168 matches
-
este un brevet de invenție. El a creat "româna-cu-prostii". Este un dialect în care își scrie versurile, orgolios, cu multă gălăgie făcută în jurul eternelor ipocrizii și locuri comune, de-o brutalitate uneori redundantă. Impresia de asocieri involuntare, care "curg" fără poticniri, este una construită, dar nu întotdeauna suficient de bine ținută sub control. "Criticu'" este un personaj care "bea numa' vermuturi, dulcegării", pe cînd poetul trebuie să facă în așa fel încît să spună lucrurile pînă la capăt. Fonoteca de aur
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
autorul Amintirilor din copilărie nu intenționează să spună, ci spune pur și simplu (...)". Confuzie totală. Întreaga mașinărie critică a căzut pe jos, în bucăți. Fără un motor, demonstrația, și așa haotică, lipsită de minima orientare a unui plan, plină de poticniri și de lacune rămâne să ruginească în mijlocul drumului. Ce s-ar putea recicla? Ar fi, pe alocuri, paginile de analize stilistice cuminți: "dar să nu uităm că pupăza este încă de la început denumită metaforic Ťceasornicul satuluiť, neologismul, în contrast cu Ťlimbať operei
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
24 octombrie 2014 Drag Academician Gheorghe Păun, Ne-ați prezentat un Discurs de o remarcabilă densitate de idei. Acest Discurs trebuie citit, trebuie studiat, nu doar ascultat. Câtă experiență în cercetare, câtă acumulare de căutări, câtă rafinare a ideilor, câte poticniri, reveniri, eșecuri, șlefuiri au trebuit să se petreacă, pe parcursul mai multor decenii, până să ajungeți la această prezentare pe cât de simplă, pe atât de profundă. Putem citi acest Discurs în mai multe feluri. Este o poveste de viață a unui
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
cum pîrga cuvintelor mici dă-n floare bogată și rodul va fi pe măsură și că pe ele le vede acum doar ca pe niște omizi pe ele care au străbătut Valea mici și în pîrgă la rîndu-le urmîndu-l fără poticnire prin viclenia tinereții și puterea sîngelui lor clocotind gata să spargă vinele brațelor lor încă fragede cucerind Cetatea bătrînilor lor cu întregul domeniu văzîndu-i așadar prea mare grija pentru noua bogăție ce va să prospere-ntre ziduri ele au hotărît
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
fiu calm (nu bleg!) , să-mi îndrept cuvintele spre mîngîierea proaspătă de-adolescență rătăcită printre oameni, spre înțelegerea strictă a serafimilor... a heruvimilor... Doar leuștean hrănesc eu pentru ei în putini de cristal, nu glumă! De ce aș adăuga numai zbîrnîielile, poticnirile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala zilei chinuite de amurg... Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi smulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, zbuciumînd vraiști cotidiene... întortocherile cîlțoase ale întîmplărilor... palpitațiile cu zvîc de apocalipsă
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
legăturii dintre Eminescu și cititori a inclus și eliminarea primelor trei volume de Opere, îngrijite de Perpessicius, tipărite între 1939 și 1944, seria fiind reluată abia în 1952 (nu fără o critică la adresa prefeței, taxata de Petru Dumitriu drept o "poticnire", prea puțin politizate, necorespunzătoare cerințelor, în acel moment exacerbate, ale politrucilor culturali) și terminată abia după încă patru decenii. Cel dintîi exeget care a apelat la procedeul asimilării "proletare" a poetului a fost însuși Călinescu, care a pus accentul, "în
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
apoi și fericita Întâlnire cu o Persoană. Beatitudinea e această întâlnire, concretă, individuală, paradoxală, ireversibil schimbându-ne prioritățile și programul prestabilite. Irupția miraculosului în logica zilei. Beatitudinea și beatificarea, trepte spre sfințirea noastră și a celor din jur, nu fără poticniri, ocoluri, dar cu înscrierea pe drumul drept și clar. Ce a reprezentat pentru dvs. etapa Echinox: o anticameră în raport cu Steaua sau o perioadă bine definită în descoperirea de sine; un atelier literar sau o experiență spirituală majoră? Echinoxul a fost
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
bănuim a-l stăpîni (e un subtext permanent ce-l împiedică, probabil, a trece peste dimensiunile scurte ale prozelor, consemnări de pulsații pure, fără nici o umplutură), după cum acest gest însuși înfruntă blazarea, stare existențială așijderea suverană: "Strînsoarea gazdei, conducîndu-mi, fără poticniri, pașii, prin desișul petrecerii, din care se dezlipesc, la mici intervale, ca-n benzile sonore ce-nsoțesc imagini din junglă, vaiere și piuituri, hîrșcîieli și foșnete, îmi face bine, e o strînsoare de menghină gata să-mi oprească sîngele deasupra cotului
