4,329 matches
-
Brazilia, din partea lui M.R., un bilet însoțit de o decupură din ,Curierul Poporului" din Porto Alegre, conținând o scurtă știre difuzată de United Press International și care informa că ,romancierul brazilian" se afla la Lisabona ca oaspete oficial al guvernului portughez. Acest neadevăr m-a iritat. Nu-s eu omul marilor explozii, ci al micilor implozii. Am telefonat imediat la agenția locală U.P.I. și am cerut telefonistei să-l cheme pe ,șeful". Când l-am avut la celălalt capăt al
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
Lins (ambasadorul Braziliei la Lisabona și soția sa, el însuși scriitor și care nu se sfiise să-și arate pe față aversiunea față de regim, n.n.) au intrat în sală discret, aproape într-ascuns, pentru a evita aplauzele cu care opoziția portugheză obișnuia în general să salute, de câte ori îl vedea, pe ambasadorul care oferise azil generalului Humberto Delgado (fost contracandidat al lui Salazar în alegeri, care ulterior va fi asasinat în condiții niciodată elucidate, n.n.), scăpându-l de P.I.D.E. (,Securitatea" portugheză, n.n.
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
opoziția portugheză obișnuia în general să salute, de câte ori îl vedea, pe ambasadorul care oferise azil generalului Humberto Delgado (fost contracandidat al lui Salazar în alegeri, care ulterior va fi asasinat în condiții niciodată elucidate, n.n.), scăpându-l de P.I.D.E. (,Securitatea" portugheză, n.n.) și de temnițele acesteia. (Lins voia să evite orice pretext pentru tulburări în timpul conferinței mele.) Cei doi se furișaseră - acesta e verbul potrivit - în loja care le fusese rezervată. Descoperit de persoane dintr-un sector al galeriei, a avut
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
lungul pereților, se aliniau polițiști, în uniforma lor verde și cenușie. Deodată memoria, uneori mare șugubeață, mi-a readus în minte chipuri de polițiști din Lisabona așa cum îi arătau caricatural revistele muzicale puse pe timpuri în scenă de către ansambluri teatrale portugheze la vechiul Coliseu din Porto Alegre. (Mai târziu am aflat că un post de poliție era instalat permanent în subsolul teatrului lisabonez.) Din ochi am căutat-o și găsit-o pe Mafalda (soția scriitorului, n.n.) într-o lojă, așezată lângă
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
publicului, povestind mai întâi, pe un ton de conversație informală la botul calului, fapte din viața mea, mai ales ,epopeea" farmaciei mele din Cruz Alta, eșecurile mele comerciale și mai târziu literare... Se auzeau râsete, la început timide, deoarece poporul portughez este în general ceremonios și o bună parte din persoanele care ocupau Teatrul D. Maria II se aștepta desigur să audă o conferință academică. Am simțit că treptat tensiunea din public se diminua. După cam zece minute, cel mult, mi
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
60 țara era cam săracă, iar prin anii '70 cameristele la hotelurile din Paris erau sârmane portugheze. Da, mi s-a răspuns, s-a primit mult ajutor (eu comentez: țară este o cheie a Atlanticului), dar conteza mult faptul că portughezii emigranți au câștigat bani în străinătate și s-au întors, cu ei, investindu-i în țara lor. Câți români ar putea face la fel, daca nu ar fi și îndemnați să n-o facă (tare mică răspândire pot avea articole
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
s-o rupă și-n limbi străine. Amintiți-vă de împleticirile verbale ale răposatului Marțian în româneasca-i maternă, și imaginați-vă cum o fi sunând portugheza lui (și asta după ce îi urmase unui prodigios cunoscător al limbii și culturii portugheze, profesorul Mihai Zamfir)! Și atunci, aproape că mă bucur când văd reacțiile firești ale diplomaților români: căzuți ca din lună, incapabili să articuleze o frază ca lumea, ei trag obloanele ambasadelor, nu care cumva să pătrundă vreo rază de soare
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
Micaela Ghițescu Autor al unei Istorii a lecturii recent apărute în traducere portugheză, Alberto Manguel, canadian de 54 de ani, fluent în spaniolă, scriitor de limbă engleză, stabilit într-un mic sat din Franța, a fost, un timp, lectorul unui orb celebru - Jorge Luis Borges -, împrejurare în care acest "cel mai important cititor
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
mine cunoscută care seamănă cu o democrație. E singura în care pot să fiu un cetățean și, ca cetățean, să am un rol activ în modul cum este condusă. Chiar dacă nu locuiesc acolo permanent. Dar niciodată nu aș putea fi portughez, francez sau german, pentru că sunt naționalități care, într-un fel, pretind - cum spunea Euripide - să-ți fi vărsat sângele pentru ele. Î.: E adevărat că v-ați stabilit în Franța pentru că acolo ați găsit spațiul de care aveați nevoie ca să
