109 matches
-
ar fi răzbit până la noi fără evocarea Veronicăi Lerner, care completează astfel portretul sihastrului de la Rohia, parcă dând o nuanță nedescifrată altfel a „Jurnalului fericirii”, cartea de căpătâi care atrăsese atenția asupra lui Steinhardt ca scriitor. Prelungind admirația sa în postumitate, cu ocazia centenarului nașterii lui N. Steinhardt, organizat de Nicu Băciuț în iulie 2012, publicista de la Toronto simte nevoia să semnaleze o carte ce marcase evenimentul, anume “Nicolae Steinhardt cu timp și fără timp”, în care personalitatea monahului cunoscut de
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie by http://revistaderecenzii.ro/o-interesanta-geografie-a-spiritului-de-anca-sarghie/ [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
talentul și perspicacitatea, dinamica, intuiția și perseverența. Toate acestea, în doar câțiva ani de viață, în care a participat la expoziții de grup și personale. Cu mult mai multe sunt evenimentele organizate post mortem de către familia artistului. El are o postumitate notorie în țară și în lume. Expozițiile retrospective organizate în Italia, Franța, Austria, Germania, România dau mărturie. Dobrogea se bucură că un fiu al acestor meleaguri a ajuns cunoscut în lume. Cu atât mai mult cu cât, Ionuț-Cătălin devenise, în urma
PLEDOARIE PENTRU ARTĂ. IONUŢ CĂTĂLIN FLOREA IERI, AZI ŞI DE-A PURURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 by http://confluente.ro/Pledoarie_pentru_arta_ionut_catalin_cezarina_adamescu_1337424177.html [Corola-blog/BlogPost/358692_a_360021]
-
prin opera sa. Se cuvine, așadar, să i se aducă onoarea pe care o merită din plin. Cărțile memorialistice, cataloagele, pliantele, dar în primul rând, exponatele originale existente aici, ne îndreptățesc să credem că tânărul artist ar putea avea o postumitate onorabilă, așa cum onorabilă este și opera lăsată în urmă. Să chibzuim. Dar mai ales, să ne deschidem inimile și sufletul, pentru a primi lumina și căldura degajate de opera de artă, care ne face mai buni, mai frumoși, mai puri
PLEDOARIE PENTRU ARTĂ. IONUŢ CĂTĂLIN FLOREA IERI, AZI ŞI DE-A PURURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 by http://confluente.ro/Pledoarie_pentru_arta_ionut_catalin_cezarina_adamescu_1337424177.html [Corola-blog/BlogPost/358692_a_360021]
-
clar diferența și excelența. Am visat că eram la o adunarea a scriitorilor și nu prea vorbeam cu nimeni. Toți erau foarte preocupați. Cauza? Mi se pare clară - pe mulți îi domină dorința de a avea succes și , de ce nu, postumitate. Vanitas vanitatum. Întâlnesc nu numai la scriitori, în orice breaslă, în orice activitatea, vanitatea este duhul cel rău. Nu pot spune că vanitatea m-a ocolit. Dar mă lupt cu ea precum Iacob-patriarhul. Arta îndoielii este singura șansă. Filosofii ne-
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1424456400.html [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
ar fi hotărât soarta unor opere literare, nu ar fi existat capodopere, nici Dante, nici , poate Shakespeare, nici Rimbaud, Verlaine, nici Ion Barbu, Magda Isanos, poate Nichita Stănescu, care avea darul prieteniei, adică puțini. Să nu ne îmbătăm nici cu postumitatea. Este un joc al norocului. Dacă Max Brod ar fi ars opera lui Kafka, el nu ar fi existat. Unii scriitori nu își cunosc propria valoare din cauza indiferenței celor din jur. Sunt fericit să scriu, nu mă interesează evidențierile, la
VIOLON D”INGRES de BORIS MEHR în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1416737256.html [Corola-blog/BlogPost/372027_a_373356]
-
ultimii ani, interesante contribuții critice (P.F. Daniel, Ilie Șandru, Nicolae Băciuț, Florin Bengean, Ana Bantoș, Ion Buziași. Ioan Scurtu, Alin Spânu ș.a.) și evenimente culturale (Zilele Miron Cristea Toplița). Cartea lui Elie Miron Cristea apare în perioada de început de postumitate eminesciană când se discuta aprins despre ,,geniul romantic” și pesimismul metafizic eminescian (puse în temă de Titu Maiorescu în studiul Eminescu și poeziile lui, 1889, apărut după Direcția nouă în poezia și proza românească, 1872; abordate din altă perspectivă - psihologică
