75 matches
-
români (II) plus două recenzii de Lucia Ofrim și Nicolae Constantinescu. Și pentru că tot suntem la capitolul recenziilor, nu pot fi trecute cu vederea cele realizate de Livius Ciocârlie (Liviu Papadima, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă), Dumitru Micu (Carmen Darabus, Nichita Stănescu. Experiment poetic și limbaj) sau Dorina Grăsoiu (Eva Behring, Scriitori români în exil, 1945-1989). Limbă și literatură, prin diversitatea și calitatea articolelor sale, este de un real câștig în favoarea tuturor acelora care pot oferi
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
biografie, volumul de studii, eseuri, comunicări academice și articole semnat de Mircea Anghelescu. Nu e vorba numai despre faptul că autorul, remarcabil cunoscător și comentator al literaturii române de secol 19, specialist în Heliade-Rădulescu și în problematica exilului - de la cel postpașoptist la cel postbelic -, își introduce și aici subiectele și temele preferate, abordându-le cu aceeași siguranță și cu noi nuanțe. Un text (o comunicare la Academie) se intitulează Heliade și personalitatea lui, conturând un portret frumos și exact al scriitorului
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
anticarului". Născut la 23 iunie 1834 în casele părintești de la Curtea-Veche, moare în același București declarat a-i fi fost "în oroare", la 10 noiembrie 1895, în urma unei supradoze de morfină. Deși s-au scurs 170 de ani de la nașterea postpașoptistului estet, nuvelele sale istorice mai persistă prin listele de lecturi particulare ale elevilor, iar Pseudokinegetikos - după Tudor Vianu cel dintîi eseu din literatura română - își are teritoriul bine marcat printre reperele obligatorii ale oricărui filolog și nu numai. Însă candoarea
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
--- Șapte teme Un studiu recent de Andrei Bodiu, Șapte teme ale romanului postpașoptist, are menirea de a opri procesul de "fosilizare" al unor romane apărute între anii 1855-1865. Miza acestui demers este ușor de intuit. Propunându-și relectura "fără prejudecăți a unei epoci literare mai puțin cenușii decât se crede", autorul se angajează
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
un spațiu privat: această prelungire este loja, la teatru sau la Operă. (...) Loja însă este o lume închisă și protejată, un fel de acasă reconstituit la teatru." La acest capitol ar mai fi de amintit un topos recurent în romanele postpașoptiste, mânăstirea. Spațiu al retragerii, al recluziunii, aceasta mai poate fi văzută ca un simbol al eșecului tensiunii dintre libertate și amor. În mai toate romanele studiate, dar cu precădere la Bolintineanu și Pantazi Ghica, se simte o sufocare a naratorilor
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ocupat cu această perioadă. Are avantajul de a se citi ușor, ca o povestire neîmpiedicată de excese teoretice, unde pasajul citat și analiza lui critică se întrepătrund, lăsând să se observe artistul Andrei Bodiu. Datorită distanței inevitabile dintre mentalitatea scriitorului postpașoptist și cea a cititorului de azi, am recitit "infidel" unele romane. Aceeași distanță în timp a oferit operei calități pe care inițial nu le-a avut sau a răpit unele identificabile la vremea apariției. Dacă din punct de vedere estetic
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
a propus să ne demonstreze autoarea, poetul pare să se integreze într-adevăr unei epoci mai noi, definită "prin răsturnarea modului tradițional de a exista și a celui clasic de a scrie"...... Catrinel Popa Andrei Bodiu, Șapte teme ale romanului postpașoptist, Ed. Paralela 45, 178 pag. Alexandra Ciocârlie, Iuvenal, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, Colecția Universitas, București, 2002, 362 pag. În spiritul lui Caragiale Caragiale trecut în poezie, adică repovestit în rime și devenit eu liric - cine ar fi
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
e forma, nu fondul. "Ambalajul" strident, cu mare și bine exploatat potențial comic, îi trădează în alt sens decât acela al expunerii în adevărata lumină. Limbajul nu-i ajută, este mai puțin fixat, dar nu neapărat din vina lor. Epoca postpașoptistă a venit cu un cod cultural și lingvistic nou, utilizat încă în tonalități bombastice. Însă - atrage atenția Gelu Negrea - Eminescu și Veronica Micle, așa cum ne apar din filele inedite de corespondență, sunt mai îndatorați romanțiosului epocii decît Fănică și Zoe
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
-l cruță nici măcar pe un geniu ca Dante. În general, astfel de aprecieri n-au intrat niciodată în atenția istoricilor literari. E regretabil că școala nu le cultivă. Țin minte cum s-a supărat pe mine profesorul nostru de literatură postpașoptistă, din anul doi de facultate, Ilie Boldan, fiindcă am afirmat, cu aroganța vârstei, că nuvelele lui Nicolae Filimon nu fac două parale. Chiar așa! Elevului trebuie să i se lase dreptul la opinie. Dar acest drept e interpretat cât se
Istorie și critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2515_a_3840]
-
teoriilor celor mai recente asupra mecanismelor expresiei, din perspectiva funcțiilor și canalelor de comunicare, din perspectiva istoriei mentalităților, a sociologiei, a retoricii și a filosofiei actului expresiei, totul cu o impresionantă acribie intelectuală, aplicat pe poezia și proza pașoptistă și postpașoptistă, iată subiectul tezei de doctorat a profesorului Liviu Papadima. Dar cartea tratează degajat și spiritual chestiuni de teorie a literaturii accesibile în mod normal numai omului de litere. O carte "grea" și cu pretenții elitiste în fond, fermecătoare și rafinată
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
și suav", al unor vremuri în care totul era făcut "pentru ca posteritatea să stea liniștită degeaba". Literatură și comunicare dovedește că și o teză de doctorat poate oferi o lectură delectantă. Literatură și comunicare, Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, Ed. Polirom, 1999, 280 pag.
