45 matches
-
sub Nr. 29, Ungheniul a fost clasificat la categoria ,G,-săraci cu 44 gospodării, 4 vădane si 2 burlaci. In total locuiau 46 barbați si 4 femei. (enumerați erau numai partea bărbătească și vădanele care aveau gospodării). Moșia aparținea Dnei postelnicesei Carage din Iași. Pămînturi arabile, fînețe și pășune erau indeajuns. Mai era o luncă revarsată, cu pește, un iaz și o moară pe Prut. Sub Nr. 27 e scris Dănutenii, clasat la categoria A- bogați cu 3 preoți, 2 dascăli
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
boierului Mogoș, mătușă a boierilor Buzești. Jupâneasa dotează așezământul cu cele necesare rânduielilor bisericești și închină biserica ca metoh mănăstirii Simonopetra de la Muntele Athos. La moartea sa, în jurul anului 1585, va fi îngropată aici, iar mănăstirea primește numele de Mănăstirea postelnicesei Caplea sau Mănăstirea Sf. Nicolae al postelnicesei. La porunca lui Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, rămășițele trupești ale jupânesei sunt dezgropate și mutate la Mănăstirea Bolintin, iar așezământul este distrus și călugării alungați. La mănăstirea Bolintin datorită unor neînțelegeri
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
dotează așezământul cu cele necesare rânduielilor bisericești și închină biserica ca metoh mănăstirii Simonopetra de la Muntele Athos. La moartea sa, în jurul anului 1585, va fi îngropată aici, iar mănăstirea primește numele de Mănăstirea postelnicesei Caplea sau Mănăstirea Sf. Nicolae al postelnicesei. La porunca lui Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, rămășițele trupești ale jupânesei sunt dezgropate și mutate la Mănăstirea Bolintin, iar așezământul este distrus și călugării alungați. La mănăstirea Bolintin datorită unor neînțelegeri ale călugărilor asupra drepturilor de proprietate, cedate
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
și Japonia, Trecutul gratuit, De ce uităm?), Ion Pas (La locul Calvarului, Plăceri de iarnă, Bătrânul, Învierea adevărată), V. Demetrius (Sacrificarea mielului), Victor Eftimiu (Omul care a vorbit regelui), Gala Galaction (Întâiul Paște petrecut în Bucovina), C. Gane ( Viața adevărată a postelnicesei Marghioala), poeții Adrian Maniu (An nou), Tudor Arghezi (Sf. Gheorghe, O poveste cu șapte ouă, Fuga în stadion închis), Al. T. Stamatiad (Un singur suflet), reporterii F. Brunea-Fox (Larvele întunericului), Ioan Massoff (Cum trăiește George Enescu, Impresiile unui operat, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289157_a_290486]
-
aga, și pre Ghiețea clucerul, socrul lui Șărban spătarul, și pre Stoica logofătul Ludescul, care au fost slugă bătrână la casa răposatului Costandin postelnicul...”). Stoica Ludescu a fost cel ce a redactat, după „învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniceasa”, în 1681, testamentele Elînei, doua - unul la 1 septembrie, înainte ca postelniceasa să plece în pelerinaj la Locurile Sfinte, al doilea o lună mai târziu, în același an. Aș vrea să mai evoc un „om de casa Cantacuzinilor”, membru al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
logofătul Ludescul, care au fost slugă bătrână la casa răposatului Costandin postelnicul...”). Stoica Ludescu a fost cel ce a redactat, după „învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniceasa”, în 1681, testamentele Elînei, doua - unul la 1 septembrie, înainte ca postelniceasa să plece în pelerinaj la Locurile Sfinte, al doilea o lună mai târziu, în același an. Aș vrea să mai evoc un „om de casa Cantacuzinilor”, membru al aceleiași tagme a secretarilor 352. Chiar el, într-o diplomă acordată de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei pe asprimea inflexibilă a Judecății de Apoi?), a jupânesei Elina (o „văduvă milostivă”), în primul rând, a fost răspunsul la cererea de iertare a vinovatului: „Deci, Stroe vornicul, fiindŭ asupra morții, căzut-au cu multă rugăciune la jupăneasa Elina postelniceasa și la feciorii ei, ca să-i ierte capul și să-i dea zile de la dănșii, și să le plătească toată paguba ce li s-au făcut pre limba lui”. Cantacuzinii - „giupăneasa Elina cu feciorii ei” - „ca niște creștini buni și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-sa era vară primară cu tatăl său („sânge amestecat”), și pe Maria, fiica lui Iordache, frate cu Matei, care l-a avut drept prim soț pe Guliano Paleologu. în rest, postelnicul Constantin Cantacuzino și, după moartea lui, în 1663, energica „postelniceasă” Elina (căsătorirea copiilor era o responsabilitate majoră a văduvei) au apelat doar la „grupuri de schimb” românești, au căutat să-și adune rubedenii cu ajutorul cărora să alcătuiască un „clan” puternic. Căsătoriile băieților (și au fost nu mai puțin de șase
