34 matches
-
Magonii mă săltară... Dar acum, doar farniente, Sârgului îmi cade-n poară. Zboruri încă jinduite, Să se-ntâmple, modru nu e. Aripile, pasămite Că îmi sunt fixate-n cuie. Calimera, la adică, Silnică și ageamie-i: Ca să nu mai bat potică Până la zulufii Tiei. (Tia, când fusese jună, într-așa ierea de pură Că mă strofocam, sub lună, S-o țâp în literatură.) Când prin stele se degajă Măestrii necunoscute, Nu mai știu să-nchin o vrajă Sub fereastra unei ciute
Poezie by Gheorghe Azap [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
ajung prins în gogoașă - fluture ușuratic: sunt surd și mut și sincer: ochii-mi holbează vina... ...da - aștept Învierea - aștept furtuni de raze Fulgerul Mărturiei - orânduit în fraze... sus - pe cresta muntelui stâna blând Părintelui: ieslea stă dărăpănată nu-i potică - nu-i nici vatră s-adunară brazii magi veniră și sfinții fagi: liturghia nu pornește Maica-n cerure bolește născare nu poruncește: bolește pe-aripi de vultur răutățile se scutur' bolește pe ghimpi de stea s-alunge vremea cea rea
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
BISERICĂ LUI POPA TANDA"are și ea o istorie. A fost construită în anul 1700 de către cele 37 de familii existente la acea vreme pe așezarea actualului sat. Săracă Biserică a sărăcenilor - cum le spunea Ioan Slavici - avea pereții din potici ( lemne crăpate ) prinse în cuie și lipite cu noroi din lut cu paie. Tare mult și-au dorit saracenii să aibă o Biserică a lor, deoarece până atunci mergeau să se roage la Biserica din Haieu ( actuala Biserică din cimitirul
BISERICA LUI POPA TANDA de IONEL CADAR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Biserica_lui_popa_tanda.html [Corola-blog/BlogPost/354310_a_355639]
-
BISERICA LUI POPA TANDA" - are și ea o istorie. A fost construită în anul 1700 de către cele 37 de familii existente la acea vreme pe așezarea actualului sat. Săraca Biserică a sărăcenilor - cum le spunea Ioan Slavici - avea pereții din potici ( lemne crăpate ) prinse în cuie și lipite cu noroi din lut cu paie. Tare mult și-au dorit sărăcenii să aibă o Biserică a lor, deoarece până atunci mergeau să se roage la Biserica din Haieu ( actuala bisericuță din cimitirul
BISERICA DIN SATUL NOSTRU de IONEL CADAR în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1411631610.html [Corola-blog/BlogPost/353160_a_354489]
-
un motiv pentru sărăceni de aș construi propria lor Biserică. Satul Rontău de astăzi, în acea perioadă se numea satul Sărăceni, denumire care provenea de la sărăcia sătenilor. In anul 1700 ei și-au costruit o biserică săracă cu pereții din potici cum spuneam mai sus, care în 1868 a suferit un incendiu provocat din neglijență, iar preotul din acea vreme cu numele de "Părintele Trandafir" împreună cu credincioșii au reconstruit Biserica, de data aceasta din cărămidă. Părintele Trandafir fiind prietenul marelui scriitor
BISERICA DIN SATUL NOSTRU de IONEL CADAR în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1411631610.html [Corola-blog/BlogPost/353160_a_354489]
-
altă boierime, să iasă din Hangu din bejenie, să margă la dânsu la Domnești, să nu să teamă de leși, că leșii sunt niște tălhari. Iar boierii, cum i-au vădzut cartea, îndatǔ au făcut pătăști și au fugit pe potică în Țara Ungurească, în Giurgedǔ, cu toate casăle lor, ca să nu mai dè într-ochi cu Duca-vodă”". Tot pe la Hangu a trecut și vistiernicul Ilie Cantacuzino (d. 1710), fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
altă boierime, să iasă din Hangu din bejenie, să margă la dânsu la Domnești, să nu să teamă de leși, că leșii sunt niște tălhari. Iar boierii, cum i-au vădzut cartea, îndatǔ au făcut pătăști și au fugit pe potică în Țara Ungurească, în Giurgedǔ, cu toate casăle lor, ca să nu mai dè într-ochi cu Duca-vodă”". Tot pe la Hangu a trecut și vistiernicul Ilie Cantacuzino (d. 1710), fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Mai mândră arăta la-nfățișare/ Decât un pui de păr când dă în floare,/ Mai gingașă ca lâna unei miele.../ La brâu ține un săculeț de piele/ Cu bumbi gălbui și ghinde de arnici./ Nu-i om, oricâte drumuri și potici/ Ar fi bătut pe lume, să mai știe/ Așa fătuță mândră și nurlie./ Iar pielița-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
