59 matches
-
longevive actrițe de la Hollywood. Anul acesta a împplinit 90 de ani și vorbește cu încredere despre planuri de viitor, proiecte și dorințe Ce te-a ataras la The Lorax, la poveste? Crezi că e un mesaj demn de transmis și posteriorității? Da, este o poveste minunată, nu doar pentru mine ci pentru toată lumea pentru că vorbește despre mediul înconjurător. Abuzăm de planeta asta superbă pe care o avem și ne aflăm într-un punct aproape fără întoarcere. Filmul ăsta ne transmite printr-
Betty White, o perspectivă la 90 de ani de viaţă by http://www.zilesinopti.ro/articole/3926/betty-white-o-perspectiva-la-90-de-ani-de-viata [Corola-blog/BlogPost/98493_a_99785]
-
Aur este singurul ale cărui scrieri au dăinuit, în timp, aproape în întregime. Acest privilegiu este datorat personalității autorului, dar nu într-o mai mică măsură, valorii lor. Nici un scriitor oriental nu a obținut în asemenea măsură admirația și aprecierea posteriorității. Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, dintre cele mai bogate și alese ale literaturii mondiale, s-au păstrat aproape în totalitate. Opera sa conține tratate, omilii, cateheze, comentarii biblice, cuvântări, epistole, precum și cărți de cult, dintre care cea mai celebră
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474544376.html [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
perioadă de timp trecută sau viitoare: Conjunctivul imperfect (Pretérito imperfecto de subjuntivo). Sensul temporal al celor două forme ale imperfectului (formă în -ra și forma în -se) poate fi de prezent, viitor sau trecut în raport cu momentul vorbirii. Exprimă simultaneitatea sau posterioritatea în raport cu acțiunea verbului de care depinde conjunctivul: Formele în -ra și cele în -se sunt substituibile între ele. Conjunctivul mai mult ca perfect (Pretérito pluscuamperfecto) Exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni de asemenea trecute: În propoziția introdusă prin
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
zile de rezistență, soldații români au fost înconjurați și nimiciți. Un plutonier din această campanie a însemnat pe o tabacheră: "Călătorule, du-te și spune spartanilor ca am murit aici, precum ordonase legile lor". Monumentul din cartierul Bartolomeu cinstește pentru posterioritate memoria militarilor, în mare parte necunoscuți, căzuți în acest loc. Un vultur așezat pe un soclu de piatră simbolizează eroismul celor căzuți. La 7 iulie 1921, în cadrul unei ceremonii închinate eroilor, a fost dezvelit monumentul, iar corul Banatului, dirijat de
Monumentele Brașovului () [Corola-website/Science/317025_a_318354]
-
după Noviciat Frații studenți Daniel Ciobanu și Iosif Beda. La începutul lunii septembrie vine în această comunitate și Fr. Tiberiu, care de la 1 noiembrie 1989 a locuit în Seminarul din Iași, unde a predat limba germană până în iunie 1995. Cu posterioritate, la comunitate de la Iași au mai venit să-și continue perioada de formare Fr. Vicențiu, în 1996, și pe urmă trei postulanți, în 1999. În Octombrie 1998 Frații din Pildești au inaugurat noua lor casă : Casa "La Salle" unde s-
Frații Școlilor Creștine () [Corola-website/Science/310012_a_311341]
-
Mureșanu din Brașov, unde se întâlneau Nicolae Bălcescu, Ion Brătianu, Gheorghe Magheru, Cezar Bolliac și Vasile Alecsandri, cu toții fiind în căutarea unei melodii pentru poezia „Un răsunet”, cel care a găsit melodia „veche, tărăgănată”, dar devenită atât de vibrantă în posterioritate, a fost Anton Pann. Această melodie nu era alta decât romanța „Din sânul maicii mele”, alcătuită în 1839 pe versurile lui Grigore Alexandrescu. Vorbind despre poetul Andrei Mureșanu și despre poezia „Un rasunet” (Deșteaptă-te, române!), George Călinescu numește această
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
după acesta - viitorul. Acestea sunt exprimate prin timpuri numite absolute sau prin forme temporale folosite cu valoare absolută. Acțiunea mai poate fi raportată și la alt moment decât cel al vorbirii, în această perspectivă fiind vorba de simultaneitate, anterioritate și posterioritate față de acel moment, exprimate prin timpuri numite relative sau prin forme temporale folosite cu valoare relativă. Între diferite limbi pot exista diferențe importante privind felul în care se exprimă timpurile gramaticale. În unele sunt relativ multe forme temporale marcate morfologic
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
o acțiune care urmează să se efectueze după momentul vorbirii: Am să sosesc / O să sosesc / Voi sosi la ora cinci". Poate fi folosit și ca timp relativ, pentru exprimarea anteriorității ("După ce vom asculta toate părerile, vom trage concluziile") sau a posteriorității ("Credeam că va veni, dar n-a fost așa") față de acțiunea predicatului propoziției principale. Se mai utilizează și cu valoarea modală a imperativului: Veți lua măsurile necesare". Viitorul anterior este exclusiv un timp relativ, exprimând o acțiune care urmează să
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
