217 matches
-
but not independent sides of the fulfillment of human spirit. Keywords: intellect, reason, concept, dialectics, spirit. Intelect și rațiune: o distincție kantiana Filozofia modernă, și în special idealismul german, continuă să suscite numeroase dezbateri în mediile științifice din întreaga lume. Postularea omului ca scop al său însuși și a devenirii umanității pe coordonatele libertății, oricât de vag și imprecis sau chiar determinist a fost interpretat acest termen, a realizat o ruptură epistemologica radicală cu ontologiile precedente. Critică operată de Immanuel Kant
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Popa Cu fiecare nouă carte de-a sa, Umberto Eco a adus un punct de vedere inedit în domeniul teoriei literare, fie că a fost vorba de deschiderea metodologiei operei către o infinitate de posibilități (Opera aperta) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell' interpretazione), de discutarea strategiilor textuale prin care se construiește profilul cititorului model, sau de cercetarea tainelor narativității. În plus - mai e nevoie să o spunem? - semioticianul este dublat de prozator, motiv pentru
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
mai diverse, proaspăt convertit la o credință universalistă, catolică, el exclamă în acele zile, acolo la «extremitatea lumii»: «O, crez întreg al lucrurilor vizibile și invizibile, te accept...»". Poet modern, Claudel nu e scutit de acea ambivalență, de acea dublă postulare spre Dumnezeu și Satana pe care Baudelaire o consideră ca existînd simultan în orice suflet omenesc și pe care o putem găsi, între alții, la Rimbaud și Mallarmé. Conceptele ambivalenței sale sînt ordinea și aorgicul. Dacă ordinea e cea a
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
Semiotică și director al Școlii superioare de științe umane de la Universitatea din Bologna) a adus un punct de vedere inedit, fie că a fost vorba de deschiderea metodologiei operei către o infinitate de posibilități (Opera aperta, 1962) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell' interpretazione, 1990), de discutarea strategiilor textuale prin care se construiește profilul cititorului model (Lector in fabula, 1979) sau de explorarea traseelor întortocheate ale narativității (Sei passeggiate nei boschi narrativi, 1994). În plus
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
cu câteva epistole semnate Sandor Ferenczi, Hans Sachs și Sigmund Freud. Pe această cale cititorul este introdus lapidar în problematica unei paciente isterice, Elisabeth Erdman, care l-ar fi inspirat pe întemeietorul psihanalizei în mai multe privințe, de exemplu la postularea unui principiu al morții, de combinat apoi cu cel al erosului. În acord cu o asemenea introducere, dar totodată cu o mare doză de insolit, întâiul capitol va conține o producție cu aspirații literare a acestei isterice - un poem halucinant
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
către numenul divin. Cine năzuiește la iubirea frumuseții eterne se va mîntui, căci adevărata iubire e iubirea de Dumnezeu. Dacă primele două poziții au bunul-simț al concepțiilor normale, cea de-a treia aduce o nuanță de stupefiere transcendentă, cu îndrăzneala postulării unui univers ulterior, de care îndrăgostitul lumesc nu doar că nu vrea să știe, dar chiar îl resimte ca pe o piedică, căci consecința firească a iubirii înțelese ca aspirație este lepădarea de lume, în calitatea ei de coajă efemeră
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
în năpăstuirea de către Dumnezeu a celui mai credincios rob al său și analizează, cu atenție Cartea lui Iov, "ca pe orice mit tragic". În paranteză fie spus, unul din punctele de vedere foarte originale, susținute cu fermitate de exegetă, este postularea unei continuiăți a fenomenului tragic, de la eroii teatrului antic la Vechiul Testament și mai departe, trecînd prin umanismul renascentist, pînă la personajele lui Dostoievski și eroii kafkieni; faptul că nu admite existența unei fisuri propriu-zise între concepția antică și cea creștină
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
moment auroral. Totul, în cultură, vine în continuarea a ceva pe care se sprijină. Imposibilitatea identificării unui moment al începuturilor nu a împiedicat însă, ci, dimpotrivă, a amplificat fascinația pentru acesta, transformîndu-l într-o adevărată obsesie care a dus la postularea axiomatică - și cu valoare simbolică - a Literaturii originare. Monica Spiridon utilizează termenul de cratilism (preluat de la Platon, via Genette) tocmai pentru a desemna "acea nostalgie a originilor care îmbibă toate palierele literaturii de memoria tiparelor primordiale și a principiilor întemeietoare
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
eseistului la un deja-format, odată-existent și prin mecanismele gîndirii presistematice, din care se salvează evoluînd în atmosfera ideii. Adorno o explică prin încercarea refacerii legăturii dintre natură și cultură, recuperarea conținutului metafizic pierdut, prin cuprinderea mediatului în imediatul său și postularea imediatului ca mediat: "legat de ceea ce este deja fixat și, în mod declarat, dedus, legat de artefact, eseul prețuiește natura, confirmînd că ea, pentru ființa umană, nu mai există". Müller-Funk raportează eseul la particularitatea perioadelor de criză, cînd experiența devine
