2,303 matches
-
occidentale față de Mihai I și formula de organizare politică a guvernului din Exil - Comitetul Național Român; 2) Basarabia, ca ipostaziere istorică, a confruntării dintre Est și Vest, ca formulă distinctă a consecințelor pactului Ribbentrop-Molotov, cu toate dimensiunile sale postbelice și postcomuniste (inclusiv crearea noului stat și pozițiile privind legitimitatea în raport cu România, Europa, "Vestul") și 3) ponderea actului de la 23 August 1944 în dezbaterea istorică, politica, ideologică, pro sau antioccidentală privind soarta României după 1944, respectiv 1947 și articularea să în lumina
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
abandonului este frecvență, așa cum și teoria încălcării tratatelor internaționale de către URSS sau a sacrificării Europei de Est în favoarea asigurării securității părții de Apus a continentului, sunt teorii predilecte. Fenomenul "Ialta" se menține pe toată perioada exilului și a primului deceniu postcomunist iar, de la caz la caz, cultivarea unor relații a SUA, Franța sau Marea Britanie este criticată vehement. Instaurarea regimurile politice în Est apar în cheia unor înțelegeri ilegitime și a unor violări flagrante a normelor internaționale. Totodată, regele constată că duplicitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lupă și le este denunțat caracterul de construct. Nu întotdeauna Teodor Mazilu "are dreptate", nu întotdeauna raționamentele sale sînt impecabile sau măcar corecte, întîlnim adesea superficiale expedieri "superioare" ale unor probleme foarte serioase ale umanității (mai ales pentru cititorul României postcomuniste, care învață noțiuni de psihanaliză inclusiv din serialele de desene animate de pe Cartoon Network, multe dintre sentințele lui Teodor Mazilu nu depășesc nivelul simplelor naivități) - dar o obsesie a denunțării "machiajului" care ascunde autenticitatea trăirii de asemenea dimensiuni este de
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
se desfac gloriile scriitoricești, cine e prost la Capșa nu poate fi deștept în altă parte etc. (Camil Petrescu era dintre cei care doar lansau idei: surzenia a fost un handicap care a lucrat în favoarea lui). Orice cîrciumă sau cafenea postcomunistă e ridicată azi la rang de Capșa și orice criticastru crede că îl are pe Arghezi în el cînd se desparte de amici și se apucă de scris. Conversația de cafenea devine text critic astfel încît, citind o recenzie, de
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
timp, Petre Roman a știut să-și croiască o bună imagine internațională. Din septembrie 1991 încoace, e foarte greu să identifici vreo gafă de genul acelora, sângeroase, în care fusese implicat, mai mult sau mai puțin, în primii doi ani postcomuniști. Partea proastă e că în România nu contează imaginea internațională - decât dacă ești sportiv... Așa se explică de ce plusurile la capitolul extern nu i-au adus beneficii în planul luptei politice interne. Petre Roman are disperată nevoie de-o trambulină
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
Stelian Tănase, dedicată chiar tîrgului. S-ar putea să vin la tîrg și anul acesta, pentru "lansarea" cărții mele recent apărute la Polirom despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. E neîndoielnic că aceste tîrguri au devenit o frumoasă tradiție postcomunistă, o sărbătoare anuală a cărții, a libertății de gîndire și de expresie, a pluralismului. Dar tîrgurile sunt efemere și așa par a fi și cărțile (cel puțin cele care mă interesează pe mine) în România. Povestea pe care mi-ați
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
speculațiile unor intelectuali de bună credință puse sub lupă și tălmăcite în chip rigid (talmudic!), ci în această rezervație tardivă a naționalismului celui mai virulent, care are în spate o "filosofie" în esență fascist-nazistă, neșovăind a arunca în spumegarea sa postcomunistă, neputincioasă, drojdiile urii interetnice. E o ultimă carte pe care o joacă postcomunismul, însă una deloc inofensivă. (Sfîrșit) Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române (1944-1989), Editura D.B.H. 1999, 476 pag., preț nemenționat.