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Veți mai putea citi o poezie simplă și nu neapărat exotică din creația actuala a celor ce din descendentă triburilor navajo, sau ce a mai rămas din formele acestea insulare de cultură, respectiv câteva cântece de leagăn deosebit de frumoase, poezie portugheză, poezie americană postmodernă, o traducere bună din Howl de Ginsberg, manifestul nonconformismului și artei psihedelice atât de preluat și de comentat (până la oboseală) și de către postmodernii și post-postmodernii noștri, dar cele mai bune bucăți de text rămân tot articolele critice
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
vine să creadă în transformarea vechiului său prieten, atît de improbabilă i se pare. Pe de altă parte, Eliade credea, înșelîndu-se grav, că Sebastian continua să fie alături de el chiar și în perioada "climaxului meu legionar" (notație inedită din jurnalul portughez, 1945). Lipsă de percepție psihologică? Naivitate? "Naivitate catastrofală" cum vedea Sebastian însuși rătăcirea prietenului său cel mai bun în mișcarea huliganică a lui Codreanu? Mai tîrziu, Eugen Ionescu avea să descrie conversiunea la legionarism ca pe un fenomen de "rinocerizare
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
à la Calvino sau Umberto Ecco, se "joacă" și comercial. Profesor universitar, lusitanist, cu unele cochetării diplomatice (a fost director al Institutului Italian de Cultură din Lisabona între 1987-1989), trăitor în diferite capitale europene, inclusiv la Paris, traducător de poezie portugheză, autor al unor zeci de romane în mare parte premiate și ecranizate, Antonio Tabucchi "pune în aplicare", în thriller-ul Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro, știința sa despre critica filosofiei iraționaliste moderne de tip lukácsian. De altfel, Georg Lukács
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
dvs. pe plan european. Lucrarea mea Dostoievski în drumul de la ocnă la patos a fost tradusă îndată ce a apărut în greacă, în 1956, an în care a fost distinsă cu Premiul de Stat pentru Biografie - atunci înființat - în franceză, suedeză, portugheză și s-a bucurat de o primire călduroasă din partea criticii grecești și străine. Mă bucur nespus că se va afla și la îndemâna publicului român. Cartea se referă la anii tragici ai exilului lui Dostoievski în Siberia, acuzat de complot împotriva
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
portughez perfect al dorului românesc). Pentru Pascoaes, mitul sebastic, promisiunea întoarcerii Regelui Dom Sebastiao (căzut într-o luptă cu maurii în secolul al XVI-lea), era infinit mai interesant decît războaiele mondiale din secolul XX. Scriind biografia Sfîntului Paul, poetul portughez descrie parcă viața unui contemporan: senzația că, în timpul lecturii, ai fost companion al Sfîntului se impune de la primele pagini. Apariția unei asemenea cărți în 1934 l-a impresionat adînc pe Unamuno, care a prezentat-o călduros publicului spaniol. În orășelul
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
de versuri, renunțase la toate constrîngerile metrice tradiționale, dar, mai ales, făcuse din visarea impenitentă și continuă unica temă a poemelor sale. Isus și Pan (1903), Umbre (1907), Doamna nopții (1909) atestă un înnoitor al versului și al limbajului poetic portughez. Ce contează! Anii trec, poetul se cufundă în lumea sa cețoasă și adoptă postura unui mag. În textele teoretice (Spiritul lusitan și saudosismul - 1912, Geniul portughez - 1913 etc.), verbul lui devine profetic și anunță o viitoare renaștere spirituală a țării
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
Umbre (1907), Doamna nopții (1909) atestă un înnoitor al versului și al limbajului poetic portughez. Ce contează! Anii trec, poetul se cufundă în lumea sa cețoasă și adoptă postura unui mag. În textele teoretice (Spiritul lusitan și saudosismul - 1912, Geniul portughez - 1913 etc.), verbul lui devine profetic și anunță o viitoare renaștere spirituală a țării sale. Atunci cînd majoritatea intelectualilor contemporani nu găseau suficiente lacrimi ca să plîngă înapoierea Portugaliei și doreau modernizarea rapidă a țării, unul dintre cei mai mari poeți
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
Cine ar fi crezut? După ce, în jumătatea de secol scursă de la moarte, peste numele lui Teixeira de Pascoaes se așternuse tăcerea, autorul începe acum să fie redescoperit. Și nu este vorba doar de poet (locul lui distinct în istoria literaturii portugheze nu i-a fost contestat de nimeni), ci și de prozatorul-gînditor fantast, brumos, "reacționar". Tot mai mulți intelectuali portughezi încep să-l citească sau să-l recitească pe Teixeira de Pascoaes întrebîndu-se, tulburați, dacă nu cumva reacționarul nebun, magul cu
