707 matches
-
lui Rebreanu. La viitoarea haltă, din vagonul lor, nici un cadavru. Nu mai moare nimeni, constată autorul". Un citat exemplar din Alain Besançon ne este propus și credem necesar să-l reproducem pentru stringenta sa actualitate: "Cea mai mare surpriză din postcomunism a fost că el n-a făcut obiectul unei damnatio memoriae. Nazismul, cînd a fost zdrobit, a provocat o reacție de oroare universală, perfect justificată și care, încă în zilele noastre, își păstrează toată vigoarea. Trimitem mai departe la închisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
desprinzi de atracția gravitațională a unor moduri clasice de gândire, mai ales când crezi în obișnuitul echilibru academic al comparării termenilor, și că este greu să treci cu ușurință de la trecutul cufundat în istorie la prezentul animat de reflectoarele trăirii. Postcomunismul îl trăiesc atât de intens, încât nu aș dispune de acea necesară distanță pentru a-l vedea clar. Postmodernismul e atât de divers, încât mi se pare opacizant. Postiluminismul este atât de cufundat în întunericul trecutului, încât până și o
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Paris. Vinsonneau, G., 1999, Inégalités sociales et procédés identitaires, Editions Armand Colin, Paris. Vlăsceanu, Lazăr, 2001, Politică și dezvoltare. România încotro?, Editura Trei, București. Vlăsceanu, Mihaela, 2001, Organizațiile și cultura organizațională, Editura Trei, București. Voicu, Bogdan, 2005, Penuria pseudo-modernă a postcomunismului românesc, vol. I-II, Expert Project, Iași. Voicu, Mălina, 2005, Ce fel de bunăstare își doresc românii? Despre legitimitatea politicilor salariale din România, Expert Project, Iași. Wallerstein, Immanuel, 1979, The Capitalist World Economy, CUP, Cambridge. Weber, Max, 1993, Etica protestantă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași, 2002). Antoine Prost, „Frontierele și spațiile privatului”, în Philippe Ariès și Georges Duby, Istoria vieții private, vol. IX, Editura Meridiane, București, 1997, p. 12. Ibidem, p. 49. Bogdan Voicu, Penuria pseudo-modernă a postcomunismului românesc, vol. II, Resursele, Editura Expert Projects, București, 2005, p. 100. OECD, Education at a glance, OECD Indicators, 2004, pp. 130-146 passim. PNUD și CNS, Femeile și bărbații în România. 2000. Pentru o analiză mai detaliată a forței de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
intelectuali în presa comunistă din România), Zoltan Rostaș (Reabilitarea sociologiei românești în anii șaizeci), Mihai Dinu Gheorghiu (Peer Review.O evaluare nu doar academică din anii 1980) și Daniel Șandru (Puterea cuvintelor: despre relația intelectualilor cu ideologia, de la comunism la postcomunism). Doi sociologi (Zoltan Rostaș și Mihai Dinu Gheorghiu) și doi politologi (Sorin Bocancea și Daniel Șandru) conturează, prin contribuțiile lor, o imagine de ansamblu a raporturilor dintre intelectuali și ideologie. Zorii omului nou se prefigurează în paginile ziarului Scânteia încă
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
de ecarisaj al Capitalei (M. Preda s-a folosit de el ca de un personaj secundar în Cel mai iubit dintre pămînteni), nicidecum ca scriitor. Singurul caz constatat de autorul articolului (dar și de noi) de bust postcomunist demolat în postcomunism rămîne acela al lui Traian Chelariu. Or fi știind ceva colegii dlui Bratu, celebrul plagiator de la Suceava? Sau primarul municipiului? l Tot în revista de la Focșani, dl Theodor Codreanu publică prima parte dintr-un comentariu despre Soarta cărților trăsnite. Dl
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
oficial s-a numit „Nicolina revoluționară”. Tradiția s-a menținut și în perioada postbelică: o regăsim în unele relatări ale martorilor de mai târziu, care povestesc despre o revoltă a muncitorilor în plin regim comunist. IV Întreprinderea de la comunism la postcomunism Intrarea trupelor sovietice în Romania, în 1944, a contribuit decisiv la transformarea Partidului Comunist într-o forță neașteptată pe scena politică. Treptat, membrii Partidului, inițial simpli anonimi, au reușit să acapereze pârghiile puterii la nivel înalt, evident, cu sprijinul deloc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
oferit nici un protest, tăvălugul optzecist înlocuia tăvălugul proletcultist. Numărate pe degete, talentele nimerite în mișcare au rămas pentru multă vreme amețite de drogul ideologic. După 1989, prelungirea acestei agonii culturale a fost posibilă datorită ciudățeniilor oferite tot de un post: postcomunismul, grație căruia postmodernismul se transforma într-un cripto-postmodernism. De altfel, bine îl citează Theodor Codreanu pe Adrian Dinu Rachieru: "gestionarea dezastruoasă a țării, dizolvarea autorității, multiplicarea centrelor decizionale, instalarea haosului fac din România, prin excelență, o țara postmodernă" (p. 123