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iorga, mai târziu și Letopisețul Cantacuzinesc, punând pe hârtie „împărțeala” la 1 septembrie 1667. Plutea încă în atmosfera puternicei familii duhul întemeietorului, iar diata marelui postelnic - scrisă cu mâna lui în grecește înainte de 20 decembrie 1663 - îi dădea puteri depline postelnicesei: „după aceasta las pe soțul mieu, pre Ilina, desăvârșită stăpână, întru câte am câștigat, clătite și neclătite, adecă moșii, țigani, vii și dobitoace și orice altu s-ar afla la mâna ei și afară toate să le strângă și să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trebile casii în tot feliul, de au ținut moșiile și au plătit datoriile; și multă folosință am cunoscut pentru dânsul, de au slujit casii și fraților lui cu dreptate de atunce până acum”322. Eminența acestor prestații o fac pe postelniceasă să-i acorde lui Constantin Cantacuzino o autoritate absolută: „Numai el singur să aibă a porunci tuturor câți să vor afla supt oblastiia casii mele, și să ia seama pârcălabilor, și dă dânsul să asculte toți”. Două „trasee” ghidează această
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei nimic treabă, fără numai acești 4 frați, pentru că ei au rămas mici și necăutați dă noi, căce am căzut la vremi gréle și nenorocite, supt multe pateme și nevoi și grele prăzi...”324. Și le mai cerea ceva bătrâna postelniceasă feciorilor (înainte de a înscrie în testament blestemul care „garanta” îndeplinirea despozițiilor: „acela să fie blestemat de singur Domnul nostru Isus Hristos și de singură Maica Précista să fie pârât la vrémea judecății, așijderea și de noi; și să fie de trei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost și îngropată acolo). * Când a plecat, în 1665, să învețe carte în străinătate, Constantin Cantacuzino, fiul marelui postelnic ucis în 1663, avea 25 de ani. Pornit din țară cu o „ocazie” oficială - „cap al familiei” era acum în „stara postelniceasa”, jupâneasa Elina -, un cortegiu bine securizat ducea la Adrianopol „poclonul haraciului”, tânărul Cantacuzino își vede de ale lui și începe „tare spudia cărții”, la Constantinopol cu chir Dionisie (care va muri, însă, peste un an și elevul va trece în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1902, p. CXXXV. 328. Nicolae Iorga, loc. cit. 329. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 68. 330. Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, p. 108. 331. „Eu Ștefan ieromonahul, adeverez cu această carte a mea, că fericita Doamnă Elina Postelniceasa, fiind aproape de moarte și slabă de tot, m-a chemat pre mine de am scris o carte pentru niște sate, cum să le ia Măria Sa Vodă, adică din satele Domniei ei, care am scris eu cu mâna mea, și acea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ecaterina Brăescu Stănică și Tinca Oprișan, mama profesoarei Safta Tălmăceanu, pensionară în Blaj. Răzeși foarte vrednici și înstăriți, Brăeștii erau cu mulți ani în urmă știutori de carte. Bunicii paterni ai doctorului Alexandru Brăescu au fost postelnicul Simeon Brăescu și postelniceasa Bălașa Brăescu, ce au trăit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Fratele lui Neculai Brăescu, numit Neculache Brăescu a fost multă vreme primar al Burdusacilor, iar unul dintre fiii acestuia și ai Măriucăi Spiridon
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
toate străzile vin și pleacă din . Una deja dedată finețurilor occidentale, cu restaurante și magazine de prima mână. N-a fost întotdeauna așa, spune Crutzescu, luând povestea de când Brâncoveanu își tăiase drum spre Mogoșoaia peste moșiile rudelor lui, urmașii marii postelnicese Ilinca Cantacuzino, aprinzând dușmănii de moarte. Fusese un drum al contrastelor, presărat cu doar câteva case mai răsărite, dar nu deosebite mult de moșiile de la țară ale unor boieri fără, încă, gustul luxului. Aproape de revoluția pașoptistă, însă, moda franțuzească se
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