CATINCA AGACHE ELIE MIRON CRISTEA ȘI PRIMA TEZĂ DE DOCTORAT EMINESCU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1449726850.html [Corola-blog/BlogPost/369844_a_371173]
-
cercetătorului preot, bazate pe competență și fină intuiție, vor fi confirmate și preluate de către exegeții secolului al XX-lea. Cartea lui Miron Cristea se înscrie ca o contribuție critică remarcabilă de la începuturile eminescologiei, aflându-se la baza templului înălțat de postumitatea vie a Poetului - acest ,,dar al lui Dumnezeu”, cum l-a numit Geo Bogza, care a proiectat și a fixat poezia română la nivel european în doar 17 ani (de la 16 la 33 de ani), în scurta trecere prin lume
CATINCA AGACHE ELIE MIRON CRISTEA ȘI PRIMA TEZĂ DE DOCTORAT EMINESCU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1449726850.html [Corola-blog/BlogPost/369844_a_371173]
-
frivol și inconsistența, ca și cum autoconținuta lor vanitate ar fi în stare a substitui vreodată în mod exhaustiv valoarea substanțială a operei cuiva. Iată ce sublinia Zoe Dumitrescu-Bușulenga, făcând referire la întreg lanțul de acte sacrificiale îndurate antum, dar și în postumitate de către autorul, printre atâtea alte capodopere literare, a „Odei (în metru antic)” și a „Geniului pustiu”: „Eu aș zice că au fost trei sacrificări: prima în timpul vieții lui, când era privit de contemporanii săi ca o ciudățenie. El venea ca
IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1421624896.html [Corola-blog/BlogPost/377066_a_378395]
-
parte și Adrian Păunescu - au probat un deosebit spirit gospodăresc (țărănesc, în cel mai înalt, nobil sens al cuvântului), în a-și rândui, încă din timpul vieții, evident, nu doar fiecare etapă a creației, dar și soarta operei lor în postumitate. Asemenea țăranului român adevărat - care, totdeauna, a stat la taină cu Dumnezeu, cu veșnicia -, ei au avut grijă să încrusteze pe răbojul vremii, al trecerii, petrecerii lor prin lume, însemne tainice, fulgurații autorefențiale. Au grijit, inspirat, viața de după viață, calea
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-fanus-neagu-povestirile-magice-de-viorel-coman/ [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
un privilegiat al sorții, fiind publicat în sute de mii de exemplare, în ediții de cele mai diverse calibre și destinații, de la edițiile pentru copii, la edițiile de factură academică. Aceasta, decenii la rând, atât în antumitatea cât și în postumitatea operei sale. În ultima vreme însă, după o logică didactică greu de înțeles, opera lui George Coșbuc a fost pusă pe linie moartă, fiind lipsită de mijlocul cel mai sănătos de menținere a unei opere în actualitate, existența în manualele
„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...” de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_baciut_1474349889.html [Corola-blog/BlogPost/353456_a_354785]
-
ai Moscovei la București. Din cartea lui de memorii* am aflat povestea cu parfum de legendă de pe Dealul Balaurului, episod pe care l-am rezumat aici, ca pe un insignifiant obol propriu adus, de Înălțarea Domnului, unui Erou a cărui postumitate se cere înălțată la dimensiunea faptelor sale pe nedrept mistificate sau ignorate. Addenda: Generalul a murit în anonimat și sărac (în septembrie 1969), dar la ceremonialul de înmormântare (cu cheltuielile suportate de Primăria Piatră Neamț) au participat în jur de
CUM UN TOIAG DE CIOBAN UZURPĂ LOCUL BASTONULUI DE MAREŞAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1495732162.html [Corola-blog/BlogPost/343134_a_344463]
-
Un silențiu lugubru. O tăcere ca de cavou. Perfect suportabile, diavolește preschimbate-ntr-o bonomă siestă de porci. Regula de trei simplă: păi dacă unor morți iluștri, cu certificat de calitate validat occidental, li se poate strica în halul ăsta postumitatea în RO, atunci cu cariera noastră cum rămâne? Pune pază gurii și tastaturii față de orice putere! Lasă fundațiilor de import-export mișcarea civică și, în rest, fii complice: scrie, lansează, tăifăsuiește, umblă! Fiindcă prezentarea echipei studențești în PowerPoint zice multimedial că
