77 matches
-
să fi fost în București în ultimele săptămâni ca să înțelegi de unde vine frustrarea cetățenilor care-și plătesc taxele în România. Dar ajuta dacă ai escaladat măcar o dată munții de nămeți de pe trotuar, dacă te-ai chinuit să găsești o mică potecuța făcută din câteva urme prin zăpadă, profunde până la genunchi, lăsate de alti temerari care și-au luat inima-n dinți și au traversat pe-acolo, prăvălindu-se dezechilibrați, ca și ține, în bătaia mașinilor care claxonează și-i împroașcă cu
Greva fiscală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82895_a_84220]
-
în dreptul casei scărilor. Dar cei trei metri fuseseră prevăzuți de constructorul care sistematizase zona! în scurtă vreme, dreptunghiul verde a fost mutilat de cinci brazde bătătorite, indicând direcțiile de deplasare ale vecinilor. Va rămâne una din enigmele vieții mele rostul potecuței ce se oprea exact în mijlocul spațiului verde. Un timp ce mă uitam, zilnic, de-a lungul blocului sperând în van să-mi descopăr emuli, am mai constatat un lucru: tot mai mulți locuitori de la alte scări veneau să-și petreacă
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
ba altul singuri sau în cuplu se-ntorc să moară aici cu râul copilăriei la căpătâi cu dealul cu fuiorul la picioare și ramul de stejar deasupra capului aleleu măicuță aleleu tăicuță moale și frumos mirositoare-i sfânta și-nierbata strâmta potecuță-a dorului xxx șed într-un colț de bucătărie și mă uit la tine cum calci vorbind întruna călcătorul lunecă pe cămașa încrețită purtat măiestru de mâinile tale dibace cuvintele se preling de pe mierea buzelor sub atenta supraveghere a ochilor
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
Ceea ce el știa sau își mai amintea că trebuie să se fi arătat ca o falnică, tânără pădurice de scoruși - neagră și creață în primăvară, roșie-aprinsă spre octombrie-noiembrie, sau dulce-bălaie în lumina lui august - se înfățișa doar ca o firavă potecuță creață, dar foarte vag creață, jucăușă, ce dispărea acolo unde ochii lui Ivan Mihailovici nu puteau coborî. Surprizele -dacă senzația că îi vor sări ochii din cap se poate numi, în circumstanțele astea, o surpriză - nu aveau să se oprească
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
iarăși de M.G. și doamna acestuia. Fără să vreau, aud: - Eu văd problema cam așa - zice el. O casă la țară. Acolo să existe o curte. Un copac. Din casă până la copac potecă cimentuită. Cât o să ne coste ca să cimentuim potecuța? - Eh, o potecuță... e ușor de cimentuit, admite doamna concesiv... - Ca s-o pot folosi și pe timp de toamnă. Altfel, atunci când plouă, s-ar încărca roțile căruciorului, cu noroi... nu se poate circula cu noroi pe roate! - Ai dreptate
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
și doamna acestuia. Fără să vreau, aud: - Eu văd problema cam așa - zice el. O casă la țară. Acolo să existe o curte. Un copac. Din casă până la copac potecă cimentuită. Cât o să ne coste ca să cimentuim potecuța? - Eh, o potecuță... e ușor de cimentuit, admite doamna concesiv... - Ca s-o pot folosi și pe timp de toamnă. Altfel, atunci când plouă, s-ar încărca roțile căruciorului, cu noroi... nu se poate circula cu noroi pe roate! - Ai dreptate. Te-ai gândit
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
decît culoarea părului, sînt puși să joace o horă sinistră, pe teritoriu, bineînțeles sudic și într-un timp, bineînțeles decadent, în preajma lui decembrie 1989. Nu lipsește, cum altfel, o prințesă valahă, Mazuca Vlădoianu și vărul ei, ajuns membru FSN, Victorien Potecuță, mama Augustei, Die Goia, care vorbește țigănește, Augusta însăși, cea "cu carne dulce", "cu părul castaniu legat în coadă de cal și ochii ei frumoși ca două eleștee clipocind în cearcănele de umbră ale unei păsări zburînd în ocoluri strîmte
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
acum un motel cu restaurant. Aș fi vrut să urc măcar până la trambulina mică să văd dacă a mai rămas ceva din scheletul de odinioară, dar vârsta nemiloasă și-a spus cuvântul. Cu un oftat am luat-o pe vechea potecuță atât de bine cunoscută din timpul chiulurilor mele și am ajuns unde trebuia să fie foișorul de foc de unde era o privire de ansamblu asupra Râmnicului și unde până prin anii 1939 era întotdeauna un militar pompier cu un binoclu ce
