1,723 matches
-
Gîndirea (Ianuarie), 188-189, 1925. 7 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Constantă, Editura Sfinții Martiri Brâncoveni, 2013, p.81. 8 Vladimir Ermilov, "75 de ani de la moartea lui F. M. Dostoievski", în Gazeta Literară, Joi 9 februarie, 1956. 9 Boris Riurikov, "Postfața", Crima și pedeapsă, Dostoievski (S. V. Teodoreanu & I. Dumbrava, Trans.). București, Cartea rusă, 1957, #297; L. Rozenblum, Românul lui F. M. Dostoievski ,,Umiliți și obidiți" (Prefață la Umiliți și obidiți). București, 1957. 10 Tamara Gane, Prezentări și comentarii, Opere (11 vol
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în fața operei marelui scriitor rus", în Scînteia Tineretului, Joi 9 februarie, 3, 1956. 18 N. Zega, "F. M. Dostoievski", în Gazeta Învățămîntului, 17 februarie, 1956. 19 Vladimir Ermilov, "75 de ani de la moartea lui F. M. Dostoievski", op. cît. 20 Boris Riurikov, "Postfața", Crima și pedeapsă, op. cît. 21 L. Rozenblum, Românul lui F. M. Dostoievski ,,Umiliți și obidiți" (Prefață la Umiliți și obidiți). București, 1957. 22 Boris Riurikov, "Postfața", Crima și pedeapsă, op. cît. 23 Alfred Heinrich, Tentația absolutului: personaj și compoziție în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Ermilov, "75 de ani de la moartea lui F. M. Dostoievski", op. cît. 20 Boris Riurikov, "Postfața", Crima și pedeapsă, op. cît. 21 L. Rozenblum, Românul lui F. M. Dostoievski ,,Umiliți și obidiți" (Prefață la Umiliți și obidiți). București, 1957. 22 Boris Riurikov, "Postfața", Crima și pedeapsă, op. cît. 23 Alfred Heinrich, Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, Timișoara, Facla, 1973. 24 George Călinescu, Realism și parabolă. Secolul 20, 100(4), 1969, p. 21. 25 Valeriu Cristea, Dicționarul personajelor lui Dostoievski
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Tineretului, Joi 9 februarie, 3, 1956. Idem, "Polifonia și mesianismul la F. M. Dostoievski" în Mihai Novicov (Ed.), Scriitori ruși, Editura Univers, 1972. POPESCU, Radu, 75 de ani de la moartea lui Dostoievski Contemporanul, Vineri 10 februarie 1,3, 1956. RIURIKOV, Boris, "Postfața", Crima și pedeapsă, Dostoievski (S. V. Teodoreanu & I. Dumbrava, Trans.). București: Cartea rusă, 1957. ROZENBLUM, L., Românul lui F. M. Dostoievski ,,Umiliți și obidiți" (Prefață la Umiliți și obidiți). București, 1957. SEKIRIN, Peter, The Dostoevsky Archive, Jefferson, McFarland, 1997. VIANU, Tudor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Jacob Taubes, Teologia după revoluția copernicană (trad. Andrei State și George State), Ed. Tact, Cluj-Napoca, 2009, 100 p; Jacob TAUBES, Escatologia occidentală (trad. Maria Magdalena Anghelescu), Ed. Tact, Cluj-Napoca, 2008, 286 p. 3 Gregory Vlastos, Credința creștină și democrația (traducere, postfața de Nicolae Drăgușin), Ed. Rațio et Revelațio, Oradea, 2015 (aflat în curs de tipărire) 4 Robert C. Tucker, Philosophy and Myth în Karl Marx, Cambridge University Press, 1961. [Filosofie și mit la Karl Marx, trad. rom. Emanuel-Nicolae Dobrei, Ed. Curtea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cu primul volum, Dacă aș fi un înger, publicat de UNITEXT (din care s-au montat două piese, la Bîrlad și la Sibiu, montări însă ca și invizibile). Cu toate acestea, Nicolau își făcuse o intrare promițătoare în lumea literară, postfețele celor două cărți fiind semnate de nume mai mult decît respectabile ca Nicolae Manolescu și Dan C. Mihăilescu. În stagiunea 2002-2003 a avut loc premiera a două piese, Ca zăpada și cei doi (devenită din rațiuni inexplicabile, probabil la dorința
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
la Nottara și la Național. Ca zăpada... face parte din volumul editat de UNITEXT, pe cînd Legenda ultimului împărat, care din punctul de vedere al autorului se numea Fotograful Ma-jestății Sale (Ultimul împărat), dă numele cărții publicată de Polirom. În postfața Ultimul împărat, Dan C. Mihăilescu scria: "Adevărul este că a scrie despre teatrul unui autor ale cărui lucrări nu le-ai văzut niciodată pe scenă e ceva asemănător bancului cu nebunii care sar zilnic de la trambulină într-un bazin fără
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
sunt eseist. Scriu romane doar pentru că nu mă pricep să scriu eseuri". Parabola - transparentă până la vizibilitatea elementelor constitutive - e un elogiu "normalității fantasticului". Convingerile de stânga ale autorului sceptic în privința integrării europene a ibericilor sunt evidente (Excelentă, în această privință, postfața doamnei Mioara Caragea). Potrivit autorului, Portugalia și Spania sunt mai apropiate ca matrice spirituală, ca identitate națională lingvistică, istorică, religioasă, de America Latină decât de Europa. Și atunci, de ce să nu desprindă Peninsula Iberică de Europa, mânând-o ca pe o
