16 matches
-
occipital este o circumvoluție (girus), în formă de pană sau triunghi, situată pe fața medială a lobului occipital al creierului, posterior de precuneus, în unghiul format de șanțul calcarin și șanțul parietooccipital. Având o formă triunghiulară cuneusul prezintă 2 margini (posteroinferioară și antero inferioară), o bază și un vârf (apex). Pe suprafața cuneusului se pot găsi una, două șanțuri neregulate. Pe cuneus se află cortexul vizual primar (aria 17 Brodmann sau aria striată).
Cuneus () [Corola-website/Science/326773_a_328102]
-
feței maleolare laterale, fața laterală este rugoasă (neregulată) și dă inserții pe marginea sa anterioară ligamentului talofibular anterior ("Ligamentum talofibulare anterius"), iar posterior este delimitată de o proeminență rugoasă - tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. De-a lungul marginii posteroinferiore a feței maleolare laterale se află un șanț, aflat anterior de tuberculul lateral al procesului posterior. Acest șanț se prelungește înainte, de obicei până la segmentul mijlociu al marginii posteroinferioare, unde el formează o incizură. Rareori, el se continuă înainte spre
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. De-a lungul marginii posteroinferiore a feței maleolare laterale se află un șanț, aflat anterior de tuberculul lateral al procesului posterior. Acest șanț se prelungește înainte, de obicei până la segmentul mijlociu al marginii posteroinferioare, unde el formează o incizură. Rareori, el se continuă înainte spre vârful feței maleolare laterale. Pe acest șanț să inseră ligamentul talofibular posterior ("Ligamentum talofibulare posterius"), inserția acestui ligament se continuă posterior și pe tuberculul lateral al procesului posterior. Fațetă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fețe superioare se inseră ligamentul talofibular posterior al articulației talocrurale ("Ligamentum talofibulare posterius") și componenta talară a ligamentului fibulotalocalcanean al lui Rouvière și Canela Lazaro. Inserția ligamentului talofibular se continuă anterior pe șanțul, sau adâncitura, între procesul posterior și marginea posteroinferioră a feței maleolare laterale. Stratul profund al retinaculului flexorilor ("Retinaculum musculorum flexorum") se inseră pe partea medială, iar ligamentul talocalcanean posterior al articulației subtalare ("Ligamentum talocalcaneum posterius") se inseră pe marginea inferioară (plantară) a procesului posterior. Ligamentul transvers al talusului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
7 oase tarsiene, dispuse în două rânduri în jurul osului central, reprezentat prin "navicular" (scafoidul tarsian). Rândul proximal este format din: "astragal" sau "talus" (format prin sudarea tibialului și intermediarului) care se articulează cu zeugopodul, și "calcaneu" (peroneal) ce constituie porțiunea posteroinferioară a tarsului. Rândul distal de oase tarsiene este format din "cuboid" (format prin sudarea tarsienelor 4 și 5) și din cele "trei cuneiforme" (tarsienele 1, 2, 3). Talusul, care primește toată greutatea corporală de la tibie, o transmite în jos calcaneului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
internă a emisferei cuneusul de precuneus. Șanțul parietooccipital coboară de la marginea superioară a emisferului cerebral sub un unghi care este foarte aproape de un unghi drept, se îndreaptă oblic în jos și înainte pe fața internă a emisferei, și se termină posteroinferior de spleniul corpului calos, unde se unește sub un unghi ascuțit cu șanțul calcarin. Șanțul parietooccipital este constant; el este remarcabil prin direcția sa rectilinie, claritatea și profunzimea sa. Așa cum a remarcat Broca, șanțul calcarin și șanțul parietooccipital conturează în
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
lăsăm intraventricular un cateter pentru drenaj extern care va fi menținut maxim 5 zile. Tumorile de la nivelul ventriculului IV vor fi abordate suboccipital median și în acest caz fiind necesară identificarea pediculului vascular care de obicei provine din artera cerebeloasă posteroinferioară, după secționarea căruia se trece la tehnica obișnuită de reducere progresivă a tumorii până la ablația ei completă. În ceea ce privește tratamentul hidrocefaliei, opinia noastră este de a practica drenaj ventriculoperitoneal numai după rezecția completă a tumorii și persistența hidrocefaliei simptomatice. O dilatație
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
sector paramedian stâng. Segmentul hepatic este unitatea morfofuncțională deservită de un pedicul glissonian vasculobiliar . Există 8 segmente (fig.I.3Ă: Segmentul I. Acesta nu aparține nici ficatului drept și nici celui stâng, fiind o entitate independentă. Este situat pe fața posteroinferioară a ficatului, posterior de placa hilară. Segmentul II. Acesta este situat dorsal și este prezent atât pe suprafața superioară cât și inferioară a ficatului. Se găsește Între marginea stângă a ficatului la stânga și Între fisura portoombilicală supero-anterior și fisura pentru
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
