13 matches
-
1492 lui Ivancu și Vascu - fii lui Leu, în 1458, acest Vascu - scris Vasco Leu după grafia poloneză, se află la Camenița în bejenie cu Petru Aron, iar în divanele lui Alexandru cel Bun și Iliaș, hrisoavele îi pomenesc pe postelnicii Leu la 20 iunie 1438, 24 februarie 1437, 23 mai 1436, la 10 februarie, 3 iunie și 1 septembrie 1429, la 15 aprilie și 16 februarie 1428, în anul de la facere 6929, adică 1421, la 1402 și în 30 iunie
INTERVIU CU CORNELIU LEU 2012 de LAURENŢIU BĂDICIOIU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Laurentiu_badicioiu_interviu_cu_corn_laurentiu_badicioiu_1342861405.html [Corola-blog/BlogPost/352789_a_354118]
-
înscrie apoi la Facultatea de Litere de la Sorbona, pe care nu o termină însă, neprezentându-se la examenul de licență. Întorcându-se în țară, în 1855, Alexandru Odobescu începe o carieră de funcționar public: este numit "șef de masă" la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de Apel București și funcționar la Ministerul Cultelor. Tot în 1855, în revista "România literară" a lui Vasile Alecsandri i se tipărește "Oda României" și "Întoarcerea în țară pe Dunăre". Alexandru Odobescu publică nuvelă istorică "Mihnea
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
și scrisorile o dovedesc"". Costache Conachi a făcut parte din comisia pentru elaborarea Codului Calimach (1815), iar apoi din comisia pentru elaborarea Regulamentului Organic (1829). A îndeplinit numeroase funcții administrative: ispravnic al Ținutului Tecuci, președinte al Departamentului Afacerilor Străine (Marea Postelnicie), mare vornic și apoi mare logofăt. El este considerat precursor al poeziei moderne românești. S-a căsătorit la 29 ianuarie 1828, la Țigănești, cu Smaranda (Zulnia) Donici, văduva lui Petrache Negre (d. 1824), cu care avusese șase copii, printre care
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
La Iași, în 1842, vede lumina tiparului Poezii, ediție completă, sub îngrijirea lui Alexandru Donici. Domnitorul Gheorghe Bibescu, care ținea să treacă drept un mecena al artelor, oferă poetului protecție. E numit șef la „masa a doua a jelbilor”, la Postelnicie (Secretariatul Statului), apoi serdar și, în 1846, paharnic. În tipografia lui C. A. Rosetti și E. Winterhalder îi apare în 1847 volumul Suvenire și impresii, epistole și fabule. În 1848, era printre redactorii gazetei revoluționarilor munteni, „Popolul suveran”. Trezind suspiciuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
Scrie versuri înflăcărate (Hora Unirei), care se recită și se cântă cu însuflețire. Deși ales în Divanul ad-hoc al Moldovei, nu-și exercită, fiind suferind, mandatul de deputat al Bacăului. Sub Căimăcămie, în 1858, e secretar de stat provizoriu la Postelnicie, în care calitate contribuie la adoptarea unor măsuri pentru asigurarea libertății presei. La un moment dat avea considerabile șanse de a fi ales domn. Renunță însă în favoarea lui C. Negri, susținând apoi, cu multă căldură, pe Al. I. Cuza. Devenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
din Principate principalele prevederi regulamentare. în fapt consulii nu au apreciat deloc noile reguli care loveau în privilegiile și/sau în sursele lor de venit. Astfel, față de regulile relative la actele stării civile, Blutte adresează, în decembrie 1832, o scrisoare Postelniciei Moldovei, în care subliniază că acordul său trebuia să rămână condiția sine qua non pentru recunoașterea căsătoriilor mixte. Asistăm în fapt la sfârșitul jurisdicției consulare, care se manifesta nu numai prin noile dispoziții referitoate la starea civilă, dar și prin