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care Marile Puteri investiseră România, facilitând proiectul Unirii din 1918. Ei bine, semnalele tânărului Cioran privind pericolele ce planează asupra neamului românesc au rămas vox clamantis in deserto, locul unei autentice renașteri naționale fiind luat de tancurile rusești. Comunism, neocomunism, postcomunism Demersul lui Theodor Codreanu nu este, așadar, unul de factură anticipativă, ci, dimpotrivă, constatativă. "Eliberarea" din 1989 seamănă izbitor cu cea din 1944, autorul sesizând că doar mijloacele s-au rafinat. Dacă rusificarea postbelică a fost una brutală, "noua schimbare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și lector universitar la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Domenii de interes: regimul de muncă forțată impus evreilor din România în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și reconstrucția memoriei publice a Holocaustului în postcomunism. A participat la numeroase conferințe internaționale și a publicat studii în reviste și volume academice. ALEXANDRU CLIMESCU (n. 1986). Doctorand la Universitatea din București, Facultatea de Științe Politice. Asistent universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității „Dimitrie Cantemir” din
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
să știe prea multe despre ea, pe poetul Valeriu Stancu cu soția, Maria, și alții. Carmen H. se ocupă de noi cu multă grație, e o fată frumoasă din Focșani, căsătorită cu francezul - inițiatorul și sufletul acestui festival. Conferințele despre postcomunism sunt destul de plictisitoare, dar recitalurile de poezie superbe, ca și spectacolele organizate seara, într-un bar. Am făcut cunoștință cu Vilma (poeta Ioana Călina Marcu, Editura Vitriu), cu care am polemizat crunt (exact ca în visul meu premonitoriu!) despre țigani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din Ro). Tot în Ro a scris și cele 19 povestiri pe care le veți citi, premiate și lăudate de către criticii britanici și americani, dar mai ales împănate cu acel „exotism“ de marcă românească pentru export: frânturi de viață în postcomunism, blocuri cenușii și cartiere fragile, vecini fără vise ori numai cu vise, instalatori care fac treaba de mântuială etc. Observatorul distant, calculat și, în același timp, expresiv Conținutul volumului Însemnări dintr-un bordel turcesc e totuși eclectic, fiindcă printre pozele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cartiere fragile, vecini fără vise ori numai cu vise, instalatori care fac treaba de mântuială etc. Observatorul distant, calculat și, în același timp, expresiv Conținutul volumului Însemnări dintr-un bordel turcesc e totuși eclectic, fiindcă printre pozele la minut ale postcomunismului în capitală se strecoară și instantanee cu morală americanizată sau descrieri pasionale ale unor aventuri (scriitoricești) cu parfum oriental. Ceea ce le unește e crezul autorului-irlandez-bucureștenizat exprimat explicit, o ars poetica a observatorului distant, calculat și, în același timp, expresiv. „Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
1996; I.D. Ștefănescu (1886-1981), 1997. Apropiată acestor preocupări e revista Xenopoliana , inițiată și coordonată de directorul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“, publicație din care au apărut până acum 14 fascicole, având ca teme structurale: Discurs istoric și integrare (1993); Postmodernism, postcomunism, postistorie (1994); Învăță mântul istoric azi (1995); Elitele: repere, secvențe, controverse (1996); Naționalism, etnicitate, minoritate (1997); Modernizarea în spațiul românesc (1998); Istoria ca discurs demistificator (1998); Comunismul în România: ideologie, întemeieri, dileme (1999); Confesiune, societate, națiune (1999); Istorie și identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
colectiv” (ca să folosesc câțiva dintre termenii consacrați de Gustave Le Bon în lucrarea sa de referință, Psihologia mulțimilor). Probabil că ei erau, măcar parțial, și o „mulțime eroică” (în schimb, în 14-15iunie 1990, cu prilejul celei mai violente mineriade din postcomunism, în care minerii - alții decât cei din 1977 - au maltratat studenți și, în general, pe oricine era bănuit a fi intelectual, aceștia s-au dovedit a fi o „mulțime criminală”). La sosirea lui Ceaușescu, deși atmosfera era incendiară, au existat
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a contestat conducerea comunistă a vremii și, în ultimă instanță, chiar comunismul. În loc de încheiere Alin Rus (2003) analizează mitizarea și demitizarea minerilor de-a lungul timpului, în România, în funcție de regimurile ideologice care i-au folosit (de la comuniști la politicienii din postcomunism, care au fost eminențele cenușii ale mineriadelor). Din studiul lui Rus reiese că minerul este proiectat și se autoproiectează prin intermediul unei masculinități puternice și orgolioase, care a fost speculată de diferite regimuri ideologice. Comunismul, în prima sa fază, a construit
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
