124 matches
-
Integral - din „pastișul etern natural”. Altfel spus, „construcția” poetică își mărturisește insubordonarea față de logică și gramatică în măsura în care se dorește independentă deopotrivă față de realitatea externă și față de discursul neutral-conceptual, non-poetic. Este vorba, în fond, de o deplasare - în acord cu orientările postromantice ale liricii - a accentului de pe semnificat pe semnificant, de pe „idee” pe cuvânt. O propoziție mai târzie a lui Voronca, din eseul-confesiune Între mine și mine, ni se pare a clarifica deplin sensul acestei schimbări: „Devierea gândului prin cuvânt, (s.n.) - afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau Patmos; tot atâtea redescoperiri ale lumii în conjuncție cu starea de spirit frenetică a eului peregrin, în care se poate afirma năzuința, caracteristică atitudinii avangardiste, de transmutare, în înțeles alchimic, a evenimentelor universului imaginar. Tendință - cum s-a observat - postromantică, vizând „redefinirea lumii, reconsiderarea ei”, prin obligarea, ca să spunem așa, a obiectului de a intra într-o rețea de raporturi inedite, spărgând tiparele admise, în spectacolul mereu reînnoit al unei ars combinatoria niciodată satisfăcută de propriile performanțe. Programul anticonvențional transpărea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu are o finalitate exterioară lui. Deși se poate uni cu binele și adevărul, frumosul nu se confundă cu ele, dar are și el un rol determinant în educația omului. Frumosul înseamnă armonie și, de aceea, e condamnată poezia modernă postromantică, pe care teoreticianul nu o înțelege. A acordat, în studiile sale, o mare însemnătate raportului dintre artă și știință, relevându-se ca un adversar al celor care susțineau incompatibilitatea acestora. O importanță deosebită acordă și folclorului, pe care îl consideră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
autoritate". Capitolul "Mihai Eminescu și epoca post kantiană", cel mai solid al cărții și care poate exista ca o carte separată, vizează contextualizarea modului eminescian de sensibilitate artistică. În literatura și filosofia universală în general și, în special, în paradigma postromantică reprezentată de Swinburne, D. G. Rosetti, W. H. Pater, Th. Gautier, G. de Nerval, Charles Baudelaire ș.a. Cu alte cuvinte, autoarea operează o dislocare a poetului nostru din paradigma pură a romantismului european, unde a fost plasat de majoritatea cercetătorilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
între membrii Societății Scriitorilor Români. A mai semnat, în periodice, Cauciuc, Cocoșu, Icsochix, Iksohic, Lemn, Romimam. Robii pământului e o povestire de dragoste din care nu lipsesc accentele de critică socială. Scrisă la persoana întâi, narațiunea are o compoziție vizibil postromantică (textul conține chiar și o convorbire pe tema ruinelor), iar vocabularul este impregnat de cuvinte și expresii eminesciene („visare dulce” etc.). Subiectul - meditatorul sărac îndrăgostit de o fată bogată - permite o serie de observații ironice și autoironice, cărora nu li
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
de-a întemeia o nouă școală literară. Dar nu semnifică oare naturalismul o continuare a uneia din laturile școlii romantice? Demistificarea, "colțul din natură" zugrăvit fără menajamente, predilecția pentru mediile insalubre, pentru, în genere, problemele umane dificile sînt certe ecouri postromantice în prozele lui Macedonski (Pe drum de poștă, Dramă banală, Nicu Dereanu, Între cotețe). "În lirică se pot detecta doar reminiscențe livrești sau reverberări ale spiritului poetic la ideologia curentului (...). În Noaptea de februarie capătă relief teza determinismului social, conform
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
se lepede de imaginile contrafăcute aduse din Europa, și să vadă Cairo, respectiv Tangerul așa cum erau în realitate, vestigii decăzute ale unui trecut civilizat. Dezamăgiți de mizeria pe care au găsit-o acolo (în Asia Mică sau Africa de Nord), romanticii și postromanticii europeni au ignorat în secolul al XX-lea totalmente fața ascunsă a spiritualității arabe, a cărei civilizație părea că se află într-o decadență iremediabilă. Ici și colo apăreau secții de arabistică, vreo istorie a literaturii arabe, câteva traduceri. Europocentrismul
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
în poezie, adică pînă în jurul lui 1880. Este limpede totodată că avem încercări romantice înainte de anul manifestului (Heliade, Cârlova), peste care se suprapune însă neoclasicismul sub semnul căruia debutează literatura așa-zicînd artistică (Budai Deleanu, Asachi, Văcăreștii etc.), după cum tendințele noi, postromantice, clasice, realiste, parnasiene și simboliste există în subtextul anilor '70-'80, o dată cu Junimea și cu autorii tineri (Al. Odobescu, Hasdeu, Duiliu Zamfirescu, Caragiale, Macedonski, Creangă, Slavici). Modernismul are, și el, un început ascuns probabil, pe la 1890, și cu siguranță după
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
