13 matches
-
una care pretinde a explica evoluția economică și socială printr-un factor unic sau privilegiat, cealaltă printr-un ansamblu de elemente diverse. În primul caz discutăm despre teorii moniste, adesea deterministe, în cel de-al doilea despre teorii pluraliste, sau "posibiliste". 4.1. TEORIILE MONISTE Mai mulți autori au invocat factori de ordin geografic, de pildă Montesquieu și teoria sa privind climatul, geograful german Ratzel la sfîrșitul secolului trecut, Paul Krugman și Robert Kaplan, sau istoricul belgian J. Pirenne, care crede
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ales în această cotitură a anului 1880 este varietatea intelectuală și politică a mișcării muncitorești europene, împărțită în numeroase curente; ea este departe de a accepta numai marxismul și principalul său rival de moment, anarhismul. Militanții "Fabian"* și sindicaliștii englezi, "posibiliștii" și conducătorii inspirați de modelul lui Blanqui** în Franța, partizani ai unui "socialism integral", conceput ca un fel de umanism, influențat de neo-kantism și "socialiștii de la catedră" în Germania, iată numai trei exemple de țări în care aceste curente abundă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
să le răspîndească în Franța, dar este adevărat sub o formă schematică și dogmatică. Federația va dispare foarte repede datorită plecării cooperatorilor, a pozitiviștilor și a radicalilor, apoi, în 1884, și a anarhiștilor. În anul următor, partizanii lui Paul Brousse, "posibiliștii", organizați într-o Federație a lucrătorilor sociali, încearcă să obțină "ceea ce este posibil" și chiar mai mult împotriva Statului considerat autoritar și centralizator; ei își concentrează acțiunea pe plan municipal, fără a exclude însă posibilitatea de a ajunge la putere
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Răspîndite, odraslele memoriei reprezintă sensul dinastic al săracilor de odinioară. Parcele noastre sînt nevăzute fiindcă muncesc ziua în amiaza mare. CARNEȚELUL ROȘU Biblioteca Timpuri Noi. Librăria Muncii. Biblioteca socialistă. Jaloane? Embleme? Da, dar mai întîi creuzete. Anarhiști, prudhonieni, leniniști, reformiști, posibiliști, nu are importanță. Și mai există în final aristocrația plumbului, moștenitoare a vîrstei de aur a unora ca Plantin, Estienne, Didot etc. Saint-Simon copist, corector la tipar, angajat al librăriei. Proudhon, muncitor tipograf. Pablo Iglesias la fel, fondatorul partidului socialist
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
uneori radicalismul în sud. El se lovește de autonomia în creștere a mișcării sindicale, impregnată de anarhosindicalism, și de multe alte grupări socialiste: blanquiștii din Comitetul central revoluționar, devenit Partidul socialist revoluționar al lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din federația muncitorilor socialiști, creată în 1882, decad după criza boulanjistă și scindarea Partidului muncitoresc socialist revoluționar al lui Jean Allemane, în 1890, care propovăduiește lupta de clasă, antimilitarismul și antiparlamentarismul. Numeroși socialiști "independenți" joacă un rol important în mișcare
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
condamnată ca delict de reformism. În sfârșit, anarhosindicaliștii nu disting în municipalitate decât un nivel al statului cu care nu se poate colabora. Slaba integrare a problemei locuinței între revendicările muncitorilor rezultă din prevederile ideologiilor și din dezacordul între socialiștii posibiliști și cei guediști 4 în privința măsurilor de adoptat în acest caz. Posibiliștii militau pentru abandonarea principiului "totul sau nimic". Realizarea idealului socialist trebuia să se facă în etape, prin formularea unor revendicări posibil de satisfăcut. Programul lor se întemeia pe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decât un nivel al statului cu care nu se poate colabora. Slaba integrare a problemei locuinței între revendicările muncitorilor rezultă din prevederile ideologiilor și din dezacordul între socialiștii posibiliști și cei guediști 4 în privința măsurilor de adoptat în acest caz. Posibiliștii militau pentru abandonarea principiului "totul sau nimic". Realizarea idealului socialist trebuia să se facă în etape, prin formularea unor revendicări posibil de satisfăcut. Programul lor se întemeia pe o concepție extensivă a serviciului public comunal. Acolo urmau să se inițieze