atât de repede, încât nu-l înțelegi” → "On ne le comprend pas, tellement îl parle vite" „Nu-l înțelegi, atât de repede vorbește”. În frază franceză, predicatul subordonatei nu exprimă totdeauna la fel ca în cea românească simultaneitatea, anterioritatea și posterioritatea procesului față de cel din principala, atunci când predicatul principalei este la un timp trecut, adică concordanță timpurilor este mai puțin liberă în franceză decât în română. Atunci cand predicatul principalei este la prezent sau la viitor, nu există deosebiri între franceză și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este mai puțin liberă în franceză decât în română. Atunci cand predicatul principalei este la prezent sau la viitor, nu există deosebiri între franceză și română, în afară de faptul că în franceză sunt în plus două forme temporale care exprimă anterioritatea, respectiv posterioritatea față de timpul din principala. Predicatul subordonatei indică raporturile temporale în modul următor: Dacă predicatul principalei este la un timp trecut, în locul formelor temporale de mai sus ale predicatului subordonatei se folosesc alte forme pentru a exprima aceleași raporturi temporale. Principiul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
la prezent sau la viitor, fie că este la un timp trecut: În franceză modernă, timpul predicatului din principala nu influențează folosirea timpurilor în cazul predicatului la subjonctiv al subordonatei. Acesta este la subjonctiv prezent pentru a exprima simultaneitatea și posterioritatea, si la subjonctiv trecut pentru exprimarea anteriorității: Numai în limba literară are loc, dar rar, folosirea pentru concordanță timpurilor, daca predicatul principalei este la un timp trecut, a două forme temporale de-acum arhaice ale subjonctivului, aproape exclusiv la persoana
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
momentul enunțării Punctul de reper este un element din enunț Coincidență cu punctul de reper Acum În acest moment Atunci În acel moment Anterioritate față de punctul de reper Ieri Acum opt zile Cu o zi înainte Cu opt zile înainte Posterioritate față de punctul de reper Mâine Peste o lună În ziua următoare O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper Astăzi În această vară În acea zi În acea vară Anterioritate sau posterioritate Imediat Luni DEICTICE în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Atunci În acel moment Anterioritate față de punctul de reper Ieri Acum opt zile Cu o zi înainte Cu opt zile înainte Posterioritate față de punctul de reper Mâine Peste o lună În ziua următoare O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper Astăzi În această vară În acea zi În acea vară Anterioritate sau posterioritate Imediat Luni DEICTICE în acea zi de luni NON DEICTICE 1.16. Temporalitatea narativă Pentru narațiune este deosebit de important să se opereze o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Cu opt zile înainte Posterioritate față de punctul de reper Mâine Peste o lună În ziua următoare O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper Astăzi În această vară În acea zi În acea vară Anterioritate sau posterioritate Imediat Luni DEICTICE în acea zi de luni NON DEICTICE 1.16. Temporalitatea narativă Pentru narațiune este deosebit de important să se opereze o alegere potrivită din cele trei posibilități existente localizarea temporală absolută (12 decembrie 1950), relativă față de enunț (a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în general în toate creațiile sale, dar secolele nu sunt întotdeauna identice și, în spiritul lucrurilor asemănătoare, e un avantaj pentru un secol de a veni după altul"61 Așadar, în viziunea lui Perrault mult prea simplificată, e drept, simpla posterioritate asigură superioritatea. Este, în fapt, ideea esențială a operei lui Perrault Paralele între Antici și Moderni în ceea ce privește artele și științele publicată în patru volume între 1688 și 1697, fiecare din aceste volume, vizând un domeniu separat cel al arhitecturii, sculpturii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
una ce ține de accentuarea unei componente polemice, iar cea de-a doua privind existența unui sentiment de nostalgie față de timpuri mult mai puțin agitate. În ceea ce privește aspectul polemic, acesta se datorează în principal situării într-un moment ce presupune o posterioritate față de manifestările romantice deoarece acestea din urmă și-au constituit substanța în mare parte printr-o insurgență față de principiile clasicismului. Ca urmare, după zbuciumul și tensiunile secolului al XIX-lea, era aproape imposibil de a gândi cei doi termeni clasic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tablă, fiind sancționat cu notă rea, iar părinții nu-și pot explica insuccesul. Un alt mod de uzurpare este și intensitatea dramei trăite de părinți, drama nerealizării și, atunci când aceștia au un singur copil, îl socotesc singurul contact cu posterioritatea, unicul mijloc de a se realiza. Părinții vor cu orice preț să izbutească copiii lor unde ei au dat greș. Ar trebui ca dorințele părinților în privința copilului lor să evolueze cu vârsta copilului și cu timpul. O prea mare fixitate