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
Desenând o istorie halucinantă, în care mistica speranței umane se întretaie cu coșmarul războaielor, cu fanatismul și intoleranța ideologiilor totalitare, prozatorul își asumă, în fond, o dublă viziune asupra spectacolului istoriei, nu lipsită de un accent schizoid, printr-o dublă postulare, o dată în registru sublim, altădată în registru dramatic infernal. În acest fel, itinerariul naratorului e unul inițiatic, într-un traseu cu relief labirintic, fragmentar și abulic. Roman în care transpar figuri umane, simboluri, mituri, dar și teorii sau ficțiuni ale
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
lui Blecher în capitolul dedicat Epicii de analiză psihologică în Istoria literaturii române contemporane 1900-1937 subliniind că este vorba de "literatură confesională de ultimă emisie a noii generații". Octav Șuluțiu consideră scrierea lui Blecher confesiune, cu precizarea că specifică este "postularea permanentă a atitudinii metafizice, problema cunoașterii e substanța acestei cărți", nu tratarea psihologică. în aceeași direcție merg Ieronim Șerbu și Eugen Ionescu, cu deosebirea că ei sunt mult mai radicali decât Șuluțiu și afirmă clar că Blecher depășește sfera psihologicului
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
care monumentul o spune de fiecare dată altfel și altor oameni. Sensul invizibil al acestui artefact îl transformă fie într-un spațiu de comunicare și interacțiune al valorilor comune, fie într-unul de rezistență împotriva unor forme de colonizare și postulare a unei identități monolite. Că agenți circumstanțiali, monumentele publice devin teritorii de coexistența a diferite mărturii, traume și realități cotidiene. Demersul lui Nicu Ilfoveanu este de a destabiliza retorica tradițională ce însoțește narațiunea acestor monumente, propunând o alternativă de lucru
Cei din lume fără nume. Politica pronatalisă a regimului Ceaușescu, la MNTR () [Corola-journal/Journalistic/80883_a_82208]
-
spiritul occidental contemporan, este dată de modul nostru de-a fi căutători perpetui de șabloane comportamentale în care să ne turnăm existența (ori în care deseori ne odihnim), în care să avem încredere deoarece au fost deja experimentate de alții. Postularea absurdului ca inerent existenței (Albert Camus) înseamnă o negare a atotputerniciei logicii, deci a metafizicii. Deosebirea pe care Aristotel o face între substanță și materie, considerând că substanța este alcătuită din materie și formă, deschide într-un mod specific domeniul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
timpul să fie repusă în cauză în numele unei alte preferințe care întrunește majoritatea. Postulatul nr. 4: Nonlimitarea alegerilor previzibile. Nici o chestiune, nici o propunere, nici o soluție nu este, a priori, exclusă de la procedura alegerii colective. Este vorba, în acest caz, de postularea unei libertăți minimale de expresie: toate preferințele individuale pot fi luate în seamă în elaborarea alegerilor colective. Postulatul nr. 5: Independența alegerii de alternativele non pertinente. Aceasta semnifică faptul că alegerea societății între X și Y nu depinde decît de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Eminescu anterior lucrării sale de autocritică, prin urmare un Eminescu dinaintea momentului celui mai caracteristic al actului său poetic". După lumina egală proiectată de G. Călinescu asupra celor două sectoare ale operei, am asistat iarăși - pentru simetria traseului critic - la postularea disjuncției lor structurale (I. Negoițescu), și noimă în noua versiune cu exaltarea inflamată a postumelor. Să recitim împreună, pentru rațiuni pe care le voi divulga la timp, cartea din 1968 a lui I. Negoițescu. Ideea ei centrală este că în
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
în Istambul/ cînd destinul, destinația și ținta ta sunt plămădite în stradă/ Panait Istrati mai hălăduiește/ Levantul/ cum eu Munchenul” (40). „Problema cu geografiile” e una pe care poetul și-o pune insistent, precizînd că ea a ajuns pînă la postularea unor „geografii interioare” și lamentîndu- se că „Isarul e prea mic”, ceea ce face să fie preferat „fluviul lui Heraclit”. Pofta de exotism e indenegabilă la acest Homo viator, care mărturisește că „mama m-a făcut/ călătorind”. Nebănuite sunt căile Domnului
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
eseistic memorialistic, o asemenea reasamblare trebuie privită - mai mult decât probă de pedanterie ardelenească - drept modalitate de adecvare la obiect. Aceleași teme și obsesii ordonează opera lui Norman Manea dincolo de particularitățile ei de expresie. Pe orizontală, Claudiu Turcuș renunță la postularea celor doi Manea - românul și americanul - privindu-i, așa cum niciun alt critic n-a fă- cut-o înainte - într-o evoluție cât se poate de firească: „În ciuda numeroaselor contribuții critice, de la Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu, Liviu Petrescu, Paul Georgescu
