206 matches
-
îți administrez bogățiile naturale / până ce vei deveni o patrie ascultătoare. / voi continua să îmi fac lecțiile / direct pe organele tale vitale. / voi continua să îmi / voi continua să te / voi continua să fac / iu" (orașul erotic) și „un cecen își potcovea calul / și cânta / o-bla-di o-bla-da / ce cenul meu / ce ceana mea?" (amintiri despre lumea asta...) Autorul spune într-un poem: „poetul nu-și mai vâră de mult lingurița / în șerbetul dulceag al poeziei. / el nu mai întinge de mult cu
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
om știut, nu geanabete -, șoferul s-a îndurat. La fel și rubedenia ce l-a luat sub aripă, fără să-i treacă prin minte că vreodată băiețandrul va ajunge mai bogat decât el. Văzându-l în picioarele goale, l-a potcovit cu o pereche de bocanci, să simtă că-i la oraș. Mai aveam până deunăzi o fotografie de-atunci: tata în ițari, mândru de încălțări și cu o gambetă pe cap. Cine și-o fi bătut joc de el, așezându
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
cu care picioarele ei elastice de dansatoare pe spini frământau aluatul fraged al aerului fierbinte din privirile trecătorilor bărbații se uitau la minune înfruptându-se din ea ca niște hoți ce profită de zăpăceala unui cutremur fiecare dorea să-și potcovească nărăvașul cal cu metalul aerospațial ce îmbrăca pașii acestei femei cu flori proaspete culese din adâncul unui ghețar ei se îmbulzeau să-și facă loc pe traiectoria elegantă cu care coapsele învelite-n ghirlande de bujori înaintau spre bulevard frecându
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
critica impresionistă și estetismul formal, psihologizant (cazurile Dragomirescu, Lovinescu, Călinescu), studiul oferă și prilejul activării unor disponibilități ironice, procedând fie prin analogie (Gherea "Aducea în această operație bunăcredința maestrului potcovar care-și închipuia că cu aceleași instrumente cu care a potcovit caii împăratului poate lucra și coroana împărătesei"), fie prin cultivarea paradoxului, jocul între afirmație și negație, în formula unor silogisme punctate ca adevăruri critice. E în această formulare o asediere sistematică și sistematizată a obiectului, simultan acoperit și descoperit (v.
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
chiar așa, bine că nu l-a chemat și la masa”, pufnește doamna, fără să mai îmi lase întreaga nicio iluzie. Ahahahahaha. Dar tu ce căutai acolo? Tot cu toxiinfecția? Aoileo... nu ți-a trecut???? Cu ce virusel te-ai potcovit? acolo am dat peste primu doctor care a refuzat să-mi mai facă analize, m-a trimis acasă, m-a pus să mănânc normal și m-a scos din panică în care mă băgaseră doctorii de pește weekend.
Oameni şi şobolani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82634_a_83959]
-
puțin din fiecare, petele vizibile la suprafața ei sunt rudele noastre de acolo ("fiece selenit era legat de fiecare locuitor al Pământului printr-o legătură simpatică" sună superstiția consemnată de Jules Verne), care au mare nevoie de fier "ca să-și potcovească caii". Dracul, care e prost-prost, acceptă imaginea. De unde trei posibile concluzii pedagogice ale învățătorului Creangă: "omul nostru" din Lună ține de superstiție, superstiția e pentru proști, iar prostia e diavolul însuși sau, viceversa, diavolul e prostia întruchipată. Luna lui Slavici
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
atârnat la brâul zilei. Aici sunt vârstele mele, Obrajii vântului, înecați în fântâni, acolo sunt vârstele tale. despuiau toamna, împachetată în apă. Între ele, mirarea lutului, Am prins gândul de genunchi înspăimântat de singurătatea lui Noe, și-am plecat să potcovesc cai verzi sădită-n coapsa femeii sale, în Pădurea Adormită. încă nenăscute. DACĂ MĂ STRIG II. Dacă mă strig, plânge vântul Tu semeni cu marea și drumul se împiedică în copacii când noaptea-i aruncă în colțul buzelor cu zâmbet
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
cerului/ eșuat în portretul este limba noastră, numele ei este Nu ne-am propus să dezlegăm răsăritului” (Lieduri I,p.34). Eul liric numele întregului popor, viața ei este toate misterele poeziei pentru că sigur introspectează propriile sale stări destinul poporului. Potcoviți-o cu nu vom reuși. De aceea, încheiem cu sufletești, prin imagini artistice potcoave de aur !” În spiritual celor doi spusele poetului-filozof L. Blaga: „în fața încântătoare: „M-am strivit de lacrima mari înaintași, pentru vindecarea de unui adevărat mister, datoria