atare: ”Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie,/Să-nchege apa-n sânge, din pietre foc să saie.” (M. Eminescu, I, p. 94); în formă de plural, substantivul înseamnă ‘râuri’: „Peste flori, ce cresc în umbră,/ Lângă ape, pe potici,/ Vezi bejănii de albine.” (M. Eminescu, I, p. 100) Substantive individuale și substantive colectivetc "Substantive individuale [i substantive colective" Obiectele denumite de substantive pot fi entități finite, și în sine, și din punctul de vedere al clasei sau pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casă, locuință, edificiu, palat, sală"] este sesizabil în metafore medicale precum dom pleural (cf. fr. dome pleural). În terminologia farmaceutică se utilizează metafora apothiki ("cămară, depozit" special la greci, unde era depozitat stocul de medicamente) regăsită în germ. Apotheke (reg. potică "farmacie" în limba română). Metodologic, respectăm criteriul relevanței conceptuale și criteriul cantitativ în prezentarea dinamicii constructelor metaforice dezvoltate pe modelul habitatul: Lat. cellula, ae, s.f. (diminutiv de la substantivul cella, ae, cămară mică; cea mai mică încăpere a unei case romane
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pe Inorog. De altfel, și aici, aproape de jumătatea alegoriei, atitudinea narativă față de personaj este una ironică; neputința vânătorilor de a-l captura pe Inorog, de nedepășit, în pofida insistenței și tenacității lor, îi face caraghioși: "Șoimul, câteodată peste munți înălțindu-să, locul, potica și închisoarea ei cum și în ce chip ieste videa, însă pre Inorog undeva macara nu zăriia. Căci Inorogul preste toată dzua supt deasăumbra pomilor aciuându-să și la un loc neclătit aședzindu-să, noaptea numai la locurile pășunii ducându-să și câteodală
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Decanul nostru era Nicu Racoviță, cel mai neobosit și mai pasionat răscolitor de codri, Nemrodul Moldovei de sus, care a cheltuit o avere de om cu vânătoarele și care cunoștea pe degete pădurile de la munte și câmp cu toate poienele, poticele și hațașele 55 lor. De multe ori îi ziceam: Măi Nicule, mai cruță-te, las-o mai dămol, că-i pocni într-o bună dimineață și tu nu trebuie să mori că n-are cine să te înlocuiască. Ei, bravo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
asud dinaintea ursului. Eh! He! de-aș avea eu atâtea moșii câți urși am la răbușul 123 meu, mare bogataș aș fi. Ia slăbește-mă, Codrene!... Ba nicidecum. Iaca, dacă vrai, vino și tu. Am să te duc într-o potică unde Catrințaș, pristavul 124 de pădurari de aici, a ucis doi urși unul după altul, și până a nu-și încărca pușca din nou, i-a ieșit un al treilea urs, ș-atunci a aruncat pușca jos și a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
jaratic, et apucă fiorii. Păreții sunt așa de aproape unul de altul și așa de nalți, că abia strabate lumina zilei între dânșii; iar vuietul râului care curge în cascadă și se sfarmă de stânci deșteaptă toate ecourile din întunecata potică și acopere orice glas omenesc. Ai crede că te găsești în Infernul lui Dante. La înălțime de vreo 20 de metri, după cât am putut aprecia cu ochiul, deasupra nivelului râului este construită pe unul dintre păreții de stâncă o galerie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Cu multă sfială, circulam pe acea galerie de lemn și mai ales pe punțele cele aeriane care tremurau sub picioarele noastre și, zău, erau momente când simțeam că ni se oprește respirația în piept. Mult n-am zăbovit în neagra potică, căci ne era degrabă să călcăm pe pământ sănătos și să revedem lumina soarelui. Întorși la Vernayaz, am angajat catâri și a doua zi am plecat călări spre Chamonix pe la trecătoarea numită Tête-Noire. Chamonix e o vale cunoscută care atrage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am simțit obligat să cânt în struna nimănui, nici pe stânga, nici pe dreapta, nici pe centru, nici sus, nici jos, căutând, atât cât se poate reuși în asemenea situații, să mă situez echidistant față de partidele politice. Accentele critice asupra poticii interne și externe practicată de guvernanți, cât și asupra unor persoane sau personalități pe care poporul votant ni le-a urcat pe cap, nu au exclus de la aprecieri unele elemente considerate de mine pozitive și tratate ca atare, indiferent de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
prozatorul încearcă să fugă totuși de monotonie, alternînd pe cît posibil tonalitatea relatării. Cînd, de exemplu, înduioșat de propria-i soartă, Inorogul vedea în nefericirea sa un cataclism cosmic, compus din „sunete jealnice, eleghii căialnice și traghicești ca acestea prin poticile a tuturor munților...”, autorul cîntă pe coarda tragică; inventînd discursurile mincinoase ale Hameleonului, impune varianta elegiacă; numeroase pasaje melancolice se bazează pe meditații asupra soartei omului și a insignifianței experienței umane. Cantemir face apel la singurul gînditor-artist care l-a