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
facă în etape, prin formularea unor revendicări posibil de satisfăcut. Programul lor se întemeia pe o concepție extensivă a serviciului public comunal. Acolo urmau să se inițieze astfel de tentative de intervenție economică, încadrate adesea sub numele de "socialism municipal". Posibiliștii pledau ca municipalitățile să aloce credite pentru locuințele muncitorești, ca statul să intervină în domeniul locuințelor. Intenția lor era puternic contestată de către guediști, care erau socialiștii marxiști ai epocii. Tactica Partidului Muncitoresc Francez era să nu se mai facă distincție
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai facă distincție între problema locuinței și problemele sociale. Dacă proprietarii și patronii erau identificați ca aparținând aceleiași clase de exploatatori, soluția problemei locuinței nu era alta decât victoria revoluției împotriva lor, adică exproprierea individuală și proprietatea colectivă. Contrar "proudhonismulu" "posibiliștilor", doctrina guedistă nu tolera soluțiile parțiale. Revendicarea unor locuințe mai curate era suspectă în ochii lor. Oare nu spusese Friedrich Engels că locuința insalubră este factorul principal al creșterii conștiinței revoluționare?1 Locuințele muncitorești erau criticate din mai multe motive
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cetățenilor, spun practicii responsabili englezi, care pun în act solidaritatea fără să știe, așa cum domnul Jourdain făcea proză" (pp. 273-274). Primele măsuri legislative luate în favoarea locuinței sociale în Franța sunt inspirate de grija delimitării de teoria serviciilor publice formulată de "posibilistul" Paul Brousse. Atunci când industriașul Jules Siegfried depunea la Cameră proiectul său de lege privind locuințele ieftine, în 1892, el ținea să sublinieze că respinge socialismul, amintind atașamentul său față de proprietatea și inițiativa private. Marja de manevră a acestor republicani ai
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
asupra regimului atrăgea temerea potrivit căreia acțiunea anumitor primării ar fi putut fi subversivă pentru ordinea republicană. De la socialismul municipal la municipalismul social Congresul de la Saint-Étienne din septembrie 1882 confirmase ruptura dintre socialismul revoluționar propăvăduit de Jules Guesde și curentul posibilist ce-l avea drept șef pe Paul Brousse. Partizan al unei strategii reformiste, acesta din urmă înțelegea ca statul socialist să adopte o logică a angrenării: serviciile publice municipale trebuiau să permită eliberarea progresivă de economia burgheză. Socialismul municipal s-
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Partizan al unei strategii reformiste, acesta din urmă înțelegea ca statul socialist să adopte o logică a angrenării: serviciile publice municipale trebuiau să permită eliberarea progresivă de economia burgheză. Socialismul municipal s-a revendicat mai întâi de la această doctrină a posibiliștilor; accepția s-a schimbat apoi, ca urmare a intervenției economice și sociale a comunelor. În ciuda opoziției lor față de strategia reformistă, socialiștii revoluționari au luat rapid cunoștință de interesul pe care îl reprezenta această problemă pentru cucerirea electorală a primăriilor. Încă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
important în perioada grevelor. Pe lângă acestea moștenirea Secolului Luminilor obligă! -, noile responsabilități ale primarului în materie de instrucție și educație fascinau socialiștii: ei contau pe educație în vederea ridicării poporului la înălțimea idealurilor socialismului. Dar, mai ales, ceea ce avea să unească posibiliștii și guediștii era posibilitatea de a înlătura monopolul serviciilor urbane (transport, apă, curățenie, iluminat...). Obiectivul era acela de a evita ca exploatarea muncii să fie dirijată către consumul de masă. Critica socialistă a proprietății private extindea acum în câmpul consumului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]