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
a fi la școală) era aventură mare. Cu două trei săptămâni înainte începeau pregătirile. Veneau învățătorii sau funcționarii din toată comuna pentruca părinții mei să le facă cumpărături. Se ungeau cu păcură roțile docarului, se lustruiau hamurile de piele, se potcoveau caii, ce mai, erau pregătiri pentru o întreagă expediție căci cam asta era pe atunci un drum la Râmnic. Nu mai vorbesc de Sibiu sau București. Nu zâmbiți, căci așa era prin anii 1933-1934 când nu erau autobuze care să
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
dar nici nu cîrtește; constată, descrie, face comparații și dacă descoperă "modele" ori măcar fapte ce merită urmate, acestea aparțin în exclusivitate profesiunii sale (de scriitor) și nu mai puțin pasiunii sale (cea de muzeograf, de șef al "Atelierului de potcovit inorogi" de la Casa Pogor). Iată: "China e un conglomerat fantastic de popoare și de populații. Minoritățile etnice și-au recăpătat identitatea, sînt cultivate, protejate, personalizate". Atît, fără alte comentarii, spunînd, totuși, parcă, în subtext: "à bon entendeur, salut!". Temele des
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
Taina este prelungit, cu insistență, fiind mult mai lung decât acela de intrare pe tărâmul basmelor noastre fantastice, în care formula introductivă era una pe cât de expresivă (încântătoare, grav-surâzătoare), pe atât de concisă: ,,A fost odată ca niciodată, pe când se potcoveau puricii cu o sută de ocale... Că de n-ar fi, nu s-ar povesti...”. Frenezia epică a protagonistei, clocotul de vulcan abia ținut la foc mic, energia debordantă deversează, de nestăvilit, din urieșescul fagure cu miere al cuvintelor în
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
capăt treburilor toamnei. De undeva, mă lovea peste timpane un pocnet de bici. Un rateu repetat de potcoave, lovind betonul străzii, mi-a adus aminte de fierarul Caraivan, care, cu puterea lui animalică, punea calul pe spate pentru a-l potcovi. Amintirea aceea de animal chinuit, supus omului brutal, mi-a trezit simțurile sufletului!... Tresar, alertat de amintirea copilăriei. La câțiva pași de mine, pe drumul național, un ins bătea un cal, cu o ură viscerală! M-am trezit în stradă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
nr. 353. P. a III-a, Studii de paleografie muzicală, vol. II. 47. TITLUL LUCRĂRII: Patru cântece pe versuri de Radu Gyr (Radu Demetrescu) Bate vântul vinerea La poartă la Ștefan Vodă Doi voinici trec peste Jii De trei ori potcovii calul DURATA APROXIMATIVĂ: 10 minute ANUL TERMINĂRII: 1940 Bate vântul vinerea: 20 mai 1940 La poartă la Ștefan Vodă: 19 iunie 1940 Doi voinici trec peste Jii: 25 iunie 1940 De trei ori potcovii calul : 21 mai 1940 UNDE SE
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
trec peste Jii De trei ori potcovii calul DURATA APROXIMATIVĂ: 10 minute ANUL TERMINĂRII: 1940 Bate vântul vinerea: 20 mai 1940 La poartă la Ștefan Vodă: 19 iunie 1940 Doi voinici trec peste Jii: 25 iunie 1940 De trei ori potcovii calul : 21 mai 1940 UNDE SE GĂSEȘTE MANUSCRISUL: UCMR COTA: F. Sp. 530 F. Sp. 486 DESCRIERE: F. Sp. 530 este un manuscris în creion, neîngrijit; pare a fi prima variantă. Conține piesele: La poartă la Ștefan Vodă (colindă) - 7
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
pagini de manuscris semnat, datat: 20 mai 1940; La poartă la Ștefan Vodă (colindă), 7 pagini de manuscris semnat, datat: 19 iunie 1940; Doi voinici trec peste Jii, 6 pagini de manuscris semnat, datat: 25 iunie 1940; De trei ori potcovii calul , 3 pagini de manuscris semnat, datat: 21 mai 1940. CINE O MENȚIONEAZĂ: Lucrare menționată în caietul manuscris al lui Paul Constantinescu, Lucrări muzicale, p. 5; V.T.; M.P.; S.I. TIPĂRITĂ: Paul Constantinescu, 4 Cântece - voce și pian - Versurile de Radu
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
trăsăturile generației voastre, nu-l lăsați să vă domine. Nu uita să spui “mea culpa” când ai greșit și întotdeauna „te nominem esse memento!” Diriginte, Prof. ELENA TELESA Povestea Unui Absolvent De Racoviță Demult... tare demult, pe vremea când se potcoveau elevii de Racoviță cu câte un ecuson la gât și un număr matricol în catalog, pe vremea când zorii cunoașterii răsăreau la șapte și jumătate, cinci zile pe săptămână, pe vremea când Împăratul Roșu și Sfânta Duminică te întrebau fie
