99 matches
-
în proză, metafora este punctul forte, se pare. Fraza lungă alambicată, ambiguități semantice, uneori greșeli semantice, toate aceste așa-numite atuuri au fost demontate cu acuratețe de Ion Negoițescu. Nu are rost să revenim... Este deja legendar stilul greoi brebanian, poticnit, fără strălucire. Cantitatea este totul. Sînt puține comparațiile între cele două lumi: cea de dinainte de '89 și cea de după. La un moment dat, apare însă o interesantă opinie despre schimbare, emisă de personajul principal, Mîrzea: "M-am născut prea tîrziu
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
vor cruci probabil și vor scuipa în sân oripilați, dar îi asigur că povestirea mea este reală, lucidă, obiectivă. Cum arăta un debut poetic în a doua jumătate a anilor '70? Să începem cu începutul: se debuta greu, chinuitor, temător, poticnit, dar mai ales zăbavnic. În toată țara nu existau decât câteva edituri literare mai răsărite, a căror crăiasă era neîndoielnic bucureșteana Carte Românească. Prestigiul acesteia era imens, dar dacă nu erai într-un fel sau altul omul regimului, dinaintea-ți
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
filologii "rasați", care-l citesc pe Ezra Pound), optzeciștii (sau o parte a lor, cei care flutură stindardul postmodern) pentru care e un "guru", un inițiat. M.I. e un fel de vagabond în zdrențe textuale, vorbitor al unei limbi "imediate, poticnite, fade, unisemnificante", cu un vocabular "de obște, denotativ, uzual" care acceptă, strâmbând din nas, constrângerile poieticității, un Orfeu prolix și baroc, cu voce distinctă și ton ceremonial, care cântă "o melodie densă, narcotică și incantatorie". Un limbaj inconsistent, alienat, decăzut
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
biblioteci, pe băncile de pe bulevard se dezbăteau aprins teme la ordinea zilei: libertate, opțiune, angajare în definiția cărturarului. Numele lui Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus fluturau pe toate buzele. Idolul momentului era un bărbat scund, urât, cu mersul poticnit, bâjbâind printre scaune, fiind amenințat de orbire. Se zvonea că Sartre poate fi zărit de dimineață până seara la cafeneaua Flore. Comesenii îl urmăreau cu privirea, dar și de pe trotuar i se ghicea prin ferestre silueta arhicunoscută. Buzunarele canadienei îi
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
Am traversat Calea Victoriei, înflorită de o lume în veșminte ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și lumina obrazul. Era obosit și mersul său devenise șovăitor, poticnit. Ne mărturisea cu bonomie cât de mult îi plăcea să privească oamenii umblând vioi pe stradă, plimbându-se sau tăifăsuind nepăsători prin cafenele. A fost eliberat din închisoare în mai 1962, înainte de venirea lui Dinu, și a murit la 26
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
găunos și ridicol contra-reclamă pentru Memento mori. În alt loc, o strofa de mare prospețime (Și te-ai dus, dulce minune,/ Și-a murit iubirea noastră -/ Floare-albastră! Floare-albastră.../ Totuși este trist în lume!) este masacrata într-un jargon pretențios dar poticnit, care face orice comentariu de prisos: "Din această perspectivă, condiția omului este tristă, pentru că este repede trecător și nu poate reveni asupra erorilor de conduită existențiala; dar - urmează sentențios autorul - nici nu poate păstra, atunci cînd o trăiește, clipă fericirii
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
și cele adăugate, astfel încât dimensiunea romanului să nu se schimbe, căci, la urma urmelor, un traducător trebuia să transpună originalul în mod fidel. Nici din punct de vedere stilistic nu am schimbat mai nimic din textul inițial, cu excepția numeroaselor descrieri poticnite și a zecilor de pasaje melancolice sau lugubre, care dominau toată cartea, și pe care le-am șters și înlocuit discret și iscusit cu dialoguri subtile și comentarii hazlii. Dar ca să fie clar pentru toată lumea: nu am absolut nimic cu
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
sans répit / jaillira du bucher. // Puis, fondus dans le clair / sous un ciel inconstant, / devenons un éclair / qui stagne dans l'instant! O, tăciuni, o, jar / și visuri în rug: / să ne-ațâțăm iar / duhul prezicând! // Prin iubire, necaz / în poticnit joc, / Fenixul încă azi / va țâșni din foc. // Apoi topiți în senin / sub inconstanta aripă, / un fulger să fim / stagnat în clipă! (traducere de Miron Kiropol) Jarului sublim / pâlpâind în zori / suflu viu să-i fim, / binevăzători. // Patimi îndurând / până la
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
cu tubul ăla în gât. Mi-a fost teamă. Am rămas. Ne-am uitat împreună, mai departe, la film. Plângea și mă ținea de mână. Mă uitam fix în ecran. Fix, fix în ecran. A vorbit, după câteva zile... gâjâit, poticnit, neinteligibil aproape. Mi-a dat o cutie mare, de carton, știi, cutie din alea de televizor, plină cu poze vechi și scrisori. Mi-a dat-o e mult spus. Mi-am cărat-o singur într-o cameră de serviciu. Fosta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Tot pe scena națională târgumureșană și tot într-un text scris de DRP (Piticul din grădina de vară), un rol antologic ce rămâne în galeria personajelor sale de neuitat. Un "răcan" slab de minte, un "prost al satului", cu mers poticnit și fugă țopăită, Pasăre, încartiruit într-un conac din Câmpia Dunării, soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