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
dintre aprigii combatanți, își găsește eclatante reprobări în revista "Provincia". însuși Gabriel Andreescu a ajuns să-și manifeste îngrijorarea față de "identitatea" unui partid, U.D.M.R., care girează, prin iresponsabilitatea liderilor săi, cele mai anti-democratice legi date în România în perioada postcomunistă. Pentru că veni prilejul, i-aș reaminti prietenului meu Gabriel Andreescu, funcționar cu înalte răspunderi într-o organizație specializată în drepturile omului, că n-am primit nici până azi vreun semn că încercarea de linșaj intelectual, instituțional și, cine știe, chiar
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
multiple. Diferențiatorul semantic pleacă de la premisa că orice cuvînt sau sintagmă prezintă, dincolo de sensurile sale, un "halou emoțional" care, generalizînd, încarcă termenul cu valențe pozitive sau negative; ancheta pe eșantion își găsește locul în capitolul rezervat Reprezentărilor remanente și opțiunilor postcomuniste în România - limitată la un grup reprezentativ din regiunea Arad, cercetarea oferă informații valide în privința asumării trecutului și a atitudinii față de acesta, a rezistenței la schimbare și a opțiunilor socio-politice ale cetățeanului (ancheta nu ia în considerație naționalitatea și confesiunea
Tehnici de propagandă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15468_a_16793]
-
suspans din mai nimic. Ioan Groșan l-ar putea invidia pentru ingeniozitatea portretelor și chiar pentru eleganța cu care abordează te miri ce subiect fără a cădea în vulgar. Anatol Moraru parodiază totul: toponimii moldovenești, limba arhaică, stări de lucruri postcomuniste s.a.m.d., iar personajele lui sunt, în special, studenți naivi, gazetari și țărani din satele marcate puternic de mentalitatea și aberantele reforme comuniste peste care, acum, s-au așezat kitchos și elementele lumii capitaliste. Studenții îmbrăcați țipător, atât de
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
ultimă instanță în eseurile lui Călin-Andrei Mihăilescu, despre răspărul tipic postmodernist, despre manifestarea în scris a unui spirit incomod, demitizant. Regăsim în textele acestui volum toate preocupările gândirii contemporane: dialectica identitate-alteritate, problematică istoriei, analiza filologica, "textualista", a amănuntului politic, sindromul postcomunist și altele. Autorul este un nietzscheean, iar în eseurile sale, scrise într-un stil poetic ce amintește de cel al filosofului german (sau, mai aproape de noi, de cel al lui Cioran), epistemologia, politică și teoria literară se îmbină în mod
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
și în materie de polemică. În ce-l privește, pamfletul n-a lipsit în nici una din aceste epoci, mai puțin aceea proletcultistă, fără să aibă neapărat legătură cu evenimentele literare majore. Dacă ne referim la deceniul și jumătate din România postcomunistă, remarcăm, pe lîngă vigoarea redobîndită prin încetarea cenzurii a filonului pamfletar, și cîteva mari polemici. Dar și o mulțime de pseudopolemici. Ca și în cazul pamfletului personal, polemica a fost realimentată după 1989 de climatul de libertate intelectuală. Mi se
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
înșeală. Mai ales dacă ne gîndim cam în ce a constat în primul rînd libertatea de exprimare din arta de după 1989: pornografie. Nu vrem să insinuăm nimic. Dar puține alte "cuceriri" ale libertății cuvîntului, imaginii ori a sunetului din deceniul postcomunist sînt la fel de evidente ca trivialitățile de limbaj (artistic, în general). Păcat. Spre meritul lui Șt. Iordache el a reușit să fie un Humbert deloc trivial. Tot un interviu, și tot foarte interesant, acordă dl Andrei Pandrea, fiul lui Petre Pandrea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
să revin - cu disponibilitate sporită - la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta un Mozart ca atare. Necotaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit de rap, de zapp, de... E de tot hazul ambîțul puterii postcomuniste în a-și atribui răsturnarea lui Ceaușescu. Nu numai tropăitorii din "parlamentul" anilor nouăzeci, ai unei țări buimăcite încă de totalitarism răsăritean, dar și, iată, mult mai tîrziul de-acum Iliescu - din rațiuni legitimare - bate constant moneda revoluției autentice, operă
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Marius Tudor și Adrian Gavrilescu sunt doi autori foarte curajoși, sau poate de o inconștiență sănătoasă și consecventă, atunci când atacă o sumă de clișee ridicate la rangul de adevăruri de circulație în limbajul politic postcomunist. Cartea lor de la Editura Compania, aparent prefațată de intenții cuminți, extrem de ambițioasă în fond, pune inspirat accentele grave în ceea ce privește evoluția politică și intelectuală a României ultimilor 13 ani - decupând o problematică largă, generoasă, cât pentru alte zeci de studii conexe
Democrația de dicționar by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15064_a_16389]
-
puțin reactive, o critică așadar bazată pe surse și concepte, care îi dau adâncime și semnificații reale, mult dincolo de confortul chinuit al automatismelor despre care se vorbește mai sus. Marius Tudor, Adrian Gavrilescu, Democrația la pachet. Elita politică în România postcomunistă, Editura Compania, București, 2002, 351 p.
