289 matches
-
meu, m-a chemat și mi-a spus: - Există o idee constructivă. Poate ieși un reportaj de efect. Să discutăm despre detalii. Dar fără să faci bășcălie... - De ce să fac bășcălie? E inutil... - De fapt ai și făcut bășcălie, - se posomorî Turonok, - tot timpul faci bășcălie, Dovlatov. Faci bășcălie chiar și la ședințele colectivului. Numai când nu ești de față nu faci bășcălie. - De ce m-ați chemat? - întreb. Turonok tăcea. Își îndreptă ținuta, ca și cum ar fi trecut din starea de lirism
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
câteva luni după revenirea pesedeilor, și observând mulțimea de fețe noi, l-am întrebat: „Care e deosebirea între oamenii Convenției și «implantații» ăștia ai lui Iliescu?” Prietenul meu, altminteri un bonom predispus să vadă partea însorită a lucrurilor, s-a posomorât brusc. S-a uitat cu atenție în jur - atitudinea îmi aducea aminte de „fereala” din vremea lui Ceaușescu -, s-a asigurat că nu ne aude nimeni și mi-a spus cu o gravitate de care nu-l știam capabil: „Băiete
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
Nimerea fără să țintească. Nedîndu-și seama că vorba frate are un sens. Am supt o înghițitură care mi-a dat puteri. Dar parcă nu doar mie. Și Ciub, după fiecare contact al meu cu sticla, se înveselea. Iar străzile erau posomorîte. De vreo zece ori, de-a lungul acestei treceri pe jumătate întunecate, de-a lungul acestui segment (nu cel mai lung) a rătăcirilor și chefurilor de partea cealaltă a Tagankăi, m-am gîndit să anulez grava întreprindere. Ezitam. Și de
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Împlinise 70 de ani. Avea o sănătate șubredă. Piciorul drept era aproape paralizat. Că Întotdeauna cînd se enervă, a scos o batistă albă din buzunarul vestei și Începu să-și șteargă vîrful nasului. Obrazul devenise purpuriu. Ochii săi albaștri se posomorâseră. “ Tinere, Îți mulțumesc. Îmi permiteți, domnilor, să mă retrag pentru zece minute. Voi lua decizia fnala.” Ceilalți așteptară În confuzie fără să scoată un cuvânt. Penescu Îl devizaja pe Han cu multă ură. Peste patru zeci de ani, când se
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
și i-am apăsat-o pe fereastră. Palma deschisă își lăsase semnul în chiciura ferestrei. Sticleau, de-afară, luminile rare ale orașului. - La cât e autobuzul tău? m-a întrebat. - Mai aștept două ore. - Al meu peste un ceas. Se posomorâse. S-a întors spre mine. - Mă conduci la autobuz? - Stau cu tine, altceva ce să fac. - Nu să stai. Să mă conduci. Așa cum conduci pe cineva, când te desparți. Pricepi? înțelegeam. Am zâmbit înduioșat. Mi-am coborât sacoșa și așteptam
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
în care starea de veghe și luciditate favorizează deznădejdi și iluzii ("Cu duminicile, hotărât lucru, e greu de luptat. Mă închid în mine și-n mansarda mea, care e din nou primitoare din cauza cerului parizian, redevenit ceea ce trebuie să fie - posomorât de nori (...). Mai târziu, ceva mai liniștit. E un fel de potolire temporară, în care visez că ar trebui să-mi încep viața. Sunt orele puține, ca acelea când, rătăcind pe străzi, îmi plac străzile; când, uitându-mă la oameni
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
în stare să-ți spună cine-a fost Renoir. în plus, n-am venit să vă testez, băieți. Doar nu sînteți la examen. - Unde mai pui că habar n-are de filmele americane, i se plînse Kingsley cu un nechezat posomorît la maximum. Nici măcar n-a stat să vadă Vînătorii de fantome pîn' la capăt. S-a sculat la jumatea filmului și s-a cărat. Terry pufni indignat. - Avalanșa aia de aiureli juvenile și stridente... - Zici că ți-a plăcut? îl
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
ar împărtăși experiența lor de diversioniști. - Am auzit că nu sunteți un scriitor tocmai rău, - zâmbi James Bond. - Altul mai bun nu există, - râse măgulit Soljenițîn. - Cum o duceți acuma în Rusia? - se interesă agentul englez. - Ca un căcat, - se posomorî Soljenițîn. - De ce? Că doar Gorbaciov a readus Rusia în lumea liberă! - Liberă de ce? De morală? - se posomorî și mai rău scriitorul. Gorbaciov al tău e un fiu de cățea! - Nu te necăji prietenul meu rus! - îl mângâie pe umărul lui
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
