76 matches
-
logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de plecare o meditație profundă asupra caracterului contradictoriu al spațiului și al timpului, revelat de teoria relativității restrînse a lui Einstein, teorie ce constituie apogeul fizicii clasice. Noțiunile de actualizare și de potențializare sunt deja prezente, chiar dacă ele nu vor fi precizate decît gradual, la nivelul înțelegerii, dar și la nivel terminologic. Un al doilea pas este făcut odată cu Experiența microfizică și gîndirea umană, apărută în 19409. În această carte, Lupasco asimilează și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în 19409. În această carte, Lupasco asimilează și generalizează învățătura fizicii cuantice într-o veritabilă viziune cuantică a lumii. Relațiile lui Heisenberg aruncă o lumină cu totul tulburătoare asupra dinamicii particulelor cuantice. Potrivit interpretării lui Lupasco, actualizarea localizării spațiale antrenează potențializarea cantității de mișcare, iar actualizarea localizării temporale antrenează potențializarea extensiei în energie. Conceptul de identitate a unei particule, în sensul clasic al termenului, nu mai este deci valabil în lumea cuantică. Contradicția între identitate și non-identi-tate, contradicție inerentă lumii infinitului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
învățătura fizicii cuantice într-o veritabilă viziune cuantică a lumii. Relațiile lui Heisenberg aruncă o lumină cu totul tulburătoare asupra dinamicii particulelor cuantice. Potrivit interpretării lui Lupasco, actualizarea localizării spațiale antrenează potențializarea cantității de mișcare, iar actualizarea localizării temporale antrenează potențializarea extensiei în energie. Conceptul de identitate a unei particule, în sensul clasic al termenului, nu mai este deci valabil în lumea cuantică. Contradicția între identitate și non-identi-tate, contradicție inerentă lumii infinitului mic, lumii particulelor, este acceptată de Lupasco ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
măsoară "observabilele" trebuie să dispară într-o teorie cuantică fundamentală 19. Bell propune înlocuirea noțiunii de observabil prin cea de beable (ceea ce, într-o traducere aproximativă, înseamnă "poate fi capabil de a fi"), care pare să facă ecou conceptu-lui de potențializare al lui Lupasco. În opinia mea, formalismul general axiomatic dezvoltat de Lupasco în Principiul antagonismului și logica energiei constituie însăși osatura logicii cuantice. BOHR, LUPASCO ȘI TERȚUL INCLUS Originalitatea abordării lui Lupasco este și mai bine pusă în evidență cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
formulate de Lupasco, energia, "...în constituenții săi fundamentali, posedă totodată proprietatea identității și proprietatea diferențierii individualizatoare..."23. Manifestarea unui fenomen oarecare este echivalentă cu o anume actualizare, cu o tendință spre identitate, dar această manifestare însăși implică o refulare, o potențializare a tot ceea ce nu este acest fenomen, altfel spus, al non-identității. Potențializarea nu e o anihilare, o dispariție, ci doar o memorare a ceea-ce-nu-s-a-manifestat încă. Multe polemici au fost declanșate de introducerea conceptului de potențializare de către Lupasco, ignorîndu-se faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și proprietatea diferențierii individualizatoare..."23. Manifestarea unui fenomen oarecare este echivalentă cu o anume actualizare, cu o tendință spre identitate, dar această manifestare însăși implică o refulare, o potențializare a tot ceea ce nu este acest fenomen, altfel spus, al non-identității. Potențializarea nu e o anihilare, o dispariție, ci doar o memorare a ceea-ce-nu-s-a-manifestat încă. Multe polemici au fost declanșate de introducerea conceptului de potențializare de către Lupasco, ignorîndu-se faptul că acest concept este o traducere directă a situației cuantice. În teoria cuantică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
însăși implică o refulare, o potențializare a tot ceea ce nu este acest fenomen, altfel spus, al non-identității. Potențializarea nu e o anihilare, o dispariție, ci doar o memorare a ceea-ce-nu-s-a-manifestat încă. Multe polemici au fost declanșate de introducerea conceptului de potențializare de către Lupasco, ignorîndu-se faptul că acest concept este o traducere directă a situației cuantice. În teoria cuantică, fiecare observabil fizic are mai multe valori posibile, fiecare valoare avînd o anumită probabilitate. Deci, o măsurare ar putea conduce la mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
putea conduce la mai multe rezultate. Dar, evident, doar unul din aceste rezultate va fi obținut efectiv, ceea ce nu înseamnă că celelalte valori ale obiectului observat ar fi lipsite de orice caracter de realitate. O altă fațetă a conceptului de potențializare, așa cum se arată în fizica cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
valori ale obiectului observat ar fi lipsite de orice caracter de realitate. O altă fațetă a conceptului de potențializare, așa cum se arată în fizica cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil la un real trunchiat. Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil la un real trunchiat. Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de conceput fără un dinamism independent care implică un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite tocmai această
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de conceput fără un dinamism independent care implică un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite tocmai această tranziție. Potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, "... orice energie posedă dinamisme antagoniste, în plus, aceste dinamisme sunt și trebuie să fie astfel încît actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se afle pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite tocmai această tranziție. Potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, "... orice energie posedă dinamisme antagoniste, în plus, aceste dinamisme sunt și trebuie să fie astfel încît actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se afle pe cele două traiectorii de trecere de la potențial la actual și de la actual la potențial, spre sau într-o stare în același timp de egală potențializare și de egală actualizare a unuia în raport cu celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să fie astfel încît actualizarea unuia să implice potențializarea celuilalt, sau ambii să se afle pe cele două traiectorii de trecere de la potențial la actual și de la actual la potențial, spre sau într-o stare în același timp de egală potențializare și de egală actualizare a unuia în raport cu celălalt..."24. Realitatea posedă deci, după Lupasco, o structură ternară. În analiza științifică a unui sistem fizic, biologic, sociologic sau psihic, trebuie să căutăm să punem în evidență anti-sistemul său, sistemul său contradictoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