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1345628428.html [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
Orizontul lecturii", în "Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu", Ed. Dacia, Cluj, 1991. 5. "Repere ale spiritului critic", în "Întoarcerea învinsului" - întâlniri cu Mircea Zaciu, Ed. Limes, Cluj, 2001. 6."Teroare și sfințenie", în N. Steinhardt. "Printre alții, în postumitate", Ed. Helvetica, Baia Mare, 2002. 7." Limba și literatura română pentru bacalaureat și admitere" vol. I; Autori canonici (coordonator Nicolae Manolescu), Editura Paralela 45, 2005, ISBN 973-697-467-7: Mihai Eminescu pp. 25-38, Ion Creangă pp. 89-95, „Amintiri din copilărie” pp. 98-103, Lucian
Cornel Moraru () [Corola-website/Science/302296_a_303625]
-
frontul de est. În anul următor, Magda Isanos s-a îmbolnăvit de inimă, în urma unui reumatism articular, iar Elisabeta a fost lăsată în grija bunicilor, medicii Mihai și Eliza Isanos. După moartea mamei, a crescut în casa bunicilor, în atmosfera postumității materne. În anul 1944 Magda Isanos, se stinge din viață, la numai 28 de ani. Opera ei poetică, desăvârșită în ciuda scurtului răstimp, le lăsase celor apropiați, și nu numai lor, impresia unei opere neîncheiate, care, cu anii, s-ar fi
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
povestiri ale lui Serghei Dovlatov. Așa arată o fișă... literară a fostului gazetar din Estonia sovietică, ajuns direct la New York, ca să se realizeze și ca scriitor. Comentariile americane elogioase (atâtea câte s-au înregistrat!) despre literatura lui sunt auzite în postumitate de către urmașii săi (nevastă, 2 copii), dar și în întreaga Rusie. Numai că înainte de a trece Styxul, Serghei Dovlatov, cel înțelept, se mărturisea tânguitor: „Copiii mei vorbesc rusa fără nici-un chef. Eu, fără niciun chef, engleza”. Fără speculații... critice, notez
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
opresoare limbajelor celor care țin discursuri în astfel de împrejurare. a acelor idealuri înseamnă reducționism de toate categoriile. Ori astăzi, în 2010, globalizarea bate la ușă prin Uniunea Europeană și prin finanțele americane - FMI și Banca Mondială. Și atunci, în postumitatea lui Nicolae Iorga, ne-ntrebăm, ca pe vremea lui Cernâșevski, Ce-i de făcut? Istoria noastră, încotro? * Afirmație clară de conștientizare a continuității - nu numai * * a vieții, prin urmași direcți, ci a oricărei activități creatoare. Fie și această selecție parcimonioasă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
prin publicația „Contimporanul”, când impune ca un exersat spadasin sau floretist, proza lui Urmuz (grefierul Demetru Dem. Demetrescu - Buzău).Mai încolo și Tudor Arghezi va lupta pentru aceeași cauză. Ion Vinea, poet modern în toată puterea cuvântului, a lăsat în postumitate și două romane bune - „Lunatecii” și „Venin de mai”,. Spre sfârșitul deceniului 40, ca și după aceea „ilustrul jurnalist, teribilul polemist, vedeta avangardei” și-a înclinat scrisul devenind pro hitlerist, pro antonescian, căzând în dizgrația celor de sus, iar „colegii
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
tot un "grefier al stărilor morale", un Istoriograf lucid al Platoneștiului "îndemonit". Judecînd după numărul mare de cărți publicate (toate parabole vătuite autobiografic), teama lui pare să fi fost aceeași: să nu moară "nemărturisit". Dacă I. D. Sîrbu scrie "în postumitate", fiind revelația absolută a prozatorilor cu o autentică și cutremurătoare "operă de sertar", P. Georgescu scrie mult și, așa-zicînd, la lumină, dar își condamnă eroii (alter-ego-uri multiplicate) la o veșnică "stare de criză", la calvaruri emoționale în căutarea unui anume
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
