49 matches
-
fulgerător, dar convulsiile îl apucă imediat și par suspecte ostașilor cu înfățișare mongolă sau turcmenă, care îl lichidează imediat. Asta ar fi trebuit să fie epilogul, dacă autorul n-ar fi avut reaua inspirație să caute dincolo de această narațiune, cam posomorită, dar foarte solidă, și memorabilă, alte semnificații, urmărindu-și piticul său și în perioada postbelică. Sânt foarte livrești și deloc serioase evenimentele care urmează, și autorul abia găsește cu greu o idee de încheiere, care nu se reține. Nu citisem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
NEGATIV AL CAPULUI. APOI ÎNCERCĂ SĂ SCUIPE CĂLUȘUL. AMINTINDU-ȘI CÂT DE PUTERNICI ERAU PROPRII LUI DINȚI, ÎI SCOASE CĂLUȘUL CU PRUDENȚĂ, GATA SĂ I-L PUNĂ LA LOC ÎN ORICE CLIPĂ. \ Ce ți s-a întâmplat? Celălalt îl privi posomorit. \ VĂD CĂ NU PORȚI OCHELARII. Marin uitase aproape complet de episodul cu ochelarii. Avu ca un fel de iluminare. \ S-a întâmplat brusc, spuse Trask pe un ton încordat, văzând că Marin păstra liniștea. Venisem aici să iau niște instalații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
la mine. Se pare că unul dintre ei mă întrebase ceva, ce eu nu auzisem, căci așteptau și se uitau la mine cu o anumită nerăbdare agresivă. Nu înțelegeam de ce, în loc să rânjească, așa cum făcuse celălalt îmblînzitor, aceștia erau încruntați și posomoriți. În cele din urmă m-am lămurit că mă întrebaseră despre îmblînzitorul care venea zilnic să mă sune și vroiau să afle de la mine cum se întîmplase că fusese găsit înjunghiat. Am tresărit, gîndindu-mă că astfel nu voi mai putea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
interesat. Așa am procedat, în general, și cu amintirile mele. N-am vrut să târăsc după mine prin viață bulgărele de staniol și am preferat să trăiesc fiecare clipă pentru ea însăși, până nu intra și ea în globul acela posomorit. De aceea n-am amintiri prea multe. Mă refer la amintirile normale pe care le are orice om. Nu mă am decât pe mine și, de fapt, totdeauna am crezut că pot ieși din coaja oricăror lucruri întîmplate fără să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și un lung șir de imagini extraordinare care nu se potriveau cu acest oraș galben și cenușiu, puțin animat la această oră, mai curând bâzâitor decât zgomotos, în fine, fericit, dacă este posibil să fii în același timp fericit și posomorit. Și o liniște atât de pașnică și de indiferentă nega, cu ușurință parcă, vechile imagini ale epidemiei. Atena ciumată și părăsită de păsări, orașele chinezești pline de cei care trăgeau să moară tăcuți, ocnașii din Marsilia îngrămădind în gropi trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
germenii infecției. "încurcă lucrurile vântul ăsta", spunea directorul hotelului. Dar oricum, cartierele din centru știau că le venise rândul, auzind cum vibrează în noapte foarte aproape de ele și din ce în ce mai des sirenele ambulanțelor care făceau să răsune sub geamurile lor chemarea posomorită și fără pasiune a ciumei. S-a născut ideea ca în interiorul orașului însuși să fie izolate anumite cartiere deosebit de încercate și să nu fie autorizați să le părăsească decât oamenii ale căror servicii erau indispensabile. Cei care locuiau până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
apăsător, în sfârșit un târșâit de picioare interminabil și înăbușitor care umplea încetul cu încetul tot orașul și care, seară de seară, dădea încăpățânării oarbe, care în inimile noastre ținea loc de dragoste, glasul ei cel mai adevărat și mai posomorit. IV ÎN SEPTEMBRIE ȘI OCTOMBRIE, CIUMA A ȚINUT ORAȘUL ÎNCOLĂCIT SUB EA. ȘI FIINDCĂ POMENEAM DE TÂRȘÂITUL PICIOARELOR, SUTE DE MII DE OAMENI ȘI LE-AU MAI TÂRÂT ÎNCĂ TIMP DE SĂPTĂMÂNI, PARCĂ FĂRĂ SFÂRȘIT. CEAȚA, CĂLDURA ȘI PLOAIA ȘI-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie și Încep să Înțeleg că vara Întruchipează aici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să dea nimic În schimb. Să