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sudit, se impune obligativitatea informării Consulatului de care depinde într-un interval de 24 de ore. Același document confirma oficial scutirea străinilor de încartiruire. în legătură cu recunoașterea calității de supus britanic, starostele Furnarakis răspundea, la 8 mai 1832, unei note a postelniciei că „va reînoi ordinele sale tuturor administraților săi de a arăta patentele când guvernul le va cere cu blândețe și cu moderație”. El subliniază că numai cei care au patente emise de Blutte pot fi recunoscuți ca supuși ai Majestății
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cei care au patente emise de Blutte pot fi recunoscuți ca supuși ai Majestății Sale Britanice și că nu poate furniza o listă a acestora, numărul lor fiind schimbător, ei nefiind așezați statornic în Moldova. în mai 1834, Blutte trimite postelniciei noul formular intitulat „billet de protection” pe care trebuie să-l aibă orice supus britanic, iar în iulie el informează postelnicia că un nou tip de patente, de culoare roșie, vor fi emise hanovrianilor și ionienilor care se pun sub
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
o listă a acestora, numărul lor fiind schimbător, ei nefiind așezați statornic în Moldova. în mai 1834, Blutte trimite postelniciei noul formular intitulat „billet de protection” pe care trebuie să-l aibă orice supus britanic, iar în iulie el informează postelnicia că un nou tip de patente, de culoare roșie, vor fi emise hanovrianilor și ionienilor care se pun sub protecția Angliei. Această măsură devenise necesară întrucât mulți speculanți se declarau supuși străini pentru a profita de privilegiile pe care acest
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în corporațiile locale și de a plăti taxe ca membri ai acestor corporații, taxe destinate, după cum recunoștea însuși Divanul Moldovei, citat de Blutte, „cumpărării de lemne de foc pentru ruși”. Furnarakis, starostele britanic de la Iași, sublinia, într-o adresă către Postelnicie, că sudiții „au dreptul, în virtutea capitulațiilor, de a exercita orice fel de comerț, fără a face parte din nici o corporație”. El protestează și împotriva impunerii sudiților la patente. în realitate, după cum observa istoricul I. C. Filitti, conform tratatelor Porții, străinii erau
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Moldova se compunea din 35 membri: mitropolitul, cei doi episcopi, de Roman și de Huși, 16 boieri de rangul întâi și 16 deputați aleși de cele 16 ținuturi. În 1831, hușenii au cerut guvernului să înființeze și în orașul lor „postelnicie”, adică isprăvnicie sau prefectură și tribunal, la Fălciu distanța fiind prea mare. Au reclamat faptul că dichiul îi judecă în favoarea Episcopiei „îi închide la gros și-i pune în butuci”. Divanul a organizat o anchetă la fața locului. Comisia formată
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Pe data de 31 mai/12 iunie se închiseseră tribunalele, iar Principele domnitor și mai marii boierimii au părăsit orașul. Alarmat de numărul crescând al deceselor și de înmormîntările din cimitirele învecinate bisericilor din oraș, Colquhoun s-a adresat Marii Postelnicii a Treburilor din Afară cu doleanța expresă de a se pune capăt unor asemenea practici ce periclitau grav, în concepția sa, sănătatea locuitorilor 273. Într-o corespondență de la București din 17/29 iunie, publicată cu întîrziere în "Gazette Médicale de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dinafară și existența dinăuntru n-au Înțeles fără Amor. Este multă prefăcătorie În jurămintele, jelaniile poeților, dar să nu ignorăm faptul că din prefăcătoriile pasiunii se naște adevărul poeziei. Dar ce este acest Amoriu care nu lasă În pace pe postelnicii, logofeții și marii noștri vistiernici? Pentru cei vechi, spune același Denis de Rougemont, Erosul era un zeu, pentru moderni erosul este o problemă. Pentru Văcărești, Conachi și ceilalți poeți din prima jumătate a secolului al XIX-lea, erosul este, indiscutabil
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]