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
năpădit de absurd, într-un amurg lăuntric comparabil cu pustiul din Deșertul tătarilor, dar și cu pustiul epocii de consum - Italia marelui boom postbelic și al dolcei vita - personajul lui Buzzati experimentează vestita nostalgie de la boue, sau, cum observă în postfață Smaranda Cosmin, "în accepție dostoievskiană, curiozitatea, deopotrivă masochistă, de a proba până unde poate coborî sufletul omenesc și câte lovituri poate îndura". Experimentul ia sfârșit prin uzură. Laide e salvată prin speranța maternității. "E ora ei, fără ca ea s-o
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
vieții iar mâine va fi totul ca înainte și va reîncepe ticăloșiile și minciuna, însă ea stă deocamdată pentru o clipă deasupra tuturor, e lucrul cel mai frumos, prețios și important de pe pământ". Dino Buzzati, O dragoste. Traducere, note și postfață de Smaranda Cosmin. Editura Polirom, 2002. Meditația pe diferite căi Dacă O dragoste e o carte de citit pe nerăsuflate, trădând îndelunga șlefuire, eseurile lui Montaigne sunt sortite meditației, "porțiilor" mici de lectură. Aceeași preocupare, însă, pentru crepuscul, pentru criza
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
Aș fi putut căștiga cu ei o groază de bătălii." Definitorie pentru roman rămâne însă o zicală albaneză, spusă de socrul mare la dramatica nuntă: �Ploaie și moarte găsești peste tot, caută altceva, omule..." ---------------------- Ismail Kadare, Generalul armatei moarte, traducere, postfață și note de Marius Dobrescu, editura Polirom 2002.
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
cred că este azi cercetătoarea cea mai avizată a scrierilor Hortensiei Papadat-Bengescu, ca editoare, din 1965, întâi a teatrului și apoi a nuvelelor și romanelor, în volume prevăzute cu aparat critic bogat, cu bibliografii și tabele cronologice, cu prefețe sau postfețe. În 1972 a început să editeze seria de Opere ale Hortensiei Papadat-Bengescu, în colecția "Scriitori români" de la Minerva, ducând-o până la volumul 5, apărut în 1988. Publicarea seriei de Opere s-a oprit, nu din vina editoarei, la acest volum
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
un "triunghi al marii poezii a morții în cadrul Generației Nouăzeci, < > de Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și Vasile Baghiu"). Maniera alternativă presupune în primul rînd o "artă poetică structurantă care însoțește ca glossă critică trupul < > al poemului" (Nicolae Coande, în postfața volumului). Constituit din perspectiva "altcuiva", poemul își aproprie spații geografice și temporale străine fără ca exotismul să dilueze tensiunea pe care o aduc boala și moartea. Discursul poetic, din perspectiva "acelui cetățean universal ș...ț pentru care granițele (geografice, dar și
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
scris pentru cititorul revistelor diasporei românești și le-a răspîndit în atîtea colțuri ale lumii prin cîte a trecut sau a zăbovit. "Pe atîtea răscruci de meridiane și paralele", cum își chibzuiește distanțele pribegiei în funcție de terminologia consacrată de geografie, în Postfață la un deceniu personal. La unitatea volumului Sfîrșit de exil. Nuvele, au contribuit Nicolae Florescu și Mihaela Constantinescu-Podocea, echipă de mult afirmată în direcția activității lor susținute, atît de detectare în publicațiile de peste hotare a literaturii românilor din exil, cît
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
ecranizat la Hollywood "cu Juliette Binoche în rolul principal". Titlul traducerii nu exprimă, de fapt, conținutul germanului Der Vorleser, "cel care îi citește cu voce tare altei persoane", titlu lămurit corect, dar printr-o parafrază, de Dumitru Radu Popa în postfața numită Cel care îi citea. într-adevăr n-ai cum să traduci în limba română ceea ce, în germană, exprimă tot conținutul romanului: povestea de iubire a unui tânăr îndrăgostit de o femeie mai în vârstă, un fel de Frau von
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
dragostea: odată întîlnită, ea se dovedește fatală pentru Marchiz și de asemenea pentru Veronica, vinovați de a fi vrut prea mult să afle misterele dumnezeiești: acel hybris al tragicilor definit prin lipsa măsurii omenești. José Saramago, Toate numele. Traducere și postfață de Mioara Caragea. Editura Polirom, 2002.