Eu știu că o să mor. Da, asta știu. Pentru asta am făcut toate, ca să fie bine. Și să știi de la mine că nu există lucruri mici și lucruri mari. Vorbeau grecește ca să nu înțeleagă slugile. Stăteau toți trei la masă: postelniceasa Ilinca, cu Stanca, fiica ei, văduva de la nouăsprezece ani a lui Papa Brâncoveanu, și cu Mihai, spătarul. — Cum „ce sfârșitul lumii”? Până și Șerban Vodă, marele Șerban care le face și le desface pe toate după capul domniei sale, s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a văzut steaua cea cu coadă măturând cerurile de două ori și s-a grăbit să termine iute mânăstirea de la Cotroceni. — Cum ai pregătit, mamă, șalăul ăsta? întrebă spătarul Mihai, mâncând elegant cu furculița de argint bucata albă de pește. Postelniceasa, plictisită, bătu din palme și când se ivi o slugă porunci: Să vină bucătarul, domnia sa spătarul Mihai dorește să-l vază, spuse postelniceasa strident în românește. Apoi șopti în grecește: — Se pare că nu-ți dai seama că nu prea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pregătit, mamă, șalăul ăsta? întrebă spătarul Mihai, mâncând elegant cu furculița de argint bucata albă de pește. Postelniceasa, plictisită, bătu din palme și când se ivi o slugă porunci: Să vină bucătarul, domnia sa spătarul Mihai dorește să-l vază, spuse postelniceasa strident în românește. Apoi șopti în grecește: — Se pare că nu-ți dai seama că nu prea am timp să gătesc și că răposatul meu bărbat, tatăl vostru, postelnicul, mi-a lăsat destulă avere ca să pot să-mi țin printre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Mitropolie diata pecetluită. Acum mă pregătesc de moarte, plec. O să te răsplătesc pentru bunăvoința ce-mi arăți să mă însoțești. Și pe tine, Stăncuțo, la fel. O să te închini la mormântul lui Hristos, o să plângi, o să te rogi. Bătrâna postelniceasă, cu toți cei șaptezeci de ani ai ei, le reaminti celor doi toate amănuntele pregătirii pelerinajului, etapă cu etapă. Vor pleca peste două săptămâni. Și în timp ce ea desfășura în fața lor itinerarul ce îl vor urma, gândurile spătarului brăzdau între sprâncenele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dumnealui vodă? Își urmărește și pedepsește toți trădătorii. Pe Hrizea Karydi, grecul ce pusese mâna pe moșiile din Popești, se spune că, după ce-l otrăvise pe jumătate, vodă Șerban a pus de l-au tras în țeapă în fața lui. Dânsa, postelniceasa, l-ar fi iertat, cum o mai făcuse. Despre care neam mai scrie în cronică la fel ca despre neamul ei, atunci când l-au iertat pe Stroe Leurdeanu: ,,Deci, Stroe Vornicul fiind asupra morții, căzut-au cu multă rugăciune la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi iertat, cum o mai făcuse. Despre care neam mai scrie în cronică la fel ca despre neamul ei, atunci când l-au iertat pe Stroe Leurdeanu: ,,Deci, Stroe Vornicul fiind asupra morții, căzut-au cu multă rugăciune la jupâneasa Elina postelniceasa și la feciorii ei, ca să-i ierte capul și să-i dea zile de la dânșii, și să le plătească toată paguba ce li s-au făcut pre limba lui. Deci jupâneasa Elina cu feciorii ei și temători de Dumnezeu nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tăi. Mitropolitul încercă și el să comenteze ceva, dar nu reuși. Acum, măria ta, du-te la boieri că te așteaptă. Eu tot una nu schimb nici un cuvânt! Să mergem acasă, Mihai. Peste vreo două zile, vestea că doamna Ilinca postelniceasa a căzut la pat a făcut ocolul târgului. Ar fi luat-o dumnealui marele spătar Mihai Cantacuzinul și ar fi dus-o la casele dumneaei din capul podului Cilibiului. În jurul patului ei de suferință se strânseseră toate rudele - feciori, nepoți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum negustori din toată lumea cu mărfuri fel de fel. Se simțeau bine la București. Hanul era întărit și bine păzit, ei și marfa lor erau apărați de orice rele în încăperile sănătoase ale clădirii. Viața fremăta năvalnică peste tot, dar postelniceasa își dorea liniște și verdeață, că nu mai putea să lupte. Acasă, era acasă. Stătea senină cu gândurile duse la locurile sfinte. „...Și o așază pe ea, Doamne, în loc de lumină, în loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ori de câte ori o să se simtă amenințat în viața aceasta. — Mă gândeam să citească testamentul dumnealui nepotul nostru, Constantin Brâncoveanu. — Poruncă, măria ta, sări drept în picioare, întors din visare, cel vizat. — Poftește aici alături cu noi să citești diata doamnei Ilinca postelniceasa, mama noastră. — Eu, măria ta? Întrebarea îi uimi pe toți, și acum, în sala plăcută cu gust decorată a cancelariei, nu se mai auzea nici o respirație. Ce să fie asta, îl sfidează cineva pe temutul vodă Șerban sau pur și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Îi tremurau mâinile și se auzeau cum îi clănțăne dinții în gură. Vodă zâmbi sigur pe el, în timp ce încordarea îi încremenise pe cei din sală. Doar Brâncoveanul își număra nodurile șnurului negru cu ciucuri împletiți. S-auzim! — Fericita doamna Ilinca, postelniceasa, fiind aproape de moarte și slabă de tot, m-a chemat pe mine și am scris o carte despre niște sate... Ieromonahul ridică privirea spre cei din sală. Respira din greu, avea ochii măriți. Se mai uită o dată pe hârtia ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]