709 matches
-
cu care cu greu nu poți fi de acord. Mircea Cărtărescu nu-și justifică și nici nu-și întărește ideologic atitudinea critică și crezurile sale decît atunci cînd este vorba de vechi activiști comuniști ajunși în postura de diriguitori în postcomunism ai destinului românilor. Cărtărescu este anticomunist și punct. (în O amitire își face sever mea culpa pentru a nu fi ripostat politic în anii '80, ,anii aceia îngrozitori", preocupat fiind doar să-și scrie cărțile. Câți optezeciști au mai făcut
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
dacă te gândești că războiul împotriva oamenilor a durat patru decenii și jumătate"6. Perspectiva unui război rece cu împărțirea sferelor de influență este o paradigmă frecvență în științele politice și relațiile internaționale, folosită în special în discursurile publice din postcomunismul românesc, ca o formă de explicație și înțelegere a rolului modest jucat de elitele politice refugiate în Vest. Interpretările lui Mihai I cu privire la guvernul României din exil vin să întregească un model solitar de referință pentru ceea ce se întâmplă în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
război și de a-l prezenta un salvator național. În contrast puternic cu recomandările și tendințele europene, această dezbatere a fost un turnesol semnificativ care a arătat valorile vestice îmbrățișate de rege și derapajele democratice grave pentru clasa politică din postcomunism. "23 August" rămâne cea mai importantă proba a atașamentului la valorile occidentale pe care Mihai I le-a asumat ferm de-a lungul tragicei sale vieți. Această ultimă tema conține o dimensiune memoriala majoră, fundamentală pentru istoricitate. În concluzie, analiza
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ori ne-am disociat de cele scrise de CTPopescu, de această dată n-o putem face. Unde ne despărțim totuși de editorialul său este finalul, unde redactorul-șef al ziarului Adevărul scrie: "spuneam cîndva că soarta tristă a României în postcomunism se datorează faptului că ungurii, cehii sau polonezii au avut comuniști mai de bună calitate decît ai noștri. După mai bine de un deceniu de libertate, înțeleg și că majoritatea intelectualilor României nu erau cu nimic mai buni decît activiștii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
rigid (talmudic!), ci în această rezervație tardivă a naționalismului celui mai virulent, care are în spate o "filosofie" în esență fascist-nazistă, neșovăind a arunca în spumegarea sa postcomunistă, neputincioasă, drojdiile urii interetnice. E o ultimă carte pe care o joacă postcomunismul, însă una deloc inofensivă. (Sfîrșit) Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române (1944-1989), Editura D.B.H. 1999, 476 pag., preț nemenționat.
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
avut punctul său nodal în perioada interbelică, dar el a funcționat și înainte și după. în comunism, s-a remarcat antioccidentalismul cultivat de liderii români fie din subordonare politică față de sovietici (epoca Gheorghiu-Dej), fie din naționalism megalomanic (epoca Ceaușescu). în postcomunism, două alte reacții au izbucnit cînd și cînd: antimaghiarismul stimulat de naționalismul șovin al cîtorva partide extremiste și antițigănismul catalizat de excesele infracționale ale unei etnii greu de controlat administrativ și social; acestea au fost secondate, mai rar, de puseuri
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
sufletească, acordînd spiritului o valoare majoră, ci fiindcă, simțindu-se consistenți mai ales în materialitatea trupească, cei care critică atacă ceea ce este mai apropiat și mai vulnerabil pentru ei înșiși, ceea ce le este mai la îndemînă. Imaginarul lingvistic violent din postcomunismul românesc ocupă un loc special, din mai multe motive. Mai întîi fiindcă defularea lingvistică a fost o urmare firească, la nivel emoțional, după căderea regimului comunist în care funcționase atît cenzura, cît și faimoasa limbă de lemn. Explozia verbală de după
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
De altfel, așa îmi explic de ce ne-am făcut atunci iluzii prea mari, înfrumusețând totul, inclusiv pe noi înșine, și pregătind, prin acel desfrâu al iluziilor, dezamăgirile de mai târziu. A fost cea mai inocentă zi și, poate, singura a postcomunismului. Amintiți-vă cum era. Era soare și aproape cald. Veniserăm la Uniunea Scriitorilor pentru că ne dăduserăm întâlnire acolo și n-am putut intra. Cineva ordonase să fie ferecată poarta cu un lanț. Ne-am vârât în cele din urmă într-
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