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
așternuse tăcerea, autorul începe acum să fie redescoperit. Și nu este vorba doar de poet (locul lui distinct în istoria literaturii portugheze nu i-a fost contestat de nimeni), ci și de prozatorul-gînditor fantast, brumos, "reacționar". Tot mai mulți intelectuali portughezi încep să-l citească sau să-l recitească pe Teixeira de Pascoaes întrebîndu-se, tulburați, dacă nu cumva reacționarul nebun, magul cu fruntea în nori, atunci cînd a refuzat cu îndîrjire modernitatea n-a avut, poate, și el partea lui de
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
caut; îl văd pe el; Mie îmi place; Mi-a zis mie... etc.). Teoriile lingvistice actuale explică fenomenul prin categorii sintactico-pragmatice mai largi (tematizare, dislocare, emfatizare contrastantă, întărire). Tendința dublării se regăsește în grade diferite în alte limbi romanice (spaniolă, portugheză, italiană); în italiană, de pildă, ca fenomen al limbii vorbite, populare, e frecvent utilizată ("A me mi piace"), dar rămîne neagreată de multe gramatici normative. Gramaticile românești de azi descriu în detaliu situațiile de dublare, disociind între cazurile de obligativitate
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
avanpremieră, a obținut Premiul Național al Criticii și Premiul Europa pentru literatură în 1994, iar în 2002 a fost ecranizat de regizorul Fernando Trueba, filmul bucurîndu-se de aprecierea publicului internațional (de altfel, romanul a fost tradus în franceză, germană, italiană, portugheză și greacă). Este o carte despre iluzii și decepții, despre frumusețe și moarte, despre dragoste și durere. O carte despre speranță, despre nostalgia viitorului, după cum se afirmă în motto-ul ei: Adevărata nostalgie, cea mai profundă, nu are legătură cu
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
în viață, care ar fi luat fără îndoială Nobel-ul pentru literatură în locul rivalului ei, dacă n-ar fi fost politic situată la dreapta; José Saramago, comunistul, Nobel-ul pentru literatură din 1998; Eugénio de Andrade, cel mai mare poet portughez contemporan, una dintre vocile distincte ale secolului; Eduardo Lourenço, poate cel mai cult și mai inteligent eseist portughez de astăzi, autoritatea critică numărul unu a lumii lusitane; și José Augusto França, celebrul istoric al artei. Să mai precizăm că patru
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
și José Augusto França, celebrul istoric al artei. Să mai precizăm că patru din cei cinci - Augustina, Saramago, Eugénio de Andrade, Eduardo Lourenço - sînt laureați, în diferiți ani, ai Premiului Camões, cea mai rîvnită consacrare în lumea scriitorilor de limbă portugheză. Fapt mult mai important - cei cinci sînt, intelectual vorbind, extrem de activi și scriu în continuare capodopere. Asta înseamnă că, între noiembrie 1922 și mai 1923, într-o Portugalie nefericită, aflată în mizerie și sfîșiată de lupte interne, Providența și-a
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
a frecventat îndeaproape acest spațiu. Două precizări făcute de redactorii ediției de față în Note surprind complexitatea informațiilor de care, în ultimă instanță, va trebui să se țină seama. Fragmentele intitulate Jurnal la Cordoba, octombrie 1944, fac parte din Jurnalul portughez de Mircea Eliade, publicat în "Diario Portugués", în traducerea din română de Joaqúim Garrigós. Și cu atât mai mult, includerea în bibliografia ediției critice a operei lui Mihai Eminescu, textul lui Constantin Amăriuței Dorul de veșnicie, ca prim studiu de
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
a fost în afară de lingvist și filolog, un poliglot incredibil. Nici măcar nu se știe câte limbi ajunsese să vorbească fluent. De scris a scris în opt limbi, iar acest lucru este un dat de netăgăduit: română, italiană, spaniolă, germană, engleză, franceză, portugheză și catalană. De asemenea în latină, câte un discurs de învestitură: 40 de universități din lume i-au conferit titlul de doctor honoris causa, și se știe că și-a ținut cursuri în rusă și în câteva alte limbi slave
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
fost, dacă nu alimentată, interpretată facțional, partizan, și dubios, după cunoașterea jurnalelor sale din perioadele diplomatice din Anglia și Portugalia, ca și a celui ulterior. După opinia lui Julien Ries, un comentator obiectiv al operei științifice eliadiste, inclusiv al Jurnalului portughez: „În orizontul iudeo-creștin al cercetărilor lui Eliade nu regăsim urme nici ale antiiudaismului, nici ale anticreștinismului... Eliade a valorizat rolul profetismului și mesianismului În iudaism... a insistat asupra valorizării istoriei În iudeo-creștinism, ajungând la o teologie a istoriei... Departe de
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]