subterană" la figurat, dar și la propriu, aidoma unui rîu ce se întrerupe printr-o porțiune subterestră a curgerii sale, autorul Desprinderii de țărm își accentuează solitudinea, acea îndepărtare de semeni, uneori insidioasă, specifică aglomerației din metropolele moderne, atît de postromantice: "La Paris, mai mult poate ca în alte locuri, poți trăi aproape-departe de oameni ce-ți sunt dragi și pe care îi prețuiești ca pe planete paralele... Constați că relațiile cu unul sau altul s-au destins ori chiar s-
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
artistul care știe a pune în valoare declamația melodică în spiritul verbului german; dispune de o sensibilitate de natură intelectuală ce orientează sensul cuvântului. Terenul de acțiune oferit de compozitor dispune de o impresionantă vastitate spirituală. Mahler convertește viziunii sale postromantice lumea poeților chinezi, o asociază meditației sale asupra vieții care se pierde absorbită fiind de eternitatea naturii. În seria recitalurilor găzduite de Ateneul Român, cele suținute de organistul Valentin Radu, de pianistul Viniciu Moroianu, se disting dată fiind coerența, experiența
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
și utile. Scriitorii importanți se află la locul lor, Eliade, Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, Bolintineanu, Creangă, Slavici, Caragiale (firește, doar teatrul), Eminescu ('face parte dintre cei mai mari lirici ai lumii"), cu antologii din textele lor în sprijin, dar nu lipsesc postromanticii, Filimon, Duiliu Zamfirescu, C. Sion, Nicoleanu, Depărățeanu, Odobescu, nici junimiștii, Veronica Micle sau Matilda Cugler, pînă la foarte tînărul Vlahuță. Este și Delavrancea, cu Paraziții din 1893, citind cînd manualul era sub tipar. Cum se vede, manualul din 1893 nu
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
dincolo de tablourile alternate și montate cu dexteritate îl întrezărim pe Demiurgul romantic, fie el și îmbrăcat în blugi de producător postmodern. Aspirația către un Centru, căutarea unui miez de stabilitate ontologică, într-o lume destructurată, fac din Mircea Cărtărescu un postromantic, evidențiat ca atare în Levantul. El îl abandonează, vrând-nevrând, pe Dimov pentru a regăsi, alături de Eminescu, această viziune etajată a Totului îmbrăcat în învelișuri trecătoare. Nu numai că reia, pe cont propriu, Luceafărul și apoi Glossă. Dar în punctul critic
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Pentru că, atunci cînd cuprinde cu centura tablouri textuale pentru a scoate în față cuvinte sau sintagme care pot fi măsurate, Barthes nu caută o formulă de uz general, ci un inconștient al formei. Or, întreprinderea aceasta vine dintr- o viziune postromantică, esențialistă (dar în mod estetic) și morală asupra literaturii. Ce vreau să spun? În primul rînd că, spre deosebire de formaliștii ruși, Barthes nu caută să deosebească în limbaj un regim de discurs literar de altele nonliterare (prin criteriul obiectivității). Eforturile de
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
de Paganini, o lucrare amplă căreia tânărul pianist i-a împlinit proporțiile, i-a conferit substanțialitate spirituală. Cealaltă lucrare pianistică oferită melomanilor bucureșteni, un opus practic foarte rar abordat și acesta, „pe viu”, în concert, este cel semnat de compozitorul postromantic german Max Reger, anume Varițiuni și Fugă pe o temă de Telemann; este o elaborare componistică pe cât de amplă pe atât de savantă, în parte fastidioasă, o elaborare ce conciliază stilul monumental organistic cu scriitura pianistică de mare spectaculozitate. Tocmai
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
împărăție, față de viața mea, searbădă, redusă la o simplicitate fără culoare, înfrântă de mult, de puteri uriașe și oarbe.” (59)1 În mai multe rânduri, Leonid Dimov a tematizat opoziția dintre existența reală și existența onirică, clamând, ca un adevărat postromantic și post-suprarealist, supra-eminența celei de-a doua asupra celei dintăi: “Vezi, există lumea noastră reală, comună, plictisitoare. Și există lumea din noi ireală, frumoasă, diversă. Există - vreau să spun - lucrurile care se întâmplă aievea și lucrurile care se întâmplă în
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
încă altele. Cel mai adesea, însă, spaima lăuntrică rămîne ascunsă, nedeslușită. Personajele comice ale lui Caragiale - cum am văzut - nu ating decît rareori limita de sus a temerilor care-i macină. Ne găsim în fața unui fenomen caracteristic întregii literaturi europene postromantice care înregistrează agravarea sentimentului de insecuritate al individului, în raport cu o lume care și-a pierdut încrederea în credință ca și în idealitatea pură. Surprinderea acestui recul în fața unui context social dominat de egocentrismul structurilor existențiale moderne și de efectele pierderii
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
împărăție, față de viața mea, searbădă, redusă la o simplicitate fără culoare, înfrântă de mult, de puteri uriașe și oarbe.” (59)1 În mai multe rânduri, Leonid Dimov a tematizat opoziția dintre existența reală și existența onirică, clamând, ca un adevărat postromantic și post-suprarealist, supra-eminența celei de-a doua asupra celei dintăi: “Vezi, există lumea noastră reală, comună, plictisitoare. Și există lumea din noi ireală, frumoasă, diversă. Există - vreau să spun - lucrurile care se întâmplă aievea și lucrurile care se întâmplă în