Bond. - Altul mai bun nu există, - râse măgulit Soljenițîn. - Cum o duceți acuma în Rusia? - se interesă agentul englez. - Ca un căcat, - se posomorî Soljenițîn. - De ce? Că doar Gorbaciov a readus Rusia în lumea liberă! - Liberă de ce? De morală? - se posomorî și mai rău scriitorul. Gorbaciov al tău e un fiu de cățea! - Nu te necăji prietenul meu rus! - îl mângâie pe umărul lui de fost deținut James Bond. Soljenițîn răspunse cu un zâmbet strâmb. Amândoi au ochelari Armani negri. James
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
de presă, apariția revistei reprezentând o continuitate. "Va fi o continuitate. Vom păstra spiritul Cațavencu. Revista va fi, însă, mai veselă și încercăm să o facem mult mai tânără. Noutățile vor fi «veselia și tinerețea». Cei din vechea echipă erau posomorâți și credeau că dețin tot umorul din România și nu este așa", a spus Denis Dinulescu pentru Mediafax, care a precizat că a fost cooptat în noua echipă a revistei Academia Cațavencu în urmă cu aproximativ o săptămână. De altfel
Denis Dinulescu este noul redactor-şef la Academia Caţavencu () [Corola-journal/Journalistic/25950_a_27275]
-
lungi narări ale subiectului și cu pauze de gândire, care dădeau emoții ascultătorului" . Seara, întâlnire festivă la restaurantul "Cina" la care oaspetele de vază se arată apatic, "reticent, ori obosit", "la masă stăruie o jenă, chiar se tace". Barbu e posomorât, absent, până ce unul din invitați are ideea să-i laude "pipa de lemn, maronie, lăcuită, chiar frumoasă de care scriitorul nu se desparte nicio clipă, o tot răsucește printre degete". Lăudarea pipei îi smulge lui Barbu "primul zâmbet". Conversația însă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
de autoritate ale conaționalilor. Breton, Apollinaire despre Jarry, Gide, Fargue despre Max Jacob. Scriitorii fantasticului străzii, al străzii Ravignan, bunăoară: ""Nu te scalzi de două ori în același rîu", spunea Heraclit filozoful. Ei sînt mereu aceiași care urcă. Veseli sau posomorîți ei trec la aceleași ore. O, trecători ai străzii Ravignan: v-am botezat cu numele defuncților Istoriei! Iată-l pe Agamemnon! Iat-o pe doamna Hanska! Ulisse-i un lăptar! Patrocle e în josul străzii după cum Faraon mi-e vecin. Castor și
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
par să fi uitat cu desăvârșire. Când, către sfârșitul interviului, crainicul, mutându-și de pe un obraz pe altul gropițele și privindu-l cu adorație îi ridică - ei! - chestiunea genocidului elitelor românești exact în perioada acelor manifestări de naționalism, bătrânul se posomorăște și răspunde pe cel mai de jos ton: dictatorul nu era de capul lui! Nu se înțelege dacă masacrarea elitelor naționale s-a produs la ordinul Kremlinului și, sub aceeași pulpană, regimul lui Dej & Co a îngăduit supraviețuirea unui anumit
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
îi ieșea sudoarea din piele, năclăin-du-l, ar fi dorit să facă repede o baie, își percepea creierul ca un ou moale și sufletul praz fiert, dar sordidul bătrânel nu se dădea dus. O fi venit ca pețitor al Dorinței, se posomorî el" (p. 12). Toate premisele psihologice ale lui Gabriel Dimancea, ziaristul din Platonești, sunt ale unui Oblomov tipic: tândăleala în vârful patului, refuzul de a accepta mâncarea de plocon pe motiv că nu e gata făcută (i-ar veni să
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
ce mai aștepți să iau cu dumneata? — Îți spun, zise el cu gura până la urechi. Prânzul, ceaiul, cina. Și mâine... Ea Îl Întrerupse cu un oftat: — Cred că ești puțin dus. N-ai scăpat de pe undeva, nu? Fața lui se posomorî și tînărul o Întrebă cu neașteptată umilință: — Nu vrei să fii prietena mea? Te-ar plictisi? — Nu, spuse ea, nu m-ar plictisi. Dar de ce faci toate astea pentru mine? Nu sunt frumoasă. Cred că nu-s nici deșteaptă. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ascultă-mă ce-ți spun, s-a înflăcărat ea -, dacă știi să-l scuturi, iese din el un bărbat cum rar întîlnești, are stofă, draga mea... Doar n-ai impresia c-am să stau măritată cu el! Ea s-a posomorît. S-a ridicat din fotoliu și s-a dus la fereastră, lipindu-și puternic fruntea de sticlă. "Doamne, de ce nu-i mai în vîrstă, să mă fi cerut pe mine de soție!... Trebuie să trăiesc, să-mi văd fata ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a fetei, era deschisă și interesată. Mintea lui Catherine era străbătută de-o interesantă trăsătură lesbiană. Deseori, în timp ce făceam dragoste, îmi cerea s-o vizualizez întreținând relații sexuale