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
în scurt timp, se înzdrăveni de-a binelea. Într-o zi, când lucra la verandă, îi spuse lui Carmen: Uite, aici vor sta soția mea și copiii când vor veni. Ești însurat? Desigur! Ea se îmbujoră și coborî încet pe potecuță. N-o mai văzu un timp. E atât de tânără, atât de tânără și fragedă! Se apucă mai abitir de treabă. Își dădu seama că avea nevoie de un câine, un câine mare. De unde să-l ia? Printre țărani află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Mai am ceva de terminat azi, da' mâine dimineață aș putea trece pe la dumneata, să vedem despre ce e vorba. Foarte bine, mâine dimineață. Pe la 10 e bine? Pe la 10! Ziua bună! Ziua bună! A doua zi, badea Ion urcă potecuța cu un ajutor. Avea un caiet mare, o ruletă și un pumn de creioane de diferite culori. Petre îi primi și împreună o luară de sus cu "inventarul": pentru dormitorul lui, un pat mare, dublu, solid, cu placa de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aranjă una-alta, permanent urmărit de Toni, care își dădea seama că se întâmplă ceva deosebit și că va avea și el parte de ceva pe cinste! A doua zi dimineață, de Sâmbăta Mare, îl auzi pe Toni lătrând. Deodată, pe potecuță, văzu urcând fetele cu Camelia. Cărau niște cutii mai mari și mai mici. Ce bucurie! Petre le ieși în întâmpinare, o îmbrățișă pe Camelia, o sărută pe Alice, fata mai mare și pe Ana, fata cea mică. Ce domnișoare frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
loc de cinste! V-aș ruga, părinte, ca într-o zi să treceți să-mi binecuvântați casa! O să vin duminică după slujbă! Despărțirea de Camelia și copii a fost cu lacrimi, cu jurăminte că o să vină cât mai des... Pe potecuța spre casă, Petre pășea cu pas greu și apăsat, urmat de Toni, cu coada între picioare. Simțea că mai câștigase o bătălie, că mai obținuse o victorie minunată: își regăsise familia și familia îl regăsise pe el! Zilele următoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mângâieri și tumbe! Ana era toată numai zâmbet și Petre se minună din nou ce fată frumoasă are și ce mare crescuse. Au zburat până la Bucura, de la poartă Ana nu mai sfârșea cu mirările când văzu livada plină cu fructe, potecuța străjuită acum de tufe de trandafiri de toate culorile, care îmbălsămau aerul cu parfumul lor. Ana se lipi de umărul tatălui, parcă vrând să-i mulțumească, fără cuvinte, pentru colțul de rai clădit pentru ei. Tată, am o surpriză pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a ei, găzduit de-o baborniță cu rude la București. Nu dorea să se expună bîrfei ce zbîrnîia cu lux de amănunte pornolirice la țară... Asta nu ne împiedica să ne vizităm unul pe altul, în timpul nopții, fiind vecini de potecuță strîmtă. Versurile șiroiau de pofte, parcă aș fi ținut în brațe o femeie tănără" D.P.: Din nou aveați ce scrie, vă simțeați încărcat... E.B.: ...și, în 1962, din nou, deodată, cu toate miresmele sub nas, călcînd cu voluptate în baligile
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
ai învățat de mult asta), el zboară la câțiva becuteci de tine și îți dă puțină lumină, cât să nu te orbească, ochii tăi au înghițit fântâni de întuneric deja, zărești puțin pereții colțuroși ai prăpastiei pierderii-dragostei și din traseul potecuței tale mai departe, aripile insectei de lumină zbârnâie pe ton baritonal, realizezi că această mică ființă are toate calitățile să găsească desaga-fără fund, atât de prețioasă pentru tine, dar nu să o care, este prea grea desaga ta pentru o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trebui să te duci să-ți schimbi hainele astea ude, i-a spus Karl. În ziua următoare, Neng Îl aștepta la umbra unor copaci, nu de parte de locul unde drumul mare ocolea spre oraș și se des părțea de potecuța care continua drept spre școală despărțindu-se treptat de el până când se pierdea printre tufișuri. — Hai să tragem chiulul, poate mergem să ne plimbăm! Azi n-o să plouă, a spus ea cu ochii mijiți la soare. Au