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
cu cinci-șase ani mai tineri drept un grup marginal, cu o poetică interesantă, experimentală, dar care data iremediabil.” Adina Dinițoiu glosează în mai multe rînduri pe marginea acestei evaluări. Într-adevăr, textualismul combină adesea o estetică avangardistă cu un ethos postromantic. E interesantă estetica, scrie Cărtărescu, dar e datată expresia izolării, a retragerii din „universalul reportaj” care e literatura burgheză. Merită să ne oprim aici. Ar fi fost bine ca Adina Dinițoiu nu doar să ajungă la aceste observații, ci să
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
strict. Și asta, indiferent de faptul că a primit ori nu replici valabile. Gherea a răspuns pe jumătate și alături cu subiectul. O altă perioadă polemică a fost aceea din primele decenii ale secolului XX, cînd, pe terenul unei literaturi postromantice și academizate se năștea modernismul. Bătălia s-a continuat în interbelic, avîndu-i drept protagoniști pe criticii maiorescieni și estetici cărora li se opuneau critici din generațiile anterioare (Iorga, Ibrăileanu), atașați de o idee literară mai veche. Tot atunci au existat
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
The Voyage Out(1915), de Virginia Woolf sau Women in Love (1920) de D. H. Lawrence. Convenția personajelor prinse într-un spațiu izolat nu e nici ea originală: de la Decameronul la oricare din cărțile menționate, la tradiția britanică romantică și postromantică, la formulele polițiste de tip Agatha Christie, cititorul era familiarizat cu proza „fără decor", fără mișcare socială amplă, în care presiunea pusă pe personaje conducea la dezvăluiri neașteptate și la gesturi paradoxale. Prea puține exemple de acest fel sunt detectabile
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
specialitate, practicanți ai genurilor clasice europene și ai jazz-ului, cum este compozitorul Sabin Păutza, mare admirator al lui Körössy, nu cred în exclusivitatea educației, a studiului său individual autodidact, argumentând că invenția spontană înglobând concepții componistice preclasice, clasice, romantice, postromantice și moderne, calitățile tehnic-instrumentale demne de un mare pianist „clasic” nu ar fi fost posibile în absența unor profesori specializați. Dincolo de aceste subiecte de discuție, importante rămân creațiile scrise sau spontane ale lui Iancy Körössy, reținute de înregistrări (multe, încă
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
de acorduri - fapt ce dă naștere celuilalt palier al limbajului muzical: generozitatea armonică.Aceasta se raportează direct, odată cu enunțarea temei, la un anumit stil pianistic din istoria jazzului, evocă în mod clar ori discret concepții armonice romantice Liszt, Chopin, Schubert), postromantice (Rahmaninov, Skriabin), impresioniste (Debussy); ritmul este de trei tipuri: foarte puternic, intens swingat în tempo mișcat și mediu, (inclusiv în creațiile free), ad libitum (în special în introduceri și finaluri), total liber în variațiunile din perioada americană; 2. caracterul contrastant
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
simte pururi un exilat din sinele său. O asemenea "perspectivă bivalentă, estetică, pe de o parte, culturală și etică, pe de altă parte", e ilustrată, între altele, grație unor texte, precum Melodramaticul Bérenger pe urmele lui Ruy Blas, Donquijotismul unui postromantic, Teatrul neogotic și «fantomele» sale. Punctul de pornire biografic îl alcătuiesc cele două etnii "interioare", "concurente", ale scriitorului, română și franceză, cărora le corespund două categorii de spiritualitate religioasă, ortodoxă și catolică, la care putem adăuga - deși niciodată comentată în
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
fie de religie. Evreul devine ținta principală a excluderii fiindcă e considerat străin din ambele perspective. Astfel definită, identitatea națională dă naștere rasismului și antisemitismului. Înainte, doar religia provocase discriminări. Războaiele religioase nu fuseseră și războaie naționale. În această accepție postromantică, naționalismul apare la noi sub pana lui Eminescu, aproape cu un deceniu înaintea maurrasismului în Franța. Un rol îl joacă și factorul economic: evreilor li se refuză cetățenia pentru "vina" de a încerca să acapareze comerțul și, în general, mediul
Ce este identitatea națională? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6614_a_7939]
-
după timpuri și împrejurări." Lucruri care presupun, de bună seamă, uitarea originilor și a numelor. Așa încît nu un hrisov care dă drepturi și pune în rang e Arhondologia lui Sion, ci un memento pentru sîngele schimbat. Întîlnindu-se cu poezia postromantică din jurul lui 1900 Și noi mințim, dar sîngele nu minte", îi scrie Goga, la 1913, fostei Principese Brâncoveanu). Deci, nu tradiția ilustră, nu onoarea îi pune pe boieri unde sînt, ci o bună tactică, aceea care înlocuiește, spre sfîrșitul secolului
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]