descendente anterioare (ADA) a. anterior întins (extins); b. antero-septal; c. anterior localizat. 2. infarcte laterale - în teritoriul arterei circumflexe (ACx) sau a unor ramuri laterale din ADA a. antero-lateral jos (supraapical); b. antero-lateral înalt; c. postero-lateral înalt (postero-bazal). 3. infarcte posteroinferioare - în teritoriul arterei coronare drepte și a ramurilor sale a. postero-inferior comun; b. posterior localizat; c. inferior localizat; d. infero-lateral. 4. infarctele apicale din teritoriul terminal al ADA; 5. infarcte septale profunde. Corelația dintre localizarea topografică a infarctului miocardic acut
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
structuri anatomice cum ar fi arborele vascular cerebral. Achiziția de volum se realizează sub un unghi paralel cu linia bazală superioară orbitomeatală, cu limita inferioară la suprafața superioară a arcului posterior al vertebrei C1 (pentru a include și arterele cerebeloase posteroinferioare) și limita superioară imediat deasupra arterelor pericaloase. Protocolul de achiziție de imagini presupune setarea anumitor parametrii radiologici: intensitate curent în tub, amplitudine semnal, câmp vizual, colimație, interval intercalare. Un total de 200 ml de substanță de contrast de (300 mg
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
în 17-54% din cazuri [17]. Mecanismele agravării neurologice sunt multiple: compresiunea directă a trunchiului cerebral, hidrocefalia obstructivă, angajarea culmenului cerebelos și/sau amigdaliană. Gravitatea tabloului clinic este adesea corelată cu extinderea infarctului [18] și în special cu obstrucția arterei cerebeloase posteroinferioare. Tabloul clinic este dominat de cefalee, grețuri, vărsături asociate cu un sindrom cerebelos homolateral și eventual paralizii ale nervilor cranieni. Apariția tulburărilor de conștiență și vegetative poate semnala o compresiune de trunchi cerebral, o hidrocefalie sau iminența angajării cerebeloase. Agravarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
și reprezintă 1-2% din glanda adultului [1,3]. Au fost descrise prima dată de Paul Langerhans în 1869 și sunt peste un milion de celule. Există două tipuri de insule: compacte (90%) și difuze, care se găsesc limitat în partea posteroinferioară a capului glandei, derivată embriologic din lobul ventral [1]. Toate celulele insulelor exprimă marcheri neuroendocrini NSE, CD56, sinaptofizină și cromogranină. Sub 10% din celulele endocrine ale pancreasului sunt extrainsulare, dispuse periductal sau periacinar [1,3]. CLASIFICAREA HISTOLOGICĂ A TUMORILOR PANCREATICE
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
pe marginea inferioară se inseră: aponevroza perineală mijlocie, corpii cavernoși, mușchiului marele adductor și dreptului intern. Unghiul antero-superior este constituit din spina iliacă antero-superioară. Unghiul antero-inferior este format de unghiul pubisului. Unghiul postero-superior este constituit din spina iliacă postero-superioară. Unghiul posteroinferior este reprezentat de tuberozitatea ischiatică, pe care se inseră mușchii: ischiocavernoși, transversul perineului, marele adductor, gemenul inferior, pătratul crural, bicepsul crural, semitendinosul și semimembranosul. BAZINUL ÎN GENERAL Bazinul este porțiunea circumscrisă de cele două oase coxale, sacrum și coccis care
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
inseră terminal mușchii obturatori (extern și intern) și gemenii bazinului. La nivelul marelui trohanter se inseră mușchii care unesc pelvisul cu femurul, mușchi pelvitrohanterieni: piriformul, fesier mic și mijlociu. Micul trohanter (trochanter minor) este o proeminență mamelonată, situată la partea posteroinferioară a colului. La nivelul său se inseră terminal mușchiul ilio- psoas. Cei doi trohanteri, mare și mic, sunt uniți între ei prin linia intertrohanteriană (linea intertrochanterica), situată anterior, și prin creasta intertrohanteriană (crista intertrochanterica), posterioară, mult mai proeminentă și pe
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
apoptotic în partea superioară a septum primum un al doilea orificiu, ostium secundum, caracterizat printr-un rol funcțional similar cu ostium primum. Septul secundum este un sept musculoendotelial, gros, care apare tardiv, din partea antero superioară a atriului drept, se orientează posteroinferior către septum intermedium și delimitează foramen ovale. Septum primum cu ostium secundum și septum secundum cu foramen ovale delimitează fanta interseptală. Între cele două septuri se edifică o structură canaliculară numită canalul lui Botallo, care prezintă două aperturi, una în
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
căii de conducere și a sinusului nodal. Orificii atriale drepte Orificiile atriului drept includ următoarele entități anatomice: orificiile venelor cavă inferioară și superioară: orificiul venei cave superioare reprezintă porțiunea supremă a sinus venarum, iar orificiul venei cave inferioare reprezintă porțiunea posteroinferioară a sinus venarum și prezintă valvula lui Eustachio. sinusul coronar se află pe peretele medial al atriului între orificiile venei cave superioară și inserția cuspei septale a valvulei tricuspide, fiind prevăzut cu valvula lui Tebesius; orificiul sinusului coronar permite introducerea
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]