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
-și închipuia că va ajunge să joace un rol de o asemenea amploare în câmpul cultural românesc. Pentru Europa a pus laolaltă articolele ocazionale militante ale unui cărturar cu viziune care simțea că e nevoie de un manifest în spirit postpașoptist pentru mobilizarea intelectualității românești întru depășirea tendințelor revolute ale unui moment ideologic și cultural postdecembrist critic: după experiențele nefaste ale ideologiei naționaliste de dreapta din interbelic și ale dictaturii naționalismului de stânga din comunism, e timpul unui al treilea discurs
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
Tzara și Brâncuși au fost români. Ca și Ionesco. Fundoianu n-a avut nici o dificultate de a deveni Fondane, nici Voronca de a scrie în franceză. Dacă ne ducem cu un secol mai în trecut, remarcăm același lucru: pașoptiștii și postpașoptiștii au început prin a scrie în franceză, unii dintre ei folosind această limbă în corespondență și în jurnale intime pînă la bătrînețe. Pentru Ghica, Alecsandri, Heliade, Russo, Odobescu, Hasdeu nu a fost niciodată o problemă franceza. Erau bilingvi în chip
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
egoscriptorul acestor rânduri? Mai întâi, ca un propașoptist sau ca un „neopașoptist”. Mircea Muthu i-ar da dreptate: „Prin cuprinderea largă, enciclopedică a inițiativelor lui, prin râvna pionieratului și himera stimulatoare a monumentalului, Marino face în literatura noastră figură de postpașoptist”2. Una dintre marile teme ale cărții este - din nou ca la Steinhardt - libertatea. Doar că aici ea nu mai e înțeleasă teologic, ca un antonim al păcatului, via Kierkegaard, ci stricto sensu ca libertatea de scris specifică „liberului profesionist
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
volume. Selecția de autori arăta promițător. Dinainte de clasici, sunt oferite următoarele valori: literatura medievală, marii cronicari ai Moldovei și cronicarii munteni (în câte un volum); Cantemir (un prim volum). Dintre pașoptiști îl aveam numai pe Heliade (2 volume), iar dintre postpașoptiști pe N. Filimon (integral, un volum). Clasicii constituie partea de rezistență a acestui edificiu de patrimoniu: Eminescu (selectiv, 7 volume), Caragiale (integral, 4 volume), Creangă (integral, un volum), Maiorescu (2 volume, opera critică, traducerile și scrierile literare de tinerețe; se
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
unui curent estetic. Au evitat greșelile antecesorilor, care preferaseră, pe de o parte, modelul francez în dauna celorlalte modele, iar pe de altă parte, curentele preromantic și romantic, în dauna celorlalte. Tot pentru a evita erorile înaintașilor, cu deosebire ale postpașoptiștilor, junimiștii au avut o atitudine prudentă față de curentele literare la modă în Europa, preferând să aștepte verdictul timpului. Așa se explică precauția, chiar ostilitatea, față de simbolism și naturalism. Toți criticii literari ai Junimii au fost circumspecți în abordarea "influenței", ca
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
idee sub o formă dură", nota el cu superbie în Prefața din 1873), a dorit crearea unei poezii opuse celei contemporane, adică a unei poezii tragice. Nivelul și maniera poetică a acestei poezii de intenții novatoare rămîn însă cele ale postpașoptiștilor de jos nivel. Unele versuri au aer de pastișe nereușite după Bolintineanu, în ceea ce poetul avusese mai plat (La Iulia, Craniul lui Mihai). Poezia i-a rămas, structural, străină lui Hasdeu, iar mania lui de a explica, în final, metaforele
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
unui parcurs de incompatibilitate întins pe mulți ani. Exasperat de înălțimea eminesciană inaccesibilă, Macedonski a nutrit în permanență față de Luceafăr invidie și ură. Abia după dispariția rivalului său s-a simțit cu adevărat liber. Cîtă vreme rămîne romantică, în gen postpașoptist, poezia lui Macedonski este complet inconsistentă; după ce poetul descoperă simbolismul și îl transplantează pe teritoriu românesc, ea începe să aspire la performanțe pînă atunci nebănuite. Semnificativă rămîne doar poezia compusă în cea de-a doua parte a vieții, invită o dată cu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