mă acuz că vreau astfel o fericire lipsită de puterea de a mîngîia, de a Înțelege și de a suferi? O fericire care Închide ochii să rămînă singură? Pe măsură ce aș asculta glasul fierbinte și posomorit al Cassandrei, aș vedea tot mai clar că ea stă cu mîinile goale, Într-o așteptare fără iluzii, ca În povestea Danaidelor osîndite să umple cu apă un butoi fără fund. Și n-ar avea ce să-mi șoptească decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vrea să fie puternic și glorios fără ajutorul zeilor. Viclenia sa, În Înfruntarea pentru atribuirea armelor lui Ahile după moartea acestuia, e de a-și face adversarul să vorbească. Toamna, blîndă, și caldă acum, va fi nu peste multă vreme posomorită de ploi. Marea pierde pe zi ce trece din senzualitate. Albastrul devine tăios și În curînd, În locul lui Ulise, Îl va aminti pe Aiax. Aiax care cere ca armele lui Ahile să fie aruncate În mijlocul troienilor și să aparțină celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Tache, un munte de om, cam zbanghiu la privire, cu a lui, o muiere puțină, roșcovană, ce bea binișor, la umăr cu bărbatul; cuscrul Vasile, rotar, voinic și ăsta, văduv cu doi copii, de față; nenea Ghiță Bîlcu, albit și posomorit, care usca în dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda, tăcută, cu 31 ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la damigene. Se întuneca, și mesenii începură să se așeze. Lăutarii se traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul mesei, cu nașul, socrii mari cu ginerele. Iar se întristase și ofta din când în când. Avea ochii posomoriți și arunca privirile peste uluci, unde-l bănuia pe Nicolae. Curtea meșterului mirosea a flori de vișin și vântul răsucea fețele de masă și se pierdea peste străzile mahalalei. De afară, din stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aduse și parcă dugheana începea să se schimbe. După ce mâncară împreună, cârciumarul luă o damigeana de țuică și porni la gunoieri, să se cinstească cu ei. Femeile spălară vasele, măturară, așezară clondirele și întinseră hârtii pe rafturi. Cea tânără tăcea posomorită. Ar fi vrut să fugă cu maică-sa acasă, să se roage de dogar s-o lase să rămână toată viața lângă ei. Aglaia vorbea, vorbea, povestind de-ale sale, din tinerețe. Văzând că fata n-o ascultă, se opri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului, costelivi și murdari de balegă, viței roșcovani care mugeau ascuțit, neliniștiți, adulmecând, și câteva vaci leneșe însemnate cu fierarul roșu pe pântece. Ăștia rămaseră în soare posomoriți. De-abia dacă unu-ldoi vânduseră la prețul cerut și numai dacă găsiseră vreun prost. Or, boi nu cumpăra 65 oricine. Negustorii erau înțeleși. Nu se grăbeau. Așteptau la umbră să le pice marfa. Aveau prețul lor, nu ieșeau din el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
femei frumoase și câini, unde se benchetuia și se zvârleau banii. Toate aceste lucruri la un loc îl stârneau și îi făceau o poftă sălbatică de viață. A doua zi era la primărie. Clădirea cenușie, înaltă, cu geamuri largi și posomorite se vedea încă de departe, peste podul de piatră al Dâmboviței. Scările erau pline de oameni, urcând și coborând grăbiți, vorbind tare. Intră pe coridoarele lungi și reci și se pierdu în acel du-te-vino. Greși scările și ușile, deși nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masa, au poftit rudele -și țin'te petrecere! Socrul a chemat neamurile, să vadă în ce pricopseală stă fata lui. Veniră, cu mic, cu mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat, fina Smaranda, Cristea și nașul cu nașa, veseli, comandând lăutarii, încărcați cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numărând banii, că-l costaseră o mulțime de parale, dar închisese ochii pentru că și unui ticălos nu-i este îngăduit să fie zgârcit când este vorba de iubire. O jura să-l aștepte și se întorcea la a lui, mai posomorit și tăcut. Aglaia, muiere bătrână, 1-a simțit. I-a spus Linei: - Fată, ascultă la mine, s-a legat mutu ăsta al tău de cineva pe-acolo pe unde se duce. Prea mare graba! Dar nici el nu era prost