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Și o să treci de partea ceealaltă Înțelegând că moartea n-are rimă." Într-un remarcabil sonet poetul spune: "Destinul tău e-un petec de hârtie", afirmându-și, nu fără mândrie îndeletnicirea nobilă și trudnică: În lungul șir de nopți și poticniri/ Voi mai compune, poate, un opuscul,/ Și-aștept să mă apropii de crepuscul/ Același rob, aceleiași meniri." Robit poeziei, " În toat-această grea ucenicie" poetul avertizează pe cei grăbiți: "Sonetul nu-i o pară, sus ce cade/ Ca din senin, să
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
scăpa de gînduri. Prin urmare, apropierea de Muntele din Suflet declanșează demonii. Muntele din Suflet poate să fie un Munte al Nenorocirilor. Tocmai de aceea, în pofida încercării conștiente, muntele, probabil, că nu e atins. Și astfel, prin lente alunecări și poticniri, printre încîlcite profunzimi și printre suprafețe ce atrag și ce înșeală, Muntele din suflet se constituie dintr-o alternanță de gros-planuri și vederi panoramate, din umbre și lumini și din reflecții în ape (fie pure, fie tulburi). Mergi drept sau
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
clasică este cea mai frumoasă, așa cum spune el cu toată convingerea. Și de fapt, a obținut mult mai mult. Zâmbetele melancolice ale celor trecuți de vârsta a doua, examinarea îndelungată a unora care probabil n-au mai ascultat niciodată așa ceva, poticnirea găștilor de adolescenți „cool” în drumul lor spre „mec” și, binînțeles, ochii plini de lacrimi ai mamei, cea care l-a îndrumat de la patru ani spre instrumentele muzicale. Sunetele alternante ale viorii se împletesc în mod neobișnuit cu zgomotele ascuțile
Metrou în ritm de "Bolero" by Toma Teodora Antonia () [Corola-journal/Journalistic/81077_a_82402]
-
am crezut". "Patetism", de bună seamă. E convenția acestui joc de-a stilul, la care sînt luați părtași toți cîți au sufletul făcut din aceleași valori. Sigur, jocul se duce cu o anume prețiozitate, cu siluiri, inacceptabile, ale limbii, cu poticniri și cu diferențe de lungime făcute nu pentru potrivirea cu destinatarul - nu cred să existe vreo asemenea intenție - ci pentru a încerca să scrii în feluri diferite despre niște teme care te trag, pînă la urmă, spre un același, singur
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
În umbra globului de tină... Icoana lui, în lumi astrale, Aleargă-n raza de lumină... Treapta a VIII-a Pământ Pământ - revărsare, pământ. Răsufletul tău ne urmează. Te știu așteptând un mormânt Când sufletul nu-mi va fi pază. Pământ - poticnire, cuvânt și faptă și iarăși cuvântul... Ne-ajungă pe viață pământul, pe moarte, ne-ajungă pământ! Pământ, tu luminii mormânt... Razei ce vine din hău... Priveliști, loc sfânt, Dumnezeu, Pe viață, pe moarte, Pământ. Treapta a IX-a Valori, palori
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
mai aglomerat, oricum, decât locașul sfânt din vecinătate. Iar lucrul acesta, între paranteze fie spus și pe scurt, nu este deloc o noutate nemaiîntâlnită. Eroul meu, strecurându-se printre mese foarte iute, ca un țipar, se duse direct și fără poticniri către locul pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
părerea. Mai bine hai să încărcăm, pentru că ce-i făcut îi bun făcut - a răspuns Hliboceanu. Ca de obicei, Mitruță și-a ocupat locul lângă cantaragiu, iar Hliboceanu muncea cu ceilalți la încărcatul săniilor. Ninsoarea curgea fără niciun semn de poticnire. Când săniile au fost acoperite cu țoluri, pentru ca grâul din saci să nu se ude, s-a auzit glasul lui Hliboceanu: Sunteți gata de drum, oameni buni? Gata, gata - au răspuns cărăușii în cor. Atunci să-i dăm drumul, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și insistența, a făcut rapid, fără poticniri, vodca: un drum drept, continuu; a topit-o încet-încet; rămîne ca eu să insist... Va reacționa desigur, dar mai cu teamă, fără convingere..." Mihai se mișcă puțin pe marginea patului și, ca și cum ar fi văzut abia acum blana femeii aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ale clasei muncitoare? a rîs Săteanu, crezînd că face o glumă, dar femeia, îngrozită de atîta precizie în vorbă, s-a cutremurat. Și