își au, și ei, antiparticulele lor. Chiar și quarcii au antiquarcii lor, și supercorzile antisupercorzile lor. NATURA SPAȚIULUI-TIMP Unul din aspectele cele mai derutante și mai fascinante ale filosofiei lui Lupasco este prezența stării T. Echilibrul riguros dintre actualizare și potențializare, care antrenează o densificare maximală a energiei, pare să vrea să indice, așa cum am explicat deja, că nici o manifestare directă a acestei stări în spațiul-timpul nostru continuu nu este posibil: spațiul-timpul asociat stării T este de o natură diferită de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
constată, ca rezultat al logicii sale, primatul relației asupra obiectului: Operația e cea care dă naștere elementului. Elementele, pînă la urmă, se prezintă ca niște stopări ale dinamismului, ale devenirii unei implicații... ; ... ele marchează limita relativă a unei actualizări în fața potențializării contra-dictorii...". În consecință, timpul și spațiul sunt ele însele un rezultat al logicii antagonismului contradictoriu. Timpul este rezultatul mișcării, al schimbării, al dinamismului logic: "... cine vorbește de trecere de la o stare la alta, de la o anumită cantitate de energie potențială
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
apare astfel ca o conjuncție contradicțională, în vreme ce timpul apare ca o disjuncție contradicțională : spațiul și timpul sunt legate de o relație de contradicție. Potrivit formulării lui Lupasco "... va exista întotdeauna spațiu în timp și timp în spațiu..."38. Actualizarea și potențializarea nu mai au loc în spațiu-timp, ci spațiul-timp este generat de contradicția actualizare-potențializare. Astfel, "... un element, un eveniment, un fenomen, tocmai datorită structurii sale logice... nu se derulează în timp, ci derulează un timp...". În același mod, "... fenomenele, oricare ar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sunt dinainte sortite morții. Evident, dacă lumea este logică. Pe de altă parte, societățile democratice sunt, și ele, fondate pe credința în actualizarea absolută: cea a eterogenizării. În ciuda diferențelor lor considerabile, societățile democratice posedă o caracteristică fundamentală comună : cea a potențializării progresive a stării T. Va cunoaște oare lumea, într-o zi, o societate de tip nou, tridialectic, fondată pe actualizarea progresivă a stării T, ceea ce implică un echilibru riguros între omogenizare și eterogenizare, între socializare și realizarea maximală în plan
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
celorlalte cărți ale lui Lupasco. Faimoasa stare T ("T" de la "terț inclus") își face apariția la pagina 10 din Principiul antagonismului. Este definită ca o stare "nici actuală nici potențială". Cuvîntul "stare" face referire la trei principii lupasciene actualizarea A, potențializarea P și terțul inclus T subiacente "principiului antagonismului". Pe plan formal, e și non-e au astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni logici indexați
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
principiului antagonismului". Pe plan formal, e și non-e au astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni logici indexați: actualizarea lui e este asociată cu potențializarea lui non-e, actualizarea lui non-e este asociată cu potențializarea lui e, iar terțul inclus al lui e este, în același timp, terțul inclus al lui non-e3. Această ultimă conjuncție arată situația particulară a terțului inclus. Acest terț este un terț
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni logici indexați: actualizarea lui e este asociată cu potențializarea lui non-e, actualizarea lui non-e este asociată cu potențializarea lui e, iar terțul inclus al lui e este, în același timp, terțul inclus al lui non-e3. Această ultimă conjuncție arată situația particulară a terțului inclus. Acest terț este un terț unificator: el unifică e și non-e. Vom vedea în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dar, dacă acești doi termeni sunt indexați în funcție de A și P, indexul T este absent. Altfel spus, în ontologica lupasciană, nu există terț inclus al contradicției și non-contradicției. Paradoxal, contradicția și noncontradicția se supun normelor logicii clasice: actualizarea contra-dicției implică potențializarea non-contradicției și actualizarea non-contradicției implică potențializarea contradicției. Nu există stare nici actuală, nici potențială a contradicției și a non-contradicției. Terțul inclus intervine însă de o manieră capitală: cuanta logică ce face să intervină indicele T este asociată cu actualizarea contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
indexați în funcție de A și P, indexul T este absent. Altfel spus, în ontologica lupasciană, nu există terț inclus al contradicției și non-contradicției. Paradoxal, contradicția și noncontradicția se supun normelor logicii clasice: actualizarea contra-dicției implică potențializarea non-contradicției și actualizarea non-contradicției implică potențializarea contradicției. Nu există stare nici actuală, nici potențială a contradicției și a non-contradicției. Terțul inclus intervine însă de o manieră capitală: cuanta logică ce face să intervină indicele T este asociată cu actualizarea contradicției, în vreme ce celelalte două cuante logice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a contradicției și a non-contradicției. Terțul inclus intervine însă de o manieră capitală: cuanta logică ce face să intervină indicele T este asociată cu actualizarea contradicției, în vreme ce celelalte două cuante logice, care introduc indicii A și P, sunt asociate cu potențializarea contradicției. În acest sens, contradicția este ireductibilă, căci actualizarea ei este asociată cu unificarea lui e și non-e. Prin urmare, noncontradicția nu poate fi decît relativă. Așa cum vom vedea în cele ce urmează, sensul acestor afirmații se limpezește după introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]