12 matches
-
sau de „manele”!) ai scos pantoful și, sprijinindu-mă ușor să mă nalț m-ai ajutat să-l încalț. Se potrivea perfect! A mai fost apoi parcă o plimbare plutind prin aerul Rome antique mirosind a trandafiri galbeni si a portolac înfloriți în alt veac, cățărați curioși pe grilaj, s-asiste, tăcut la primul sărut. Și mai era un cântec șoptit de un saxofon îndrăgostit ce cădea peste noi în șuvoi. Cu ultimii bani, am cumpărat de la un vânzător ambulant vorbăreț
OMNES VIAE ROMAM DUCUNT de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1459577137.html [Corola-blog/BlogPost/369297_a_370626]
-
cu flori - o mică porțiune de teren împrejmuită pentru a fi apărată de invazia păsărilor de curte, a câinilor, a cârlanilor sau a vițeilor. Acolo erau amenajate straturile cu flori în care își etalau frumusețea mai multe varietăți: stânjenei, condurași, portolac, crini, bujori, regina-nopții, zarnacadele, ochiu’-boului, gura-leului, panseluțe, garofițe, bunghișori, dumitrițe, mușcate, trandafiri agățători, bună-dimineața, mâna Maicii Domnului și câte altele pe care nu le mai țin minte. Asemenea florării existau aproape fără excepție în toate gospodăriile țărănești. Nevestele tinere
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
urmă de zorele. Este foarte probabil că într-un trecut, care nu poate fi apreciat cu certitudine, o fi fost cineva, la o casă, care să fi cultivat zorele. Acum cred că s-a pierdut tradiția și nu există nici măcar portolac. Pe Strada Zorelelor sunt însă mulți pensionari. Aș fi preferat ca în reveriile mele să întâlnesc pensionari pe altă stradă, mai încolo. Dar această categorie civică (specie umană) este atât de răspândită încât îmi este imposibil să-i evit. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de singur cantonierul, nici caprele lui nu-s de capul lor... de acolo începe Strada Casei, deci, într-un fel, începe orașul. * Am trecut peste calea ferată, călcând cu grijă pe prundișul îngrijit. Dintre pietre mă privesc niște flori de portolac și, printre garduri putrede, întărite cu sârmă ghimpată, de după care, galeș și rugător, privesc o mulțime de flori târzii de toamnă, "mărită-mă mamă", încep să se vadă gospodării sărace, cu case coșcovite, cu acoperișuri fixate cu bolovani mari de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
datorează unele dintre cele mai bune traduceri ale unor opere de referință din Stendhal, Marcel Brion sau André Malraux. SCRIERI: Povestire cu fantome, București, 1968; Spectacol de pantomimă, București, 1970; Ovăzul sălbatic, București, 1974; Rousseau Vameșul, București, 1975; Casa dintre portolaci (în colaborare cu Ruxandra Berindei), București, 1976; Între relativ și absolut, București, 1979; Toulouse-Lautrec, București, 1980; Întoarcerea lui Ulise, București, 1982; Gheorghe I. Anghel, București, 1984; Nașterea nostalgiei, pref. Mircea Scarlat, București, 1984; Antoine Watteau, București, 1985; Itinerarii, București, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
și care ține la tine. Oare e așa de greu de înțeles? Și eu cu ŤTezeleť mele din august!!! Dar, după cum vezi, le continui într-un fel. Ce-s eu vinovat că tu ai o ,carcasă" așa de dată-n portolaci cu draci? Miezul se dibuie mai greu, se vede cu sufletul. De ce iei tu ce-i rău și nu vezi ce-i bun? Sau de ce nu le iei pe amîndouă, fiindcă sînt amîndouă, nimeni nu-i numai rău sau numai
Draga mea înamorată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11275_a_12600]
-
cu flori - o mică porțiune de teren împrejmuită pentru a fi apărată de invazia păsărilor de curte, a câinilor, a cârlanilor sau a vițeilor. Acolo erau amenajate straturile cu flori în care își etalau frumusețea mai multe varietăți: stânjenei, condurași, portolac, crini, bujori, regina-nopții, zarnacadele, ochiu’-boului, guraleului, panseluțe, garofițe, bunghișori, dumitrițe, mușcate, trandafiri agățători, bună dimineața, mâna Maicii Domnului și câte altele pe care nu le mai țin minte. Asemenea florării existau aproape fără excepție în toate gospodăriile țărănești. Nevestele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
târgul din Văleni aduse răsaduri de roșii și ardei, arpagic, usturoi, semințe de dovleac, fasole... Pe lângă gard semănă ici-colo porumb, să aibă de fiert și floarea soarelui, pentru frumusețe. Tot pentru frumusețe, în fața băncuței de sub nuc, răsădi flori vâzdoage, bumbișori, portolac, gura leului, regina nopții... Se bucura de pe acum de bucuria Anei când va vedea florile. În toamnă mai apucase să planteze, de o parte și de alta a cărăruii de la poartă, butași de trandafiri aduși de la București, care acum începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a luptat tatăl meu, în războiul lui, asta contează. Nu rezultatul. Urăsc istoria scrisă de învingători. Și, da, prefer istoria scrisă de învinși. Am, dintr-odată, senzația că nimic nu-i mai important decît să văd cum se resfiră tulpinile portolacului printre treptele-lespezi de la intrare. Să-i număr florile: una roz, patru galbene, două purpurii. C'est la rose l'important cînta, în tinerețea mea, Monsieur un milion de volți, cum era poreclit Gilbert Becaud. Important e... portolacul. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se resfiră tulpinile portolacului printre treptele-lespezi de la intrare. Să-i număr florile: una roz, patru galbene, două purpurii. C'est la rose l'important cînta, în tinerețea mea, Monsieur un milion de volți, cum era poreclit Gilbert Becaud. Important e... portolacul. Mi se pare vital să mă odihnesc numărîndu-i florile neparfumate, dar atît de zîmbitoare și de nepretențioase. Chiar dacă sună prelung telefonul și Tano mă trage de fustă, ca totdeauna cînd îl aude. Termină. Nu răspund. Fă ce-ți priește, Iordanco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu un cerc de sârmă. Îl trase în sus, cercul sări, lăsând poarta slobodă, îi căzu la picioare și se rostogoli, ca o vietate scăpată din lanț. Poteca era acoperită de ierburi și de tot felul de flori colorate, creasta-cocoșului, portolaci, coada-șoricelului, maci, margarete. Ce fel de anotimp o fi ăsta, ar fi trebuit să întrebe, văzând florile de primăvară deschizându- se alături de cele de toamnă. Dar în extazul care îl cuprinsese, călcând moale, ca pe un covor gros, nu era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bat clopotul ăl’ mare când simți că ăștia pun laba pe tine și nu mai ai scăpare. Așa o să fac, încuviință Maca, dar palma de ascultat era departe. O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta din rărunchi. Vederea lui Maca îl consolă oarecum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]