țări-satelit ale Moscovei). Foarte puținele cursuri despre Gulag și istoria recentă care există În câteva universități din România (la facultăți de istorie, jurnalism, litere) Încearcă și ele să atragă atenția studenților asupra destructurării mecanismelor de manipulare În comunism și În postcomunism. Acestor instituții li se adaugă - cu semnul Întrebării, Însă - Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS). În intenția sa inițială, acesta urmărea deconstruirea cercurilor concentrice ale delatorilor În România comunistă și deconspirarea publică a acestora și a membrilor poliției
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al potentaților locali... Altfel nu s-ar mai fi găsit nici cea mai mică disponibilitate pentru schimbare, speranță ori fugă de comunism. Corin Braga: Dar Ruxandra spune că da. Am fost reeducați cu toții, ca dovadă inclusiv reacțiile minerilor acum, În postcomunism, mai ales În 1990. Reacții masificate... Marius Jucan: Minerii au fost manipulați, desigur, dar ei nu reprezintă toată societatea românească. Ruxandra Cesereanu: Reeducarea nu a reușit În România În forma ei brutală, ci Într-o formă rafinată și insidioasă (prin
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
decât În interiorul Închisorii. Sanda Cordoș: Să fie educația comunistă, pentru că partidul folosea În doctrină termenul, apoi reeducarea, ca fenomen de vârf, să desemneze fenomenul din Închisori, iar contra-educarea, așa cum propunea Ștefan, simplificând conceptul, să fie ceea ce tu, Ruxandra, urmărești În postcomunism. Ruxandra Cesereanu: Cred că mie Îmi folosește mai degrabă termenul sugerat de Doru Pop și Împrumutat din psihoterapie, acela de de-programare a creierului. Ștefan Borbély: Eu am dubii... Nu cred că creierul este programat. M-am străduit o viață
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tocmai pentru că textul și conceptele prezentate de Ovidiu se potrivesc cu preocupările mele legate de istoria recentă a României și mi-ar fi folositoare nu doar În radiografierea perioadei de totalitarism de care a avut parte România, dar și pentru postcomunismul românesc. Așa Încât, chiar dacă risc ca Întrebările să alunece În niște locuri comune, aș vrea să le formulez. Vreau să te Întreb, Ovidiu, termenul locuri ale memoriei trebuie Înțeles ca un cronotop istoric? Apoi, Întrucât tu explici locurile memoriei ca incluzând
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
corespund și se completează; chiar dacă era mai bine ca dezbaterea pe rezistența În (prin) cultură să aibă loc anterior dezbaterii despre dezintoxicarea creierului, și nu după, cea dintâi referindu-se strict la perioada comunistă, În timp ce propunerea mea era aplicabilă pentru postcomunism. Mi se pare foarte bună și simplă această definiție a rezistenței, este bună ca punct de pornire, iar discuția noastră cred că se pretează la niște puncte de vedere care vor avea destule nuanțe. Mai Întâi că ar exista o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
au interzis apariția lor. Dacă Jurnalul fericirii a fost prezentat la editură și a fost interzis, cred că reprezintă o scriitură de rezistență, la fel Adio, Europa de I.D. Sârbu. Acestea două mi se par, de altfel, capodoperele (publicate În postcomunism) care au un conținut limpede de rezistență. Sertarul cu aplauze, romanul Anei Blandiana, reprezintă și el un caz special, pentru partea redactată În timpul comunismului. Să mă refer acum Însă la altceva. Sanda vorbește În textul ei, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fie parțial de către cenzură. Și atunci intră În categoria... Ruxandra Cesereanu: Nu, eu mă refereream la respingerea integrală a cărților respective. Sunt cărți rezistente, cele care au fost respinse Întru totul de cenzura comunistă, ele putând fi publicate doar În postcomunismul românesc. Marius Jucan: Mărturisesc că am citit cu mare plăcere textul Sandei, plăcere În sensul de a face de fapt un inventar liber al problemelor care ne preocupă pe mulți de la căderea comunismului, după o anumită experiență ori inexperiență a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
-o pentru conștiința crizei, nu mă deranjează; Îmi convin și termenul conștiință, și termenul criză, mi se par chiar foarte adecvați pentru ce se petrece În România acum. Dar am o Întrebare. Pe parcursul prezentării tale ai evitat cu obstinație termenul postcomunism. Ai folosit o singură dată formula discurs postcomunist. De ce ai dat la o parte termenul acesta cheie, preferând termenul tranziție? Ți se părea excesiv multifuncțional (și riscant), precum termenul postmodernism? Ai considerat că nu acoperă situația de la noi din țară
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
considerat că nu acoperă situația de la noi din țară, din 1990 Încoace, când la putere au rămas atâta vreme neosau criptocomuniștii? L-ai considerat inadecvat și pentru că după cei patru ani de ruptură (atât cât a fost ea) - 1996-2000 - termenul postcomunism nu ar fi avut acoperire, Întrucât Între 2000 și 2004 la putere s-au reafirmat tot neocomuniștii? Ai evitat În mod conștient sau inconștient termenul postcomunism? Aș vrea, de asemenea, să explici de ce tranziția nu este un proces unidirecțional; de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]