lăsat În urmă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apoi, mergând În genunchi s-a căznit a prinde cele câteva pete strălucitoare care alergau de colo-colo pe covorul bogat, din mușchi de pădure. Câteva raze de soare Își găseau, după cum adierea vântului clătina bogăția de ramuri și frunze verzi, potecuțe prin care aduceau către patul de mușchi, căldura astrului zilei precum și lumina acestuia sub forma acelor pete luminoase, produse parcă de jocul unor oglinzi. Copilul a țipat scurt, speriat și nemaiavând timp să se mire; Victor străfulgerat de o mare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aprind, Narcisele-mi zâmbesc și-n palmă le cuprind. Iubite! În grădină narcisele au înflorit, Crezând că te-ai întors la tine am venit, Știai că lacrămioarele din primăvară, Te-așteaptă să le uzi în fiecare seară? Mai știi? Pe potecuța dintre vișini coborai Și-un buchețel de toporași îmi ... Citește mai mult La casa tinereții noastreNoaptea se pierde în răcoarea dimineții,Iar zorii îmi zâmbesc ca-n anii tinereții, Păsărelele mă-ncântă cu trilul fermecat,Acasă, florile-mi sărută obrazu-nlăcrimat
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
aprind,Narcisele-mi zâmbesc și-n palmă le cuprind.Iubite! În grădină narcisele au înflorit, Crezând că te-ai întors la tine am venit,Știai că lacrămioarele din primăvară,Te-așteaptă să le uzi în fiecare seară?Mai știi? Pe potecuța dintre vișini coboraiși-un buchețel de toporași îmi ... XIII. NU TE MAI AȘTEPT, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. Nu te mai aștept Am învățat să nu te mai aștept, La poartă, gătită-n parfumată
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
aprind, Narcisele-mi zâmbesc și-n palmă le cuprind. Iubite! În grădină narcisele au înflorit, Crezând că te-ai întors la tine am venit, Știai că lacrămioarele din primăvară, Te-așteaptă să le uzi în fiecare seară? Mai știi? Pe potecuța dintre vișini coborai Și-un buchețel de toporași îmi aduceai? Simt pașii tăi iubite și-acum pe potecuță, Însă doar salcâmul îmi aduce o crenguță, Îmi șterge lacrima, mă-ncântă cu mireasma lui Și vrea să mi te-ndepărteze din
LA CASA TINEREȚII NOASTRE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385121_a_386450]
-
ai întors la tine am venit, Știai că lacrămioarele din primăvară, Te-așteaptă să le uzi în fiecare seară? Mai știi? Pe potecuța dintre vișini coborai Și-un buchețel de toporași îmi aduceai? Simt pașii tăi iubite și-acum pe potecuță, Însă doar salcâmul îmi aduce o crenguță, Îmi șterge lacrima, mă-ncântă cu mireasma lui Și vrea să mi te-ndepărteze din calea gândului. Amurgu-și țese plasa din pulbere de stele, Las cu tristețe casa ta și-a tinereții mele
LA CASA TINEREȚII NOASTRE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385121_a_386450]
-
inocența lor. Prin noaptea în care creștinul nu doarme, lumină sfântă coboară din Cer. Se scutură nori de stele, milioane. Pe zare să pună tainic mister. Cu trăistuțe după covrigi și colindeți, pitici zglobii cu obraji rumeniți, în alai străbat potecuțe, prin nămeți. De inocența vieții însoțiți. În colinde cântă Nașterea Domnului, cu suflet curat, ca Pruncul Cristos. Har divin împart în noaptea Crăciunului, la omul credincios și omenos. MULȚUMESC (acrostih) Mulțumesc spun în Ajunul Crăciunului, Unor editori ce mi-au
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
ulița satului, până în locul în care se face un drumeag la stânga, care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu mici insulițe roșii și albastre, până ce am găsit o potecuță îngustă prin lan. Am făcut la dreapta și am urmat poteca, nu mergeam, zburam, peste puțin avem să ajung la locul de întâlnire. În fața mea, puțin în stânga, în mijlocul lanului de grâu copt, era o poieniță, din motive știute doar de
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Cristian opri și scoase mașina în afara drumului. Erau în apropierea poieniței unde își lăsaseră țiganii căruțele și caii la păscut. Coborâră amândoi și se afundară în pădure. Urmau firul pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată, dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]