cu o altă femeie - de obicei, cu secretara ei, Karen, o fată posomorâtă cu ruj de buze argintiu, care, cât ținea petrecerea de Crăciun de la birou, se uita nemișcată la soția mea ca un prepelicar în rut. Catherine mă întreba deseori cum s-ar putea lăsa sedusă de Karen. La scurt timp, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să se vadă coasta prăbușită vertiginos spre apa sumbră și pură a râului. În depărtare, se profila creasta ondulată a dealurilor acoperite de bambuși. Karl plasase pe acest fundal o platformă șubredă de lemn unde era instalat modelul, o fată posomorâtă de vreo optsprezece nouăsprezece ani, cu picioarele Încrucișate sub ea, care desena leneș pe jos cu arătătorul cercuri invizibile. — Ei, ce zici? Cum ți se pare? a Întrebat-o Karl pe Margaret fără să se uite la ea. Privirea Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
foarte, foarte probabil. Își ridică o mână de pe volan, un gest care exprima neputința. Aștept indicații. Nu cunosc traseul, zise din nou foarte sobru când văzu că-l privește nedumerită. A doua stradă la dreapta, zise repede femeia și se posomorî fără să știe nici ea de ce. Avea impresia că vorbele lor se spun după un cod anume, al cărui înțeles îi scăpa deocamdată. Nu se simțea incomodată de prezența bărbatului. Înțelese că va avea, în sfârșit o seară când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și mașinile care înaintau greoi prin ploaia și prin ceața densă. Deodată, mi s-a înfățișat ochilor un peisaj extraordinar. Se făcea că o armată poloneză înainta din greu pe un drum desfundat. Dar, ea arăta îngrozitor: toți luptătorii erau posomorâți, pesemne avusese vreo înfrângere în bătălia cu lacomii turci. Era un peisaj trist, cu nuanțe șterse, dominat de croncăitul jalnic al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate păreau a fi hatmani, iar în față se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lui Păstârnac și alții ca el..., că mai este și alții..., le bagă-n cap vărăștenilor că, după ce s-o face colectivă, mâncarea o să fie de la cazan și muierile la grămadă!... Casapu clipi mirat, apoi fața-i buhăită i se posomorî și mai tare. Ia scrie-mi-l acolo, pe listă, pe Ilie ăsta al lui Pătrunjel, 'tu-i mama lui, și p-ăia care-i cântă-n strună, ca să-i avem în vedere!... Să-i prelucrăm noi puțin!... Să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimeni în privința vânzării casei. Atunci ce mai atâta vorbă, să batem palma! îi propuse directorul școlii cu vioiciune, întinzându-i brațul său vânjos, de fiu de țărani. Când află însă că Stelian nu mai voia să plece la oraș, se posomorî și plecă fără să-l mai salute, bombănind că, dacă nu avusese de gând să vândă casa, de ce îl mai încurcase degeaba?!... Peste câteva săptămâni, Stelian primi o scrisoare de la Virgil, care îi reamintea de intenția lui de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oraș, Stelian luă fără să stea pe gânduri tramvaiul și se duse mai întâi să-l vadă pe Ticu. Fratele său mai mic, aflat în concediu, era acasă și se arătă cât se poate de bucuros de vizită, dar se posomorî imediat auzind de necazurile lui Stelian. Să intri-n partid și să faci propagandă pentru colectivizare?... exclamă el scârbit. Vezi-ți de treabă, nene! Să nu faci prostia asta!... Cum adică: ei ți-au luat matale averea și-au băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ore de muncă. —Cum să nu râzi la asemenea poante, oricât ai fi de obosit. Tu care ești medic ar trebui să știi cât de binevenită este terapia râsului. Parcă erați doi prieteni, mai mult doi iubiți, îi spune el posomorându-se. — Am putea fi așa cum ne consideri tu, fiindcă ne înțelegem extraordinar de bine, vrea să-l păcălească Cecilia. S-a văzut acest lucru, completează Matei, cu fața plouată care o amuza pe Cecilia. Ca să-l readucă la realitate cât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Bucuria de a trăi "Nu adorm niciodată înainte să mă gândesc că, în ciuda tinereții mele, mâine pot să nu mai fiu iar dintre toți cei care mă cunosc nimeni nu ar putea spune că modul meu de a fi este posomorât sau trist și mulțumesc în fiecare zi Creatorului meu pentru această bucurie pe care o doresc din inimă tuturor oamenilor." Wolfgang Amadeus Mozart, 4 aprilie 1787, tatălui său (cu patru ani înainte de moarte). Este bine să ne încredem în viață
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]