operă imensă, întinsă pe 50 de ani și pitoresc pluriformă. Dincolo însă de aparențe, traiectoria poeziei macedonskiene rămîne destul de clară: pînă către 1890, prin volumele Prima verba, Poezii, ca și printr-o parte a volumului Excelsior, poetul aparține clar romantismului postpașoptist; după 1890, își schimbă radical maniera și începe să scrie o poezie simbolistă. în prima jumătate a activității, poezia sa - sinteză tematică și stilistică a post-pașoptismului muntenesc - este în general lipsită de valoare; poezia simbolistă compusă după 1890 pare scrisă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
debut, Prima verba. în doar o singură strofă, îi regăsim pe Musset și pe Byron trecuți prin filtrul Sihleanu-Cretzianu și ajunși la cea mai banală expresie cu putință. Nici în volumele următoare situația nu se schimbă radical. Un singur legat postpașoptist va fi preluat de Macedonski cu oarecare profit: este vorba de varietatea ritmică notabilă a celor mai talentați dintre ultra-romantici, precum Al. Depărățeanu, poet de vocație muzicală pe care Macedonski a început prin a-l copia tematic și a sfîrșit
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
turcesc. Nu mai era vorba nici de bonjuristul „progresist", care învață la Paris nu doar „la gât cravatei cum se leagă nodul", ci și cum se ține „în dinți țigara lungăreață". În fine, nu mai era vorba nici de studentul postpașoptist care se întorcea din Occident (mai ales de la Berlin și Viena) cu gustul morfinei în sânge. În timpul Primului Război Mondial, morfina și alte narcotice au fost masiv folosite și în spitalele românești, atât pentru alinarea durerilor suportate de răniți, cât și pentru
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
dar am ratat modernitatea în doar cincisprezece. Era și firesc să se întîmple acest lucru. Pe de o parte, pentru că am asistat la o degradare progresivă a clasei politice și a discursului public, la o disoluție a elitelor. Pașoptiștii și postpașoptiștii, cei care au făurit România modernă nu erau doar niște oameni cultivați evropenește, dar erau și de o suspectă, pentru aceste locuri, generozitate. Ei au fost dispuși să ia măsuri împotriva intereselor de clasă și a propriilor lor interese. Ca să
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
o amintire precisă a acestui abandon: în 1849, el se află la Paris, ajungînd la guvernul Cavaignac, căruia îi cere ajutorul. Răspunsul este negativ. Acest abandon implică mai multe reacții: victimizare, cinism și autosatisfacție identitară care apropie cultura revoluționară românească postpașoptistă de cultura exilului rusesc. De exemplu, Alecsandri se arată sever față de Franța din toamna anului 1849, în care "interesul pecuniar domină majoritatea inimilor și aceasta în măsura în care Bursa crește în timp ce probleme libertăților europene scade". Herzen împărtășește această viziune: solidaritate; franco-română din
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din perspectiva kitsch-ului ca fenomen cultural și ontologic definitoriu pentru „locuitorii Planetei Moft”. Este vorba despre crearea unui univers de hârtie, gol de substanță, a unei lumi alienate, închise, aflate sub fascinația și dominația presei. Fenomenul mass-media pașoptist și postpașoptist este studiat ca factor declanșator al unei existențe falsificate, de care însuși omul și gazetarul Caragiale a încercat să se salveze prin opera sa „literară”, molipsită și ea de ticurile și de clișeele limbajului publicistic. Rică Venturiano c’est moi
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
București patriarhal și pitoresc), volumul De la Alecsandrescu la Eminescu (1966) vine să-l continue pe cel de debut. De data aceasta obiectul cercetării îl fac rădăcinile luministe ale pașoptismului literar, viața și opera lui Alexandrescu și Bolliac, ecourile pașoptiste și postpașoptiste la Eminescu, literatura muntelui, traducerile și traducătorii din prima jumătate a secolului - un studiu de sociologie literară cu metode la zi - ș.a. Tot ce a scris C. până în 1972 pregătește într-un fel sau altul impunătoarea sinteză Originile romantismului românesc
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]