epocile la noi un mare deficit de exercițiu critic. Ilustrarea cea mai convingătoare a acestei teze o descoperim în eseul Maiorescu și românii. Deși extrem de incitante sînt și celelalte eseuri, despre urbanismul totalitar, despre dramaturgia din comunism și aceea din postcomunism etc., m-am oprit în articolul de față la acela despre Maiorescu. Întreaga carte merită o discuție, fie și polemică, mai ales dacă luăm în considerare caracterul polemic al majorității punctelor de vedere exprimate de către dl Ciprian Șiulea. În cazul
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
de ecarisaj al Capitalei (M. Preda s-a folosit de el ca de un personaj secundar în Cel mai iubit dintre pămînteni), nicidecum ca scriitor. Singurul caz constatat de autorul articolului (dar și de noi) de bust postcomunist demolat în postcomunism rămîne acela al lui Traian Chelariu. Or fi știind ceva colegii dlui Bratu, celebrul plagiator de la Suceava? Sau primarul municipiului? l Tot în revista de la Focșani, dl Theodor Codreanu publică prima parte dintr-un comentariu despre Soarta cărților trăsnite. Dl
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
literatura este coincidentă cu spațiul în care Dv. trăiți"). În acest prim număr, sînt și alte lucruri demne de a fi citite: un eseu despre Kundera și faimoasa epistolă din 1993 a lui Joseph Brodsky către Va¹lav Havel referitoare la postcomunism. l Ca de obicei, foarte spirituală tableta dlui Dan Perjovschi din revista 22 nr. 684 intitulată Irak, impresie răsărit de soare. O reproducem integral: Faptul că oameni proaspăt scăpați de dictatură se răzbună pe statui și pe portrete, fugăresc milițieni
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
foarte mult conservatorism. Nu am calitatea să mă pronunț, dar acest lucru se vede și în literatură. Tot aștept marele roman românesc care să asimileze ceea ce îi oferă, din belșug, și în plan social și în plan psihologic, comunismul și postcomunismul. Nu a existat acea explozie, acea efervescență culturală pe care o așteptam. “Zis și făcut: nu s-a mai trimis delegația la Constantinopol...” - Care a fost cel mai radical contact pe care l-ați avut cu îngrădirile ideologice impuse de
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
sale privind lumea post-comunistă, realitatea românească în perioada tranziției, situația românilor (și româncelor) din Statele Unite, realitatea americană de azi i-ar putea face să pălească de invidie și pe cei mai galonați analiști politici ai momentului. Descrierea apelor tulburi ale postcomunismului este magistrală. Iar modul în care trebuie abordată o astfel de realitate de către o femeie pragmatică și cinică este exemplar pentru stilul dezinhibat al protagonistei: „Postcomunismul se prelungește nebulos, amestecînd de-a valma nostalgii și frustrări, și ale celor care
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
invidie și pe cei mai galonați analiști politici ai momentului. Descrierea apelor tulburi ale postcomunismului este magistrală. Iar modul în care trebuie abordată o astfel de realitate de către o femeie pragmatică și cinică este exemplar pentru stilul dezinhibat al protagonistei: „Postcomunismul se prelungește nebulos, amestecînd de-a valma nostalgii și frustrări, și ale celor care au fost și nu mai sînt, și ale celor care nu sînt ce-ar vrea ei să fie pentru că sînt incompetenți, mentalități noi cu mentalități vechi
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
române de azi pe mâine”. În masiva scriere, personaje cu spirit de observație au descoperit o identitate perfectă între numeroase pagini apărute sub semnătura lui și niscaiva documente (anonine!) din arhiva Securității. Cu alte cuvinte, omul a făcut public, în postcomunism, ceea ce pe vremea lui Pingelică destina exclusiv băieților cu ochi albaștri. Se întâmplă și la case mai mari... Partea tare este că insul nu se mulțumește cu trecutul, ci, în eternă postură adolescentină, continuă să împartă lauri, scatoalce sau flegme
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
că Monica Lovinescu judecă individual fiecare caz, fără să urmărească un scop politic explicit. Mai mult decît atît, în primii ani ai tranziției au existat cel puțin două momente favorabile pentru a se da un alt curs evoluției României în postcomunism. După alegerile din 1992, președintele Iliescu i-a propus lui Mihai Botez să alcătuiască un guvern de tehnicieni. Acesta s-a dus la GDS pentru a primi acordul Opoziției. Opoziția a respins propunerea anunțînd că „ar prefera să facă ea
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
d-sa după 1989, o bizară ,transformare", ci o etapă a unui traiect îndeajuns de. unitar, în ciuda unor inaparențe): ,Unora Ťcazulť li se pare clar și simplu. în ce mă privește, îl cred unul dintre Ťmistereleť cele mai uimitoare ale postcomunismului cultural românesc. îl vom înțelege cu adevărat, oare?". Despre oscilațiile lui Mircea Iorgulescu nimic. Revizuiri de catifea? N-am putea generaliza, întrucît Ion Bogdan Lefter se arată în alte situații suficient de explicit în sublinierea unor derapaje sub egida nefastă
