12 matches
-
ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând o înfățișare „demonică” sau, cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria de a trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea volumelor, K.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
IX.1900, Craiova - 29.X.1968, București), poet și publicist. Este fiul Elenei și al lui Ilie Basarabeanu. Nimic nu prevestea, în școlaritatea lipsită de probleme a lui B., viața dezordonată, deriva unei boeme eșuând în spleen sau în excesul potatoric. Era încă elev de școală primară în Craiova când începe să scrie versuri. Licean, își vede tipărite inimoasele compuneri în revista „Micul templier” (1912). Adolescența însă scoate la iveală fondul intim al lui B., care este acela al unui inadaptabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
T. este un artist al cuvântului, un voluptuos al miresmelor fonetice și lexicale și un virtuoz al compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei Moldove deopotrivă verosimile și fabuloase, surprinzând prin predispoziția potatorică și gastronomică și prin manifestările ei libertine. Asemănătoare, prin rafinamentul aluziei licențioase și prin jocurile lingvistice, balzacienelor Contes drôlatiques, narațiunile din Hronicul... se înscriu totodată în paradigma universului și tipologiei lui François Rabelais. Scriitorul român plăsmuiește aici figuri memorabile (Toader
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
Nu era altul la măsea să tragă...”). În esență, lirica lui P. se afiliază mai degrabă intimismului livresc decât rebeliunii goliarde sau villonești, iar aceasta din urmă, când se manifestă, este învestită cu o tentă cărturărească. Mai convingătoare decât gesticulațiile potatorice sunt fără îndoială - deși par „desuete” - câteva pasteluri meditativ-nostalgice sau câteva schițe bucolice ori sentimental-peisagiste, precum Reverie. Discursive, explicite, cu sintaxă corectă, clară și rafinat elaborată, poemele nu reprezintă o „rebeliune” ori un act de frondă în ambianța epocii, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
literatura. Și cum literatura presupune un șir de autori răsfirați pe secole și mode, Răzvan Voncu urmărește de la începuturi pînă în 1989 ocurențele acestei teme. Cum „etosul vinului“ sună vag, de o ambiguitate stînjenitoare, Răzvan Voncu preferă expresia de „cultură potatorică“, acel mănunchi de obiceiuri ce se învîrt în jurul plăcerii de a consuma vin: de la taina euharistiei, în care vinul e asimilat cu sîngele lui Hristos (ca în textul latin despre martirii Epictet și Astion, secolul 3 d. H.), pînă la
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
prin numărul de scriitori mari care au atins-o, lui Răzvan Voncu i se cerea o ipoteză ingenioasă avînd rostul de a da coerență exemplelor. Autorul nu are însă o ipoteză menită a aduna puzderia de texte într-o viziune potatorică. Simpla juxtapunere în ordine cronologică nu ajunge. De aceea, în afara acribiei cantitative, dată de efortul de a-i citi pe scriitori prin grila enofilă, cititorul nu-i reține alt merit. Orice istorie, indiferent că e „istoria literară a prăjiturii“ sau
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
frunza se fărîmițează în secțiuni care nu comunică între ele. Cititorul simte nevoia unui punct de vedere a cărui forță să-i lege pe scriitorii invocați într-un pețiol. Fără pețiol nu am însă „sinteza epică“ (iarăși Călinescu) a detaliilor potatorice, ci enumerarea minuțioasă a citatelor. Unghiul lipsind, istoria încremenește pedagogic, într-o alăturare inertă de autori izolați, legea de creștere a temei fiind vacantă. În felul acesta rafinamentul lui Răzvan Voncu, un autor de a cărui înzestrare nu mă îndoiesc
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
încremenește pedagogic, într-o alăturare inertă de autori izolați, legea de creștere a temei fiind vacantă. În felul acesta rafinamentul lui Răzvan Voncu, un autor de a cărui înzestrare nu mă îndoiesc, rămîne nepus în lumină. A depista ocurențele culturii potatorice la Caragiale sau Camil Petrescu nu înseamnă a face istorie literară, ci cazuistică meticuloasă. Strîngi exemple și dai citate, muncă de recensămînt fără orizont, căci exemplele nu ascultă de un criteriu de ordonare. La mijloc e doar preferinț a autorului
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
altminteri, liniile de forță ale volumului. Am citat două poeme așa-zicând nodale. Nu singurele citabile, dar meritând să fie reproduse înaintea altora. Unii vor pune, poate, începutul Uneltelor de dormit (conținând secvențe în cea mai mare parte a lor potatorice) sub semnul Cărții Alcool, a lui Ion Mureșan. În primă instanță, autorul însuși a cochetat cu ideea un asemenea raport onorant. O variantă mai veche a unuia dintre poemele de-aici încheindu-se cu o provocare amicală: mury, ferește-te
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
aflu că „lozincă” e un cuvânt de origine germană și că miting (engl. meeting) a fost propus sub varianta meting, pentru că părea mai... autohtonă.) În tot cazul, din lectura lui Călinescu (și doar de la el), eu am întâlnit termeni precum potatoric (de la lat. potio, băutură), impulberat (prăfuit), ideat (ital. ideare, „inventat”, „născocit”, „conceput”). Un text de el îți oferea pe incoloare („palid”, „spălăcit”), ca să nu mai pomenesc de numeroșii termeni din lexicul muzical la care el recurgea frecvent pentru a caracteriza
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
a te adăpa cu geniu. Alcoolul ar fi o sursă de genialitate spontană, aflată la îndemînă. „Responsabilitatea” caldă, avîntată cu care se exprimă inclusiv „alcoolicii tineri”, vorbind despre „viață, așa, în general”, atestă o mirabilă substituție a experienței prin inspirația potatorică. Grație băuturii ia naștere o sapiență orgiastică, cvasimaterială precum o metaforă. Stîngăciile, bîlbîielile, poticnirile se mistuie în fața acestei stihii sufletești, care e o iluminare: „Ea îl vedea stînd cu capul în jos în lumină. / Cu capul în jos pe jumătate
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
ca scriitor, Heliade Rădulescu își ocupă timpul cu așa-numite oracole versificate (pp. 84 - 86). Un factotum al condeiului e scandalosul gazetar N.T. Orășanu. Lui și fantezistelor lui liste de bucate le sunt atribuiți câțiva termeni intrați în limbajul curent potatoric (de exemplu: baterie). Față de aceste manifestări (și față de altele, de o spontaneitate care le face uneori ridicole de-a dreptul), glumele antijunimiste ale lui Hasdeu par inofensive. Deși subîntinde numai opt ani (1871 - 1877), acest prim volum reprezintă o excelentă
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]