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
se întovărășește execuția operelor sale: acela de a elibera, din piatră compactă, statui preexistente. Poziția lui nu e cu mult diferită de a unui Gauss, Riemann, Klein sau Weierstrass - pentru a nu pomeni decât nume ale "marii tradiții" - caracterizată prin postularea unei științe independente de studios (din a cărei taină ardoarea cercetării descoperă pământuri izolate) și prin voința de a corecta excesul logic cu întrebarea stăruitoare a naturii. Exemplul lui Riemann e dătător de măsură. Acest băiat de păstor din ținutul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi resorbit e Cuvântul». Făcând o „radiografie “a lirismului stănescian dintre 1960 și 1980 (deci și la 11 elegii), Ștefan Augustin Doinaș sublinia că «setea de concret și viu, de mișcare infinit generatoare, a poetului se va satisface numai prin postularea și trăirea adecvată a increatului, cu tema esențială a lui Nichita Stănescu, aceea care pune, desfășoară și rezolvă dialectica real-imaginar» (DL, 197). Tema increatului apare în 11 elegii «complex și obsesiv»; «descrierea increatului debutează mitologic, personificat», în Elegia întâi, închinată
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
același timp înviat și coruptibil altfel decât postulând o prezență reală în Euharistie a Trupului lui Iisus Hristos în două forme succesive: inițial coruptibil, apoi incoruptibil, singura soluție teologică de salvare a simultaneității a fost și este cea scolastică a postulării distincției între substanță și accidenți și astfel implicit teoria transsubstanțierii: Trupul euharistic al lui Iisus Hristos este incoruptibil și înviat în substanța sa, dar coruptibil și degradabil în accidenții vizibili și palpabili sensibil ai Pâinii și Vinului.[33] <> anonim din
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
p. 237). Nina Façon (în studiile din volumul „Concepția omului activ”) relevă semnificațiile conceptului de activism în „articulațiile sale istorice”, „fiind urmărite în manifestările fenomenelor, ca și în reprezentările culturale ale acestora” (p. 309). Actualitatea lui M. Florian derivă din postularea credibilă a dreptății „ca termen mediu între libertate și egalitate” (p. 402). R. Florian arată, prin ideile sale sociale, că se poate păstra „independența reflecției teoretice față de comanda politică” (p. 506). IV. Dincolo de valoarea în sine a demersului investigativ și
Ana Bazac: O lectură profundă amână sfârşitul filosofiei, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339629_a_340958]
-
Mureș, concomitent cu Nikolai Lobacevski matematician profesor la universitatea din Kazan demonstrează că: Printr-un punct și la o dreaptă dată se pot duce două paralele în sensul Playfare și o infinitate de drepte ne-concurente. Nici una din aceste noi postulări nu este în contradicție cu formularea dată în speță de Euclid. Din contră. În genialitatea sa a intuit că problema paralelelor constă în gradul de precizie al unor unghiuri și a evitat să intre în amănunt. Contrazis este doar Playfaire
PLANU EUCLIDIAN VERSUS PLANUL UNIVERSAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342591_a_343920]
-
în straie de alb și negru, niciodată în nuanțe intermediare, sunt croite la comandă. I se potrivesc perfect și nu se simte confortabil decât în ele . Își apără cu îndârjire părerile, pe care nu le percepe ca “personale”, ci ca postulări emise de la înălțimea poziției lui de necontestat. Dubiul nu-i tulbură somnul și îndoiala nu locuiește pe strada lui. Încremenit pe soclul poziției auto-asumate, se izolează inevitabil de aproapele lui, auto-condamnat la singurătate și individualism, incapabil a comunica. Chiar și
PUNCTE DE VEDERE DESPRE ADEVAR de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 35 din 04 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344901_a_346230]
-
e evident, în cea indiană. Este o atitudine statornică din partea poetului, ceea ce, cum nădăjduim să o demonstrăm cu altă ocazie, ne face să ne îndoim în parte de convingerile "creștine", ce îi sînt de obicei atribuite. Aceasta în paranteză. La postularea eliminării speranței contribuie și considerentul deșertăciunii existenței: "Deșartă-i viața!... viața e asemeni unui foc de paie; plăcerile sînt ca niște neguri ce se profilează toamna la orizont: un vis este traiul împreună cu soția, feciorii și prietenii!" [35]. "Frumusețea dispare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
asta sau cealaltă". Aceste aspecte contradictorii încetează să mai fie absurde într-o logică fondată pe postulatul "și asta și cealaltă" sau, mai degrabă, "nici asta nici cealaltă"13. Dezvoltarea riguroasă a formalismului său axiomatic îl conduce pe Lupasco la postularea existenței unui al treilea tip de dinamică antagonistă, ce coexistă cu cea a eterogenității, care guvernează materia vie, și cu cea a omogenizării, care guvernează materia fizică macroscopică. Acest nou mecanism dinamic presupune existența unei stări de echilibru riguros, exact
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]