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
regimului comunist și care, ulterior, a devenit președintele României timp de două mandate și ceva. În ceea ce privește valoarea de întrebuințare a acestei cărți, n-aș zice că e un volum de propagandă. Ea poate fi inventariată drept o contribuție la istoria postcomunismului în care intervievatorul vrea să afle ce crede despre sine un fost reprezentant al nomenclaturii comuniste ajuns în rolul de președinte liber ales de electorat. În interviul său cu Vladimir Tismăneanu, Ion Iliescu nu încearcă să-și facă altă imagine
Fotografii retușate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12318_a_13643]
-
-s,a după 1989, o bizară "transformare", ci o etapă a unui traiect îndeajuns de...unitar, în ciuda unor inaparențe): "Unora Ťcazulť li se pare clar și simplu. în ce mă privește, îl cred unul dintre Ťmistereleť cele mai uimitoare ale postcomunismului cultural românesc. îl vom înțelege cu adevărat, oare?". Despre oscilațiile lui Mircea Iorgulescu nimic. Revizuiri de catifea? N-am putea generaliza, întrucît Ion Bogdan Lefter se arată în alte situații suficient de explicit în sublinierea unor derapaje sub egida nefastă
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Radu Cosașu, chiar dacă avea ca fundal anii '50, adică tocmai "obsedantul deceniu", ar fi o carte prea normală, neinteresantă din perspectiva criticului și istoricului literar preocupat îndeosebi de literatura "modificată genetic", hibridizată voit pentru a înșela vigilența cenzorilor. Receptarea în postcomunism a Supraviețuirilor devine cu atât mai interesantă, mai ales că ciclul a început să fie reeditat și organizat cronologic fără ca autorul să opereze vreo schimbare în texte. După Rămășițele mic-burgheze (2002) și Armata mea de cavalerie (2003), tocmai ce a
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
a lui Radu Cosașu, dramatică prin onestitatea, intransigența și sarcasmul cu care își sondează conștiința chinuită de crezurile, iluziile, îndoielile și apoi dezamăgirile tinereții comuniste. Dacă înainte de '89, Supraviețuirile puteau fi considerate drept o literatură a autodenunțului, la reeditarea în postcomunism aceste cărți devin mai degrabă un "testament" de tinerețe. Un autodenunț reluat în fața nepoților parcă are altă miză. Ca un Pierre Menard, cititorul abia al ediției a doua va citi aceeași carte citind în același timp alta. Sigur că impresionează
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
înseamnă alimentație ,științifică" și cozi nesfârșite, două ore de unic program TV îmbibat de figura Tătucului, șantierul adus până în buza casei părintești, cravata roșie de pionier, imnurile înflăcărate, frigul din case și din oase. Cealaltă vârstă, cu experiența formativă a postcomunismului, îi leagă pe copiii Tranziției mai mult decât ar recunoaște-o ei înșiși. Nemaiexistând un tipar, un șablon ideologic, ci o libertate absolută, care modelează și impregnează totul, este interzis a se interzice. Vechea lozincă din '68-ul francez are
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
rînd, Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu nu au nimic de împărțit. Ion Iliescu este președintele României, iar Vladimir Tismăneanu este cetățean american, profesor de științe politice la University of Maryland, unul dintre principalii specialiști ai momentului în problemele comunismului și postcomunismului. Ion Iliescu este principalul reper al social-democrației românești de după 1989, iar Vladimir Tismăneanu nu face un secret din opțiunile sale politice liberale. Mai mult decît atît, după 1989 Vladimir Tismăneanu a fost unul dintre criticii duri ai politicii regimului Iliescu
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
de deschidere intelectuală, un excelent curs de istorie a comunismului românesc și o viziune subiectivă, discutabilă (în sensul bun al cuvîntului) asupra tranziției postcomuniste. Marele șoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu. Despre comunism, postcomunism, democrație, prefață de prof. Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedică, 2004, 500 pag.
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
funcționează doar pe jumătate, și anume în partea ei secundă, căci tocmai asumarea unei estetici postmoderne (prin Hassan, Lyotard, Hutcheon) ne-a fost accesibilă, teoriile social-juridice (Connor, Bauman) neavând practic fundament (economic, în primul rând) nici măcar în primul deceniu de postcomunism. De aici desincronizarea teoretică! Însuși Cărtărescu, în capitolul Cine sunt postmodernii?, face o listă cu teoreticieni postmoderni cu dezvoltări în teoria literară, filozofie politică, istorie, psihanaliză, arhitectură ș.a., dar nu și în economie și social-juridic. Ideea formulată de Terry Eagleton
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]