E by ELENA TELESA () [Corola-journal/Journalistic/84105_a_85430]
-
Eu am râs de el o singură dată. Și atunci în circumstanțe cu totul speciale. Și am râs, drept vorbind, nu atât de el, cât de moartea lui, croită pe măsură, bălțată și barocă, și care era gata să-l potcovească. Din acest fragment (cu rezonanțe rilkeene) devine evident faptul că râsul nu este niciodată nevinovat și spontan pentru autorul romanului Esoes, ci este o armă îndreptată cu cinism împotriva adversarului. În teatrul "baroc și bălțat" personajele se pot defini prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un moment la fel de bun ca oricare, mai înghiți două antinevralgice și un algocalmin fiolă și începu să se foiască prin casă în speranța că respectiva nevastă, a cui o fi fost ea timp de treizeci de ani, cu care se potcovise peste noapte îl va auzi și va binevoi a discuta și lămuri neînțelegerea. Trânti de câteva ori ușile de la dulăpioarele din bucătărie, scăpă intenționat găleata de gunoi de la o înălțime apreciabilă, târî cele două scaune de care dispunea la fața
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau: "Răsufletul meu află funingini de infern" (ibidem). Sau: "țițeiul instinctelor se năpustește / Cu gîturi de berbeci descăpățînați" (ibidem). Sau chiar: În numele adîncului pețesc o icoană / Nervii-țipari sar să vestească nunta" (ibidem). Dar această etapă nu e
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
din Grui/ Și coboară în grădina din sat" (Printre Zăpodii). * Versurile lui Ion Petrovai etalează un soi de haiducie temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se străduiește a se struni, a se rosti economicos, în ascuțișul unor însemnări succinte: "Potcovit cu luna/ Purtînd stelele-n coamă/ Luceferii-n ochi/ Răcorile-n nări/ Iar liniștea pe copite/ Roibul negru/ Galopează peste noi/ Spre-a nu tulbura/ Apele somnului" (Pastel de iarnă). Imaginile converg însă, în pofida abrevierii lor, într-un dinamism ce
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
limitat de la început să spunem „cât timp îl am pe Hristos totul e bine în viață“, creștinismul nu ar fi devenit o teologie. Suspectând însă totul, l-a amestecat într-atât pe Hristos în toată această afacere, încât l-a potcovit cu o poziție oficială, de care însuși Dumnezeu Tatăl fuge. „Salvați-l pe Hristos din mâinile preoților“ ar fi o lozincă prea dură, așa că nu ne mai rămâne să zicem decât: „Dacă reușesc să ni-l ia pe Hristos, atunci
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau ca foița de țigară ori murea calul. Ei, și nenea Jănel, cum îi spuneam noi, copchiii, o plecat ca tot flăcăul la oaste. Toate fetele din sat l-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care te roade pe tine, să nu mor de curiozitate.” „Tată, eu vreau să știu...” „Ce vrei să ști, Ițic băiete?” „Vreau să știu dacă calu’ nostru iap-o fost?” „O fost cal, măi Ițic. Tu nu știi că dacă îi potcovit și trage la ham îi cal?” „Stiu, tată. Da’ tare mă tem că calu’ nostru iap-o fost.” „O fost iapă, o fost cal, nu știu da’ acum lasă-mă să dorm!” „Dormi, tată! Da’ calu’ nostru iap-o fost. Să știi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prea mult în voie, că pățești ce-am pățit eu... DĂNILĂ: N-avea grijă, că l-oi hățui cum trebuie. ONOFREI (iese, din culise): Ceală! Hai, Dumane, hai acasă... DĂNILĂ: S-a dus. Taci, că-i cu buche! L-am potcovit bine. Cine-mi mai cumpăra mie boii acuma la târg? Și de unde să mai găsesc alți boi și alt car? Așa, treaba-i făcută; la jumătatea drumului mi-a ieșit ploconu-n cale, și eu l-am înhățat! Car zdravăn, încăpător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Unul, cel mai mare, îi cioban. Se vede bine cum stă razamat în ciomag și parc-ar vrea să zică din fluier. Ceilalți sunt răspândiți care încotro, după tot felul de daraveli. Și, doamne, mare trebuință au de fier pentru potcovit caii, că pe-acolo nu se află asemenea marfă. Mi-au trimis vorbă, și-n fiecare seară îmi tot fac semn cu mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am să-i fac vânt buzduganului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]