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
nu ca auxiliare ale predicației, ci ca instrumente ale unei categorii sintactice mai largi, mai cuprinzătoare, însoțitoare a predicației - modalitatea, a unei alte categorii, mai puțin definită în limba română, aspectul, sau ale timpului (mai exact, ale relației temporale de posterioritate). Semiauxiliarele sunt verbe cerute de verbul-predicat, în funcție de intențiile vorbitorului în procesul de „actualizare”, prin predicat, a unor realități care își au punctul de plecare la „polul” subiectului gramatical. Se apropie de auxiliare, prin caracterul mai mult sau mai puțin redus
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îndeajuns de morfologizate, pentru a se cuprinde între sintagmele timpurilor compuse. Ca semiauxiliare, verbele a fi și a avea nu exprimă, de fapt, un timp verbal propriu-zis ,ci relații de esență temporală. În exprimarea acestor relații - cel mai adesea de posterioritate față de o acțiune verbală desfășurată în trecut -, semiauxiliarele de timp introduc două perspective: • a narațiunii, situată într-un moment anterior momentului desfășurării procesului de comunicare; • a subiectului vorbitor, situat în momentul desfășurării procesului de comunicare și cunoscător al desfășurării acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-mi iau măsurile pentru ce era să fie mai târziu, găsii cu cale...” (C.Hogaș) „Până atunci mai avea să treacă multă vreme.” (I. Slavici) Verbele a fi și a avea s-au fixat ca semiauxiliare de timp, exprimând posterioritatea din perspectiva trecutului, la forma de imperfect, variabil în funcție de persoană și număr. Verbul principal este la conjunctiv prezent, și el variabil în funcție de număr și persoană: aveam să mă duc, aveai să te duci etc. Verbul a fi poate intra și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
18), care cunoaște trei termeni corelativi, corespunzând celor trei termeni fundamentali în reprezentarea adverbială a temporalității din perspectiva timpului locutorului și a actului lingvistic: azi - simultaneitatea timpul acțiunii - timpul comunicării: prezent ieri - anterioritatea timpul acțiunii < timpul comunicării: trecut (perfect) mâine - posterioritatea timpul acțiunii > timpul comunicării: viitor Timpul gramatical este expresia lingvistică a timpului noțional. Planul său semantic diferă de la o limbă la alta în funcție de caracterul specific al desfășurării raportului timp noțional - timp gramatical, orientat de (A) dubla natură, deictică și sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cheme.” În plus, când subordonata este introdusă prin această locuțiune conjuncțională, valoarea de simultaneitate a viitorului este însoțită și de o nouă notă aspectuală; acțiunea verbală are caracter iterativ: „Așa să răspunzi de câte ori are să te întrebe cineva.” (Cezar Petrescu) • de posterioritate; în relație cu un timp trecut. Acțiunea, încheiată deja în momentul desfășurării procesului de comunicare, este prezentată ca viitoare față de acest timp trecut: „- Gândeam că n-ai să vii, îmi zice.” (I.L. Caragiale) Valori particulare ale viitorului I În strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iară ea aștepta să vadă ce vrea el.” (I. Slavici) Ca timp absolut, conjunctivul prezent situează acțiunea verbală în prezentul procesului de comunicare: „Câte ceasuri să fie?” (I.L. Caragiale) sau într-un moment posterior: prezentul conjunctivului dezvoltă și sensul de posterioritate: „Așa să răspunzi de câte ori are să te întrebe cineva.” (Cezar Petrescu) Ca valoare „nominativă”, când intră în relație de sinonimie cu infinitivul verbului, prezentul conjunctivului este atemporal: „Culmile reporterului. Să-i chiorăie mațele de foame și el să se scobească-n
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relativă: „Mai întâi au vrut să-l mănânce alții fript.” (Cezar Petrescu) Simultaneitatea este totală, mai ales când amândouă verbele sunt momentane: „Când să intru în strada unde locuiește amicul meu, iată-l, îmi iese în față.” (I.L. Caragiale) - de posterioritate; în general, când verbul regent este la un timp trecut: „Te duci, ș-am înțeles prea bine / Să nu mă țin de pasul tău.” (M. Eminescu) sau dacă prezentul conjunctiv este predicatul unei circumstanțiale (cel mai frecvent, de scop sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și blestemuri aș vrea să te înduplec” (M. Eminescu) „Până să se întoarcă jandarmii din fundul curții, Boiangiu se adresă mai domol celorlați...” (L. Rebreanu) Când verbul regent este un potențial-optativ, raportul este ambiguu; pare să se impună sensul de posterioritate: „Ziceam că dac-aș voi să plec, mi-ar fi greu să mă despart de tine.” (I. Slavici); „Eu nu ți-aș dori vreodată sa ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oști.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]