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu fugitu, Gheorghe, zise Sandu Mînă-mică, de, ia să ai o casă și să stai cu ibovnica lângă tine, la căldurică, așa cum stau alții... Ceilalți Q priviră. Și-acum îl ustura sufletul pe șuț de Didina. - Dar bani de unde? întrebă posomorit Piele. Că ne-am apucat să furăm icoane în loc să ne vedem de păcatele noastre. Stăpânul și-a luat partea lui, ce-i pasă de amărâți, că stau cu comisarii-n cîrcă!... - Bani, bani! se răsti la ei Florea. Dacă vreți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Maiorul râdea cu lacrimi: ― Pot să-mi imaginez ce-a fost când au dat cu ochii de drăcia asta. ― Hm, făcu locotenentul alb la față, eu unul știu că nu mai mănânc diseară. Grigore Popa îl primi cu o mină posomorită și azvârli ostentativ ziarul pe masă. Odaia nu fusese aerisită, mirosea vag a șoareci și cărți ude, a lucruri vechi. Luă de pe birou o bilă de cristal și începu s-o învîrtă în palmă. ― Ei, ați găsit-o pe nefericita
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la el e paralizat, slăbit, atrofiat de practica unei obediențe tăcute, teribile, de practica unor exerciții ascunse care afectează și nimicesc tot ceea ce este liber și spontan în gîndirea omului. Atunci, acestor trupuri fără suflet, acestor oameni reduși la tăcere, posomoriți, le insuflam spiritul ordinii noastre; imediat aceste cadavre încep să se miște, să se uite în jur, să acționeze, să execute mașinal ordinele ale căror scopuri le ignoră, așa cum mîna execută operațiile cele mai dificile fără să cunoască, fără să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aprecia neliniștea, truda adesea ascunsă, dar întotdeauna adevărata, tristețea orășenilor bogați, condamnați la o nenorocită lenevie. Ei sînt asemenea copiilor care plîng pentru că nu știu să se veselească, dar care, dacă un învățător înțelept, în loc să-i țină închiși între ziduri posomorite, îi face să respire aerul curat de la țară, să privească spectacolul naturii surîzătoare, țăranii muncind, vor încerca imediat să imite: sapă grădini, construiesc căsuțe, sînt fericiți. Oamenii nu sînt la țară, unde este nevoie de ei, sînt prea numeroși la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Iată pe acela al femeii senile și rele: „O văduvă-n vîrstă, bătrînă, zbîrcită, Cu doi dinți În gură, barba ascuțită, Nas cît pătlăgeaua, la vorbă-nțepată, Cu ochii ceacîră, gura lăbărțată, Fruntea-i cucuiată, fața mohorîtă, Peste tot negoasă și posomorită, Umbla-ntunecată și tot Înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată, N-o puteai cunoaște cînd e mulțămită, Că ea-n toată vremea era necăjită.” Încerc să desprind din aceste istorii colorate un demers liric, o strategie față de obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ă Colo sus, zise moș Țigău, întinzîndu-și vătraiul deasupra capului, cu un gest solemn. Ă Vasăzică, nădăjduiești să te urci în vîrful arborelui mare, după ce mori, nu-i așa, bucătare? Ă N-am zis deloc asta, răspunse bătrînul, din nou posomorit. Ă Păi, ai zis „colo sus“, nu? Ei, fă bine acum și uită-te în direcția în care arată vătraiul. Hai, bucătare, lasă jos vătraiul și ascultă-mi ordinele. N-auzi ce-ți spun? Ține-ți pălăria într-o mînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Domnule Starbuck, fulgerul din noaptea trecută ne-a dereglat compasele, asta e tot. Cred că nu-i prima oară că auzi de așa ceva. Ă Nu, dar mie nu mi s-a mai întîmplat niciodată pînă acum, domnule căpitan, replică secundul, posomorit. Trebuie spus că asemenea accidente au loc destul de frecvent pe navele surprinse de o furtună puternică. Energia magnetică acumulată în acul busolei este, precum se știe, în esență aceeași ca și energia electrică din văzduh, de aceea nu e de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]