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
Eco, Coelho - pe seama "numelor". Oricum, citim probabil ultima scriere a mileniului "decăderii" (cum ar fi zis Ackroyd) cu acest subiect. Traducerea doamnei Mioara Caragea îmbracă ușoara schematizare a cărții într-o frumoasă limbă românească. José Saramago, Toate numele. Traducere și postfață de Mioara Caragea. Editura Polirom, 2002. Cu ochi de copil Filosofii predică morala, dar nu sunt în stare să se împotrivească ispitei. Din înșelăciune poți scăpa doar revenind la Dumnezeu. Zece dușmani nu sunt în stare să-i facă omului
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
advers, papa ajunge să declare că una din operele sale de căpătâi a fost "Limba păsăricilor" (și alte titluri porno) etc. Procedeul e străvechiul imbroglio, încurcătura; aplicarea lui, însă, la un "aparat critic", pare a fi descoperirea autorului. în titlul postfeței, "Potirul sfântului Graal. Instrucțiuni de folosire" traducătorul Radu Paraschivescu (al cărui talent e încununat în Somnilocviul final) surprinde exact ambiția misterios-științifică a romanului. Ochiul (divin), somnul (moartea), amorul, armonia universală, toate marile simboluri ale lumii sunt păstrate între coperțile unui
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
Radu Paraschivescu (al cărui talent e încununat în Somnilocviul final) surprinde exact ambiția misterios-științifică a romanului. Ochiul (divin), somnul (moartea), amorul, armonia universală, toate marile simboluri ale lumii sunt păstrate între coperțile unui științific dosar. Jonathan Coe. Casa somnului. Traducere, postfață și note de Radu Paraschivescu. Editura Polirom, 2001.
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
străzi ale Portugaliei de altă dată, de iarmaroace, mîncăruri, personaje pitorești (țiganul El Rey este chiar povestitorul oriental din totdeauna, căruia îi revine istorisirea epopeei) alcătuiesc respirația volumului, altminteri de citit pe nerăsuflate. Traducerea deopotrivă exactă, alertă și poetică, precum și postfața documentată și lămuritoare, ambele semnate de Mihai Minculescu, îl pun în valoare și pe meleagurile noastre - unde lumea e îndeobște neîncrezătoare în justiție - pe acest Dürenmatt latin al zilelor noastre. Antonio Tabucchi, Capul pierdut al lui Damasceno Monteirova, traducere si
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
poetul englez Peter Ackroyd nu și-a putut imagina o renaștere mai bună decât o "eră a iluminării" (2300 d.Chr.- 3400 d.Chr) și un "prezent" (pe la 3700 d. Chr.) aflate sub semnul prelegerilor și remarcilor lui Platon. Excepționala postfață a Mihaelei Anghelescu Irimia indică temele preferate ale Documentelor lui Platon: Londra (anglicizare a Republicii, dar și recitire a Utopiei lui Morus și a Cetății lui Dumnezeu augustiniene) și timpul. Dialogurile acestui Platon al New-Age, păstrând, după model pencilensian și
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
2001. "Ca de rușine ochii să-i închidem..." Romanele despre "zonele crepusculare", interzise moralității mărginite, nu sunt rare, însă cu totul rare sunt astfel de romane bine scrise. Virgil Stanciu a tradus excepțional și a clarificat, într-o bine documentată postfață, un autor care și-a creat deja faimă de "anti-pudibond", morbid și deviaționist: Ian McEwan, (n. 1948, cunoscut prin volumele de nuvele întâia dragoste, ultimul ritual, 1970, Grădina de ciment, 1978, și romanele Tihna străinilor, 1981, Câinii negri, 1992, Ispășire
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
neființa". Comparându-l pe McEwan cu Nabokov, Virgil Stanciu constată răceala "aproape clinică" a acelui dintâi, în timp ce maestrul ruso-american se mai și încălzește în timpul povestirii. "Comparația cu cel mai mare entomolog din lumea literelor rămâne tentantă". Ian McEwan. Amsterdam. Traducere, postfață și note de Virgil Stanciu. Editura Polirom, 2001. "Ca-ntregul lor cuprins noi să-l deschidem..." A accepta că omenirea e împărțită în "imanentiști" și "transcendentaliști", după atitudinea ori capacitatea lor de a crede sau nu într-o religie și
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
o introducere semnată de mine și prezentată Editurii Tinerama în 1992, simultan cu traducerea efectuată. În anul 1999, peste cinci ani deci, a apărut la Editura Univers traducerea cărții lui Curzio Malaparte, Kaputt, semnată de confratele Eugen Uricaru ca și postfața, plus o addenda de Mihai Dim. Sturdza, o bună laborioasă ediție... Ca moștenitor al contractului semnat în 1994 cu Tinerama, nu am fost anunțat în nici un fel, probabil ținându-se cont că Tinerama dăduse faliment. Deși, Editura Univers, în care
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
pe Eco, ca un leitmotiv, de-a lungul carierei. Ceilalți cititori, își pot face o idee în legătură cu acest aspect dintr-o consistentă notă de subsol, în care se precizează că studiul în discuție reprezintă de fapt o nouă versiune a postfeței autorului la traducerea sa din Nerval (Sylvie, Torino, Einaudi,1999). însă preocupările criticului legate de strategiile narative ale sriitorului francez își au sursa într-o fascinație cu mult mai veche. După cum mărturisește și în cele Șase plimbări prin pădurea narativă
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]