92 matches
-
mai ales în situațiile în care adjectivul nu stă lângă substantivul pe care îl determină (Avram 1997: 360−361). Fenomenul privește în primul rând participiul (cf. Gruiță 2006: 171-174). Exemplele din corpusul oral examinat conțin aproape în exclusivitate grupuri participiale postpuse, extinse, simțite ca adjuncți izolați, dintr-o construcție relativă eliptică de tipul "[care + a fi]": vestea deciziei luată de Guvernul italian (B1 TV, 1.XI.2007), concluzia unei statistici publicată de Guvernul de la Sofia (TVR 2, 24.X.2007), din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
cuvânt, patriae, și cu terminația -am din acuzativ, patriam. Aceeași lipsă de etimologie evidentă o întâlnim și la celelalte terminații ale sistemului de declinare nominală din latină, din slavă, din albaneză și din română, excepție făcând formele cu articol hotărât postpus, care sunt recente. În plus, detalierea sensului cazual se face în aceste limbi prin prepoziții. Cu totul alta este situația în limba maghiară, unde substantivul nu are terminații cazuale, care să sintetizeze funcția sintactică și să grupeze în jurul lor ceilalți
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este nach, prepoziție cu dativul și cu același sens, „spre cineva”. Afixul este compus, are ca element central pe k (lat. qui, sl. kă, engl. who etc.) la care s-a adăugat n, prepus (germ. nach, magh. -nak, -nek) sau postpus (bg. kăm „spre, la”, avest. kąm „pentru”, lat. cum „pentru, cu”). V. Cazul sociativ-instrumental. Sensul este redat prin -val, -vel „cu, împreună”: hajóval „cu vaporul”, lóval „cu calul”; Nagy erövel támad „Atacă cu mare forță”. Etimologia este clară dacă avem
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe Haos îl întreabă: [...]." 233 Aceste lanțuri înfășoară centrul Pămîntului vezi Vala, V, 168. 234 Vala, ÎI, 423-424. 235 Cf. Theofil Simenschy, Gramatică limbii sanscrite, 1959, p. 56. 236 Klaus Mylius, Wörterbuch Sanskrit-Deutsch, p. 59. Similar, sanscritul áha (mai ales postpus, în structuri -~) înseamnă "zi". Sanscritul áha mai poate funcționa și că particulă emfatica avînd sensul "desigur", "(în)tocmai", "anume". 237 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 64. 238 Vala, VIII, 469-471. 239 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 29. 240 Vala
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
3.3 infra, vom arăta că gerunziul se deplasează în domeniul C, tranzitând însă domeniul flexionar; comportamentul gerunziului este important din două puncte de vedere: (i) verifică (alături de imperativul pozitiv și de alte forme cu encliză pronominală și/sau auxiliar postpus) ipoteza că deplasarea la C este una dintre opțiunile gramaticii românei moderne; (ii) formele negative ale gerunziului care, la fel ca formele pozitive, au ca opțiune encliza, nu procliza, pronominală (necitindu-l) arată că proiectarea unui grup al negației nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
v. §§III; IV.2); în schimb, structurile din a doua clasă nu reproduc întocmai un model străin, ci sunt doar încercări nereușite de imitare a sintaxei slavone; v. și §IV.5.1. 8 Structurile cu dublă realizare clitică și auxiliar postpus (i) sunt foarte rare, din motive care vor fi explicate în §IV.5.1. (i) Griji meluatu-me-aude greșiții ce lasă leagea ta. (PH.1500−10: 104r) 9 "Trăsăturile sintactice ale limbii vechi relevante pentru specificitatea tipologică a românei trebuie căutate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cumu de mulți arătatu fi-va, ce mai vârtosu iubitoriu de argintu arătă-se a fi (CC2.1581: 432) 29 "referitor la topica celor două componente ale perfectului compus, putem presupune coexistența formelor cu auxiliarul antepus cu acelea cu auxiliarul postpus" (Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu 1986: 180); "putem admite [...] mobilitatea auxiliarului față de infinitiv (Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu 1986: 187). 30 Adams (2013: 652-673) remarcă aceeași mobilitate în latină a componentelor formelor ulterior gramaticalizate ca viitor sau condițional în limbile romanice. 31 Zafiu (2016
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
plural, dar se precizează și că uzul a impus considerarea ca singular colectiv. În engleză, singura dificultate este acordul în număr cu forma verbală predicativă. Marea problemă a adaptării împrumuturilor în română e însă flexiunea și articularea cu articolul hotărât postpus: mass-media nu poate primi - din lipsa unor paradigme morfologice - articolul hotărît care ar corespunde sensului gramatical cult: ,mass-media-le"?!, ,mass-media-lor"?!. Așadar, chiar dacă era considerată din punct de vedere etimologic un neutru plural, forma mass-media nu putea fi folosită cu ușurință în
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
de argou al limbii române de Nina Croitoru Bobârniche. În orice caz, belea coexistă cu termenii mai vechi: "marfă ești belea oana ține-o tot așa!" (mesaj cu punctuație drastic simplificată, din 15-01-2005; fanclub.ro). Substantivul devine un adjectiv invariabil, postpus - "câteva efecte belea" (cheloo.ro) - și antepus - "belea descriere, meriți un 10 pt ea" (27.01. 2005, clopotel.ro) -, folosit ca nume predicativ - "m-a lăsat s-o conduc odată... e belea mașina, ce mai ..." (forum.apropo.ro), frecvent în