Democrația de dicționar by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15064_a_16389]
-
deschise). Ori, din relatările lui Eörsi, aflăm despre falimentul moral al intelectualității maghiare imediat după Revoluția din 1956; despre "modelul" maghiar al acestui selectiv la dosare; despre păstrarea în structuri a foștilor angajați ai Securității (ÁVH); despre mila și toleranța postcomuniste față de turnători; etc. Desigur, situația autohtonă este mai gravă, intelectualii mai compromiși, legea lustrației mai precară. Ne putem întreba însă, chiar - sau mai ales - în acest context, dacă nu cumva tocmai idealizarea performanței celorlalți nu acționează autocenzurator, la blocarea și
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
Tocmai de aceea unele informații inexacte și mai ales abuzurile de interpretare din cartea la care mă refer sînt foarte grave. Din prima categorie, a informațiilor care nu corespund realității, fac parte cîteva, devenite, din nefericire, recurente în istoriografia românească postcomunistă, indiferent de autori, unii români alții străini. Autoarea cărții este și ea convinsă de precaritatea instituțiilor politice românești din interbelic. Ea scrie bunăoară: "Bascularea părții celei mai briliante a intelighenției românești din anii '30 spre o mișcare bazată în chip
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
dialoguri și eseuri scrise în același stil elegant, cu aceeași pasiune a faptelor, face ca toate aceste subiecte să apară de același rang: șocul civilizațiilor și cărțile lui Michel Tournier, receptarea lui Panait Istrati, cerul îngerilor și disfuncțiile societății românești postcomuniste, paranormalul, profețiile lui Take Ionescu, biografia lui Nabokov, slăbirea sistemului imunitar uman etc. Și chiar dacă nu sîntem de acord cu autorul în unele concluzii sau cu sursele sale bibliografice, nu foarte multe, trebuie să recunoaștem că aceasta nu se vrea
Eleganța stilului jurnalistic by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15261_a_16586]
-
ziare laice, maimuțărind limbajul predicilor. * Emisiunea realizată de TV5 despre România a stîrnit în presa autohtonă două editoriale care se bat cap în cap. În COTIDIANUL, Ioana Lupea e de părere că "Realizatorii francezi au dorit probabil să surprindă România postcomunistă, contradictorie, pierdută pe drumul dintre Nicolae Ceaușescu și capitalism, dar nu au reușit să-i înțeleagă complexitatea, tipică Estului Europei. Nu noi am fost subiectul maratonului TV5, ci ceea ce cred francezii despre noi, iar percepția lor nu este cu mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
comisii CNSAS, creată să pună în aplicare fantomatica lege de „deconspirare a securității ca poliție politică”, adică a securității ca securitate, sau, mai precis, de deconspirare a deconspirării. Un asemenea nonsens machiavelic numai la noi se putea inventa, din toată lumea postcomunistă; numai complexul nostru de vinovăție putea crea o lege prin care să se cerceteze dacă negrul este negru, răul este rău și călăul este călău; iar cum o asemenea cercetare nu poate conduce niciodată la nimic, nici vinovatul nu va
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
fumul porcilor lor,/ se înalță grohăitoare din tulbure/ zăibărel, din localnice dicționare” (Bîrfind ca filosofii). Nimic din ce ar putea fi relevant posturii revoltate a poetei nu scapă ochiului d-sale. Sub aciditatea consemnării putem desluși liniamentele unei micromonografii. Murdăria postcomunistă figurează fără complezențe: „După-amiază de joi în orașul Craiova./ Tramvaie hodorogite, primari bolșevici,/ muște zămislite în grajdurile lui Augias” (Craiova. 40 de grade la umbră). La fel sărăcia adiacentă, adnotată cu o ironie patetică: „No, man’s land: dau un
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
bun-simț are un pronunțat aer de irealitate: cum, îți vine să exclami, dacă tinerii români sunt atât de patetici în dorința lor de schimbare, de ce nu-i ia nimeni în seamă? Și iar ne întoarcem la păcatul originar al României postcomuniste, la marea minciună ce-a făcut posibil dezastrul de astăzi. Cine-și mai amintește de lingușelile „emanaților”, care vorbeau cu prefăcută recunoștință despre „revoluția tinerilor”, pentru ca în nici câteva luni să nu mai vezi picior de tânăr în sferele deciziei
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
poetice a continentului așa s-ar putea numi vocația ei culturală. Lidia Vianu: Editezi o revistă londoneză mai neobișnuită, numită Orient Express, în amintirea unei Europe interbelice. Așa cum spui în prefața revistei, engleza este lingua franca, noua latină a Europei postcomuniste. E o revistă mai neobișnuită fiindcă publici scriitori est-europeni într-o perioadă când aceștia nu mai sunt la modă. Îi publici pentru valoarea lor literară, nu cea politică. Pe lângă doctoratul în filozofia limbajului, ești și specializată în literatura Europei postcomuniste
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
postcomuniste. E o revistă mai neobișnuită fiindcă publici scriitori est-europeni într-o perioadă când aceștia nu mai sunt la modă. Îi publici pentru valoarea lor literară, nu cea politică. Pe lângă doctoratul în filozofia limbajului, ești și specializată în literatura Europei postcomuniste. Cum ai căpătat această specializare? De ce? Fiona Sampson: Nu știu exact de ce e Europa centrală centrul preocupărilor mele culturale. Are o oarecare legătură cu prima mea profesie, cea de violonist. Până pe la 25 de ani am fost solistă și instrumentistă
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]