7 matches
-
articolele care mă interesează. Ascult muzică pe Zonga. Nu am adblocker pentru că am dezvoltat evolutiv o formă de orbire la orice mișcă pe ecranul pe care citesc sau lucrez. Pentru că nu urmăresc emisiuni tv la modă, am fost catalogat drept poseur, elitist, arogant. E adevărat. De-a lungul anilor, am dezvoltat satisfacția legitimă, dar contraproductivă social a unuia care s-a lăsat de fumat și nu contește să-și enerveze prietenii evocându-și cu orice ocazie reușita. Kurt Vonnegut spunea că
Cum am renunțat la televizor by https://republica.ro/cum-am-renunc-at-la-televizor [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
că din lipsă de timp nu prea era la curent cu literatura românească a vremii și nu-l socotea și pe Mateiu Caragiale ca pe unul din aceeași tagmă. Mai probabil este că îl socotea un tip neserios, snob și poseur, nu în ultim resort poate și „pește” (asupra acestui ultim punct problema îmi pare absolut injust pusă, deși aparențele sunt împotriva lui, iar publicarea recentă a scrisorilor către Boicescu dă apă la moară versiunii incriminatorii). În acel timp au fost
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
însuși ajunge să declare, într-un rând, că Adam și Eva constituie cartea sa favorită și de ce entuziasmul autorului este împărtășit de altminteri lucida Jeni Acterian în cunoscutul Jurnal al unei fete greu de mulțumit. * * * La nevroticul V. Beneș 60, poseur romantic, se poate descoperi un întreg univers calchiat după Hoffmann sau Poe, dar și imitații sordide după nuvelele naturaliste ale lui Caragiale. Mă văd constrâns să exclud din excursul meu Hanul roșu, care îmi apare drept lipsită de valoare literară
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
intră într-un lent declin simbolic) filoxera face ravagii, iar soiurile nobile sunt înlocuite de hibrizi. Și nu-i o întâmplare că simboliștii noștri au raporturi mai degrabă pasagere cu vinul. Macedonski e un „auster”, Anghel, un „islamic”, Minulescu, un poseur. Excepție face Bacovia, la care, însă, în mod cât se poate de evident, vinul nu mai e un apanaj al hedonismului romantic. Interbelicul e dominat de două mari figuri, Sadoveanu și Blaga (ceea ce nu scade interesul medalioanelor dedicate unor Ion
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
Roumanie". Acum când recitesc această însemnare, îmi dau seama cât de nepregătite sânt cuvintele pentru a exprima destrămarea. Cineva ― și eu însumi ar trebui să-i dau dreptate ―, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic și poseur sau, și mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă calitate. Tocmai asta e neplăcut: cuvintele nu sânt apte, în asemenea momente, să transmită o stare de alarmă care e total incompatibilă cu literatura. Îmi amintesc perfect ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lungul vieții sale. În zadar a explicat că sinuciderea și posibilitatea ei sânt recursuri la îndemînă, concepte operaționale ale supraviețuirii. Cel care face elogiul sinuciderii trebuie, după logica bunului-simț, să se sinucidă. Altminteri el este un poltron, un ipocrit, un poseur și, până la urmă, un filozof de doi bani. Foarte puțini sânt cei care înțeleg că în acest caz aria sinuciderii este importantă și că ea nu poate fi cântată decât de oameni "răniți de moarte", ceea ce înseamnă de oameni pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cultura pop, sexul - ca pe un spectacol oarecare. Ea reprezenta felul specific În care noua generație se aerul de era bunicilor: gerontocrația (Adenauer, Charles de Gaulle, Macmillan și, să nu uităm, Hrușciov) conducea Încă treburile continentului. Stridența anilor ’60, aerul poseur și complezența narcisistă asociate pentru totdeauna cu acest deceniu sunt, luate la un loc, obositoare. Dar la vremea lor, pentru cei care le practicau, ele erau noi și nemaivăzute. Strălucirea rece a artei contemporane sau cinismul filmelor de la sfârșitul deceniului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]