întreaga regiune a liniștei ideale, a clarității și a judecății reci, narațiunea or descrierea minuțioasă și pitorească (zugrăvitoare), esperiența coruptă și reflexiunea, starea sufletească întunecată ce geme sub sarcina sorții, toate astea nu se pot esprima artistice fără portament. Și anume cu cât un caracter se va părea mai plin de o liniște ideală, cu cât se va apropia mai mult de antic, cu cât va domina mai mult în el elementul reflexiunii, cu cât mai departe narațiunea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de o liniște ideală, cu cât se va apropia mai mult de antic, cu cât va domina mai mult în el elementul reflexiunii, cu cât mai departe narațiunea și descrierea va prezinta o largititudine epică cu-atît mai imperativă este cerința portamentului. Fiindcă portamentul constă din facultatea de-a purta tonul, de-aceea își are firește rădăcina în puterea de-a lăsa să răsune vocala și diftongul. Căci numai pe ele poate să persiste tonul, consonanta dispare îndată ce organul vorbirei a pronunțat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
liniște ideală, cu cât se va apropia mai mult de antic, cu cât va domina mai mult în el elementul reflexiunii, cu cât mai departe narațiunea și descrierea va prezinta o largititudine epică cu-atît mai imperativă este cerința portamentului. Fiindcă portamentul constă din facultatea de-a purta tonul, de-aceea își are firește rădăcina în puterea de-a lăsa să răsune vocala și diftongul. Căci numai pe ele poate să persiste tonul, consonanta dispare îndată ce organul vorbirei a pronunțat-o. De-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a lăsa să răsune vocala și diftongul. Căci numai pe ele poate să persiste tonul, consonanta dispare îndată ce organul vorbirei a pronunțat-o. De-aceea încă la dezvoltarea vocalelor am pretins și de la orator vocalizarea ca condițiune neapărată pentru cultivarea portamentului. Spre scopul acesta să se citească [mai] cu seamă și cu mare îngrijire piese de acelea în cari întreaga compozițiune, caracterul și metrul silesc oarecum vocea la persistență (Verweilen), unde alergarea nimicește la moment caracterul întregului. Nimica nu e mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de noi hotărâse deaceea de sine tonul. Astfel din această necesitate silitoare se naște curând o libertate oarecare; tonul câștigă în ținută, și cititorul deprins deja de-a purta tonul poate să se întoarcă acum și spre alte compozițiuni, unde portamentul e condiționat mai mult prin caracterul ideal (decît prin metru). Aicea se pot pune opere poetice de un timbru prin escelență antic. Înainte de toate s-ar potrivi aicea Iphigenia și Fiica naturală, pentru grandioasa sa periodologie și pentru profunditatea cugetărilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
germane de traducțiune. {EminescuOpXIV 301} ondolațiunile tonului, cari esprimă dispozițiunile sufletului în toate nuanțele lor, căci atențiunea nu trebuie îndreptată deodată la prea multe punte de vedere. Și corurile Fidanțatei de Messina pot putea să servească de minune la esercițiul portamentului, căci aicea ordonă întreg caracterul la o persistare asupra (Anschauungen) și la analogul elementului antic de-a purta tonul. După aceea să se treacă la narațiuni și la descrieri în care domnește cu deosebire o esecuțiune oarecum epică. Aducem aminte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și la descrieri în care domnește cu deosebire o esecuțiune oarecum epică. Aducem aminte numai "lauda lui Ariost" în Tasso, cari rin copia intuițiunilor, a epitetelor colorate și plastice, cari toate trebuie să vină la dreptul lor, face neapărată cerința portamentului; după aceea povestirea visurilor, cari, prin reproducțiunea fantaziei ce-și zugrăvește încă o dată cu deplină daritate sensibilă ceea ce-a văzut odată, și ea ordonă această persistență (Verweilen) și purtare a tonului fără cari nu pot fi neciodată împlin[it]e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari nu pot fi neciodată împlin[it]e în (deplină) priveliște totală pretențiunile mai nalte a unei renașteri a viziunei. Ca esemplu aducem aminte de povestirea visului lui Wallenstein și a ducelui de Clarence în Richard al III-lea. De portament însă trebuie să distingem cu preciziune o degenerare a sa: așa-numita trăgănare (tîrîire) a tonului (Schleppen des Tones). Într-adevăr și tonul trăgănat persistă asupra elementelor vorbirei, însă el trece peste măsura acestei persistențe și de-aceea și peste
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a sa: așa-numita trăgănare (tîrîire) a tonului (Schleppen des Tones). Într-adevăr și tonul trăgănat persistă asupra elementelor vorbirei, însă el trece peste măsura acestei persistențe și de-aceea și peste adevăr. De-aceea tonul trăgănat risipește muzicalitatea din portament și neapărat trebuie să producă monotonie. Orce târâire a tonului se-ntemeiază însă o dată pentru totdeuna pe aceea că acele elemente ale vorbirei cari însemnează numai relațiuni ideale, prin care așadar nu esprimă decât modificațiuni a noțiunei fundamentale, precum silabele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna nulifică adevărul natural, apoi e și rădăcina acelei tremolări teribile care se naște neapărat când tonul persistă peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul adevărat împreună totdeuna deodată elementele vorbirei care se cuvin la un loc și e totdeuna în consonanță cu cerințele simțireișiale adevărului natural. Declamațiunea trăgănată, târâită, lungită care derivă totdeuna dintr-o concepțiune falsă și neartistică poate să devină adeseori și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât aceea ce i se cuvine, adică de-a nu fi neciodată altceva decât numai purtătorul sensului său, acela și-ntr-un caz concret va nimeri linia cea fină peste care trecând începe declamațiunea trăgănată și lungită peste măsură. Daca portamentul dă vocei facultatea de-a ține tonul și de-a-l lăsa să răsune, atuncea volubilitatea dă vocei dibăcia de-a înșira repede dupăolaltă elementele vorbirei, fără de-a scădea ceva din claritatea și preciziunea pronunției. Precum portamentul își are purtătoarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
peste măsură. Daca portamentul dă vocei facultatea de-a ține tonul și de-a-l lăsa să răsune, atuncea volubilitatea dă vocei dibăcia de-a înșira repede dupăolaltă elementele vorbirei, fără de-a scădea ceva din claritatea și preciziunea pronunției. Precum portamentul își are purtătoarea [sa] în vocală, elementul muzical al limbei, volubilitatea și-o are în consonantă. Ea se-ntemeiază așadar pe facultatea de-a putea nevoi organele {EminescuOpXIV 302} vorbirei ușor și liber la producerea sunetelor proprie lor. Volubilitatea se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]