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
datele rezultate din trei expediții științifice (în 1980 a reparcurs traseul celebrilor 10000 de luptători greci din secolul V a.C. ) și din identificarea pe teren a unor vestigii istorice în 1999. În plus, cum recunoaște scriitorul italian în ampla notă postpusă romanului, a preluat faptele din jurnalul atenianului Xenofon, Anabasis, participant la evenimentele consemnate, chiar și în calitate de comandant, atras fiind mai mult de arta militară și de neprevăzut decât de învățăturile maestrului său Socrate. Bogatei informații etnografice a luptătorului și memorialistului
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
limbii române În 1953, În aceeași epocă de elan electric despre care am amintit mai sus. Chestiunea este că scrierea tradițională românească are trei feluri de apostrof: unul strâns care leagă cuvintele, altul larg care le desparte și, iată, unul postpus, foarte frecvent În poezia veche, mai ales la Dosoftei (dar foarte frecvent și În vorbirea liberă, așa-zis populară, de astăzi). Pe lângă acestea, mai există desigur și cratima, adică liniuța dintre cuvinte. Biata liniuță astăzi a preluat funcțiile celor trei
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
un computer!" (Cotidianul 2002); Pleacă dracu'!" (educv.ro); Da' ieși dracu' afară, nu vezi că am închis?!?!" (educv.ro). O descriere detaliată ar merita și construcțiile cu genitivul, cu valoare de întărire a reacției afective (de respingere sau admirație): genitivul postpus (prostul dracului) - sau cel antepus, și mai expresiv, presupunînd elipsa unui verb copulativ: "ai dracu francezii ăștia, ne spune adevarul!" (fanclub.ro). Sau construcția, probabil contaminată, greu de interpretat sintactic, discutată de Alf Lombard în 1965 (tiparul "Arz-o focul
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
rău, câteodată așa-și-așa, câteodată rău de tot" (comentarii, rogozanu.bolg); pentru bună rău citatele decente sînt mai greu de găsit, dar nu lipsesc cu totul: "bună rău prăjitureaua asta chiar dacă are enshpe mii de calorii" (culinar.ro). Adverbul postpus permite o intensificare suplimentară, pentru că poate primi el însuși mărci populare de superlativ (mai ales de tot): "bun rău de tot, ce să zic..." (zoso.ro). e o alăturare spectaculoasă a antonimelor prototipice, a evaluativelor esențiale; structura se întîlnește însă
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
de cei mai multi " Zoei " (de la Călinescu " "iubirile Zoei", în Domină bonă, la V. Fanache, în Caragiale " "mărturisindu-i Zoei"). Prozatorii din prima jumătate a secolului al XX-lea au preferințe diferite: în Maitreyi, Mircea Eliade recurge constant la genitiv-dativul cu articol postpus " Maitreyei sau Maitreyiei (diferența depinde de ediție); această formă reprezintă de altfel chiar ultimul cuvînt al românului, fixîndu-se astfel mai bine în memoria cititorului: "aș vrea să privesc ochii Maitreyiei". O variantă culta din aceeași perioadă, mai apropiată de pronunțarea
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
limbii române în 1953, în aceeași epocă de elan electric despre care am amintit mai sus. Chestiunea este că scrierea tradițională românească are trei feluri de apostrof: unul strâns care leagă cuvintele, altul larg care le desparte - și, iată, unul postpus, foarte frecvent în poezia veche, mai ales la Dosoftei (dar foarte frecvent și în vorbirea liberă, așa-zis populară, de astăzi). Pe lângă acestea, mai există desigur și cratima, adică liniuța dintre cuvinte. Biata liniuță - astăzi a preluat funcțiile celor trei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
urât / Și iute m-ai părăsit, / Că nu te-am văzut mai mult, / Da de-aș umbla lumea toată, / Tot dau peste tine-odată. / Am să cânt ș-am să muncesc, / Din nou să mă norocesc."230 Determinanții adjectivali, antepuși și postpuși, transformă "norocul" în procesualitate narativă, ilustrată de notațiile explicative: "Săracu, norocu meu, / L-o băut boii-n părău, / L-o băut un bou bălan / Noroc pe lume să n-am, / L-o băut un bou urât / Să n-am noroc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un adverb, ierarhia agentivității. Limbă aflată în plin proces de transformare tipologică (OV > VO), de unde combinația specifică de trăsături (unele contradictorii): în general, VSO în propozițiile principale, topica OV se menține în propozițiile subordonate, genitiv prenominal, adjectiv postnominal, postpoziții, auxiliar postpus verbului principal, verbele de voință postpuse verbului principal. Trăsăturile de tip adjectival pot fi exprimate și prin verbe stative cu flexiune. GUARIBA − Vezi NADËB. GUARANÍ Limbă sud-americană vorbită în Paraguay (una dintre limbile oficiale), în unele provincii din Argentina, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]