cutremurată a rămas. Fiică-sa Maria, ajunsă rapid Maria Săteanu, a început să calce sigur, apăsat, fără poticniri, fără halte. Cînd soțul ei, Bujoreanu, a fost reabilitat, s-a gîndit să-și ia fetița, pe Doina, s-o crească; era de acum în vîrstă, cincizeci de ani, voia o consolare. Cînd a auzit, Săteanu s-a făcut foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chineze de ieri și de astăzi. Dăinuire este un alt cuvânt care poate fi asociat cu realitățile profunde ale spațiului chinez. Contrazicând parcă teoriile ciclicității în istorie, civilizația și cultura chineză au parcurs veacurile cu viteze și ritmuri inegale, cu poticniri și accelerări spectaculoase uneori, cu forța și inerția centralității unui mod de a ființa și de a se raporta la timp și la ceilalți cu totul particular și suficient. Tot acest parcurs s-a realizat fără rupturi și hiatusuri care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
voci care spun, azi, că plecarea intelectualilor disidenți a fost o eroare, deoarece Ion Iliescu și cei din jurul său au putut să acționeze, apoi nestingheriți. Părerea mea e că lucrurile ar fi evoluat la fel. Poate cu mici ocoluri sau poticniri. Și cu un plus de «acoperire». Hotărârile importante erau luate, oricum, într-un grup restrâns. E drept, nu mă așteptam ca «demisiile» să nu aibă nici un efect. (datorită denigrărilor din presa FSN-ului);” Comparându-l cu alți activiști, Iliescu îmi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
E greu să mă Înșel În privința frumuseții ei, o poartă către mine un fluid insinuant, continuu, o susține atitudinea degajată, exercițiul ei Îndelungat de a vrea și de a ști să placă, profesarea acestui rol fără efort. Nici o caznă, nici o poticnire, ființa ei doar unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai aglomerat, oricum, decât locașul sfânt din vecinătate. Iar lucrul acesta, între paranteze fie spus și pe scurt, nu este deloc o noutate nemaiîntâlnită. Eroul meu, strecurându-se printre mese foarte iute, ca un țipar, se duse direct și fără poticniri către locul 166 Rareș Tiron pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
piept care i s-a părut că nu stau la locul lor, știind că doar așa-l poate enerva mai mult pe Pripone, și-a dres glasul printr-o strigare către divina protectoare a păsărilor, apoi a vorbit continuu fără poticniri și ochii doar în penajul judecătorului: -Domnule judecător, domnilor jurați, doamnelor, domnișoarelor și domnilor... -Așa, Cocone! Spune răspicat să vadă cine ești ... a strigat o voce dintre păsărime. -Rog să fie închisă în poiată pasărea care tulbură liniștea, a hotărât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Doamne, că greu te mai lași convins, oftă Arm necăjită. În toate găsești tu câte un nod în papură... Nu confunda religia, calea spre mântuire, cu reprezentanții ei pe pământ, cu preoții unii dintre ei, poate, sunt o pricină de poticnire. Pentru tine, nu pentru ei! Mântuirea este personală. Învățătura din biserică trebuie să fie foarte simplă, pentru că ea se adresează și celui mai micuț dintre cei micuți, dar tu dacă ai mai multă minte, poți să cauți mai mult... Nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
această direcție), Simplex este până la urmă cartea unui singur personaj: naratorul, în spatele căruia se simte, cu puterea evidenței, respirația lui Alexandru George însuși. Pe tot procesul creației naratorul se privește în oglindă, își exprimă direct cu nedisimulată autoironie șovăielile și poticnirile iminente scrierii romanului pe care tocmai îl citim. Firește acest tip de autoreferențialitate ironică nu este nou în literatură - nici măcar în literatura română, unde inclusiv cronicarii se plângeau deschis de dificultățile scrierii -, dar ele sunt de fiecare dată privite ca
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
o miză politică reală, o ostilitate manifestă, așa cum nu există nici entuziasmul forjat manufacturier din filmul de propagandă. Majoritatea personajelor lui Groșan trăiesc într-un limb, într-un loc uitat de lume, peste ele istoria trece indiferent, fără amintiri, pește poticnirile patriotarde ale învățătorului, Domnul Benea. Caravană cinematografică era un mijloc de propagandă popular în anii '50, prin care filme sovietice și ulterior și cele câteva filme românești, gen Răsună valea (1950) al lui Paul Călinescu, erau difuzate „maselor largi populare
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]