Eminescu rezidă mai degrabă în întreținerea, și aceea cu intermitențe, a unui climat abstract, fără activitate concretă, întrucât niciodată Eminescu "n-a devenit o instituție culturală a statului român", deși el este creatorul doctrinei noastre naționale moderne. Pe tot parcursul postumității, publicistica sa, și nu doar ea, a fost sistematic ignorată sau denigrată și scoasă din circuitul politicii naționale, ca, după al doilea război mondial, să fie interzisă în structurile ei esențiale, prin fragmentarism, din rațiuni politice. Nu întâmplător, proletcultiștii ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
există, se datorează unor atacuri incalificabile asupra lui Eminescu; altfel spus, asupra ființării noastre în ipostaza genialității. Autorul se află într-o stare de inconfort lăuntric aproape totdeauna când raportează complexitatea cosmosului eminescian atât la contemporanii poetului, cât și în postumitate. Provoacă amărăciune receptarea limitată sau intenționat obstrucționistă, din cauze subiective și obiective, a dimensiunii reale pe care o legitimează omul deplin al culturii române. O creativitate genezică și ctitorială merita o înțelegere pe măsură, măcar din partea urmașilor. Dar, se subînțelege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a studiului lui Daniel Dimitriu, precedată de un volum semnat de Constantin Trandafir. Sunt convins că ne aflăm în fața unuia din puținele procese de revizuire cu adevărat valorică și care se bazează pe criterii profesionale, nu politicianiste. A primit și postumitatea lui Bacovia atacurile politrucilor postdecembriști, deși nici pe departe atât de numeroase ca în cazurile lui Eminescu, Arghezi, Marin Preda ori Sadoveanu. Lupta pentru reașezarea lui Bacovia nu pare a întâmpina totuși dificultăți serioase. Atât exegeții tradiționaliști, cât și adepții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
despre Nicolae Steinhardt, Cluj-Napoca, 2002; Cristian Bădiliță, Două cărți despre iudaism ale lui N. Steinhardt, CL, 2002, 12; Constantin Mihai, N. Steinhardt. Intelectualul-monah sau monahul-intelectual, CL, 2002, 12; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 79-83; N. Steinhardt prin alții, în postumitate, îngr. Florian Roatiș, Baia Mare, 2002; Alex. Ștefănescu, Nicolae Steinhardt, RL, 2003, 20-21; Săndulescu, Memorialiști, 250-254. E. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
ca interesul pentru publicistica unui scriitor să apară nu simultan, ci la un interval după re-cunoașterea discursului său reprezentativ și paradigmatic. De aceea, publicistica scriitorilor importanți apare, cel mai adesea, ca un segment obligatoriu de recuperat, fiind validată, întotdeauna, de postumitate. Pe de altă parte, gazetăria agresivă, practicată, cu predilecție, de nume interbelice sonore (dacă ne gândim doar la condeiul lui Pamfil Șeicaru sau Ion Vinea, alături de cel al lui Arghezi), a fost cu mare interes urmărită de categoria cultă a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
momentului așteptat. Cum am văzut, în privința lui Nechifor Lipan, timpul destinal nu lucrează în favoarea sa. De aceea autorul i-a înscenat un sfîrșit lamentabil: asasinatul mișelesc. În schimb, Păstorul este plasat într-un cadru feeric, pentru a se crea iluzia postumității. În mediile tradiționale nu se ținea evidența celor fără familie, adică a singuraticilor, hoinarilor, declasaților, slujbașilor. În această categorie intrau și văduvele, și copiii. Argatul Mitrea, aflat în simbria Lipanilor, trecea drept un individ „fără căpătîi”, „fără stare”. El nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
artistul (1969), unde sunt avute în vedere literatura de imaginație, memorialistica și portretistica. O secțiune specială reconstituie ultimul mare roman al criticului, Mălurenii, rămas în manuscris. Transformat în pasiune, interesul cercetătoarei se prelungește în urmărirea destinului acestuia în epocă și postumitate într-o panoramă intitulată Confruntări în critica deceniilor IV-VII. E. Lovinescu și posteritatea lui critică (1975), care opune în mod provocator direcția și lecția ilustrului precursor atât criticii sociologist-dogmatice din anii ’50, cât și noii generații „antierudite” din anii ’60
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]