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
este menționată și stațiunea vamală din satul Vama, mai jos de Câmpulung. Către sfârșitul secolului al XV-lea, la Vicovul de Sus era vama cea mică a Moldovei, pentru mărfurile care urcau și coborau din Ardeal pe muntele Suhard, pe "potica vicovilor". O parte din meșteșugari și negustori aveau un nivel economic și cultural mai ridicat. Cunoșteau scrisul și cititul, fiind în stare să poarte corespondență în relațiile lor directe cu alte centre din țară și de peste hotare. Purtarea corespondenței, a
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
pene aplicat la pălărie tricorn, la chipiu. veche monedă divizionară. titlu oficial al vizirilor și marilor demnitari otomani, guvernatorul unei provincii. nume dat membrilor care alcătuiau Sfatul ce conducea un orașătârg). sigiliu, ștampilă. unitate militarăăcorespunzătoare regimentului de mai târziu). politie potică poslușnic poștalion raia sameș schimbător bavarez serasâr spătar staroste stock suman sunder surugiu șerbie șoltuz ștemplu teșcherea oraș, așezare omenească formând o unitate administrativă. drum foarte îngust. servitor, slujbaș. trăsură de poștă trasă de mai mulți cai. teritoriu ocupat militar
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
construcție e atât de varie și schimbăcioasă. În acest mod filozofia este ideea numai despre o știință posibilă, care nicăieri nu-i dată in concreto, căriea însă ne-ncercăm a ne apropia pe diferite căi până atunci până ce om afla potica unică, foarte plină și concrescută de cătră senzualitate, și până ni va succede să reasămănăm copia până acum greșită cu prototipul ei, întru cât aceasta îi este omului cu putință. Până atuncea nu poți învăța filozofie. Căci unde-i ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spre vale, spre mine, ședea femeia lui Dragoș. Dezghioca încet un păpușoi și zvârlea grăunțele la câteva paseri care se repezeau sfioase până la picioarele ei, apoi se împrăștiau în toate părțile, cârcâind. Întorsei calul spre moară și începui a urca potica. Cum mă văzu, nevasta vătafului se sculă în picioare, își pături grăbit șorțul roșu și deodată se întoarse și dispăru pe ușa neagră a șandramalei. Eram curios să văd pe femeia care înșelase pe Dragoș, care călcase în picioare onorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cutare. * Vămile: la ce târguri... * Munții: numile...văile acelor munți. * Schelile: adică drumurile ce trec în Țara Ardealului, de la ce ocol și sat începe drumul, pe unde trece peste munte și la ce loc iasă în Ardeal,...satul sau cetate. * Poticile:...drumurile cele mici de picior și de cai,...de unde să începe, pe unde trece și unde iasă. * Apile mari: numele lor, din ce munți ies...trece pe la cutare loc, la cutare ocol și sat; într acea apă câte alte ape
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce le scutură pe toate. De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată, Tristă-i firea, iară vântul sperios v-o creangă farmă - Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. Șapte ani de când plecat-ai, sburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! Și pe câmpul gol el vede
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
genele-și ridică, Se uită lung la dânsul, dar gura-nchisă-i tace; Cu greu a lui picioare din piatră le desface, Din tronu-i se coboară, cu mâna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze pe-a codrilor potică. În poarta prăbușită ce duce-n fund de munte, Cu cârja lui cea vechie el bate de trei ori, Cu sgomot sare poarta din vechii ei ușori, Bătrânul se închină... pe rege-l prind fiori, Un stol de gânduri aspre
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
le poartă-n a lui herb, Împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. Crainici, iepurii cei repezi Purtători îi sunt de vești, Filomele-i țin orchestrul Și izvoare spun povești. Peste flori, ce cresc în umbră, Lângă ape, pe potici, Vezi bejănii de albine, Armii grele de furnici... Hai și noi la craiul, dragă, Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. Mi-a părea cum că natura Toată mintea ei și-a pus
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]