am pornit cu mașina către autostradă și, în câteva minute, am rămas blocat într-un ambuteiaj. Șirurile de mașini oprite ajungeau până la orizont, unde se uneau cu digurile rutiere ticsite ale șoselelor de la vest și sud de Londra. În timp ce avansam poticnit, apăru în depărtare blocul în care locuiam. Deasupra balustradelor balconului de la camera de zi o puteam chiar vedea pe Catherine prinsă într-o operațiune complexă, dând două sau trei telefoane și notând ceva într-un carnețel. Într-un fel neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de asta; nu vreau să-mi înfrunzi uretra cu baloane. După ce m-am familiarizat puțin cu comenzile, am pornit motorul și-am traversat curtea din față spre drumul de racord. Deasupra noastră, pe Western Avenue, fluxul de trafic își croia poticnit drum spre Aeroportul Londra. Vaughan deschise o sticlă de vin și i-o dădu blondei care stătea lângă mine pe locul din față. Aprinse prima dintre cele patru țigări pe care le rulase. Își ținea deja un cot între coapsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
au ieșit În ninsoare.” Nu voi ști niciodată ce a făcut Petru Între 14 și 17 decembrie 1993. De atunci Însă, ninsorile mă tulbură mai mult ca de obicei, ca și numele de Monika. Mă mai liniștesc doar la lectura poticnită a rezumatului comunicării pe care l-am transcris aici din preactele colocviului și pe care Îl și socotesc fără noimă, un vis fără cheie: „Le français langue étrangère n'est qu'un succédané du français tout pur. C'est un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
varsă peste tot și toate. Autori morali (ce-o căuta aici vocabula asta, moral?) ai crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana Pauker) sau o "mîndruță". Mi-a fost dat să-l aud perorînd: "Democrația trebuie consolidată la sînge. La sîn-ge!" Îi tremurau obrajii, mîinile, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic, părul lung și deranjat, era desculț și învârtea bastonul deasupra capului ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încumetat să meargă cu o furtună de mână? Pașii simetrici, parcă înșirați de-a lungul unei axe invizibile, parcă desenați la câțiva centimetri deasupra ierbii. Îi era frică să nu strivească alți pași: Poate pe aici a trecut Dumnezeu. Vorbea poticnit, în șoaptă, în gând. Se credea auzit, ascultat, înțeles. Vorbea ca și cum ar fi înșirat mărgele pe o sfoară, peste care, mai apoi, călugării ar fi înnodat rugăciuni. Zâmbea cât să descrețească măști de duminică: Ochii închiși, dragilor, ochii închiși... Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai ușurat având impresia efemeră că privirea fiului lui poate însemna un consimțământ din partea-i și, prin el, din partea mamei dispărute. Simțământul de ușurare ar fi fost real dacă Justin nu ar fi bâiguit în acel moment, cu o voce poticnită, singurele vorbe rostite în spital : "Dumnezeu nu există", la care tatăl a murmurat cu greu răspunsul ce îl mai dăduse odată : "Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule." Efortul profesorului de a-și stăpâni incertitudinile și emoțiile în fața celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
XIX-lea, Dinu Păturică, inițial ciubucciu la curtea postelnicului Andronache Tuzluc, parvine cu abilitate și cu viclenie, acaparându-i generosului protector întreaga avere (între bunurile mobile intrând și amanta susnumitului, Chera Duduca). Scris într-un stil împiedicat, cu paranteze epice poticnite, Ciocoii vechi și noi este un desuet și ridicol tablou de moravuri, reținut de istoria literaturii autohtone doar grație vidului de concurență estetică din mijlocul căruia a răsărit precum o ignobilă floare de lotus. Dacă Murasaki nu-și permite niciodată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inimă și fără să se poată concentra suficient. Unul dintre magnații autohtoni ai petrolului îi trimisese încă din zilele precedente un teanc întreg de materiale documentare, aflând că avea să țină și o emisiune televizată pe această temă, dar tot poticnit mersese cu redactarea. Pur și simplu, nu era inspirat, nu se simțea în formă. Pe la orele trei și ceva, el hotărî că era cazul să se întrerupă și să revină către seară, refăcut și cu mintea limpede, ca să poată duce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o șiretenie elementară, jocul victimei în scandalul implicării fratelui său în afaceri oneroase cu arme. „Mai ușor te ferești de dușmani decît de propriul frate", afirmă Domnia-Sa cu ochii umezi, de primadonă căzută în dizgrație. Glumește apoi, cu rîsul poticnit (de acum clasic), observînd, stăpîn pe situație, că „încă o afacere de genul ăsta" (a domnului Mircea Băsescu, n.m.) și nu va mai putea candida. Hohote, aprobări, ovații. Un aristocrat/politician/lider/militar vechi și-ar fi făcut sepuku într-
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
viziune și pe trăire, în detrimentul grijii pentru formă. Atunci când sentimentele sparg pieptul poetului, iar viziunea unește cerul și pământul, când imaginile se revarsă în cascadă, cine să se mai împiedice de-o rimă șchioapă sau de un ritm ceva mai poticnit.Viziunea poetică se balansează nonșalant între expresionism, suprarealism și un romantism hiperbolic de care nu sunt scutite nici măcar momentele de maxim intimism. Radu Ulmeanu este un revoltat - violența este o altă trăsătură unanim observată a versurilor sale - chiar dacă sursa nemulțumirii
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
Simona Vasilache În Călătorie cu funicularul, volumul de versuri din 1934, de la Unu, cu un portret al autorului de M.H. Maxy, Sasa Pană este, pesemne, cel mai puțin avangardist si cel mai mult poet. Călătoria poticnită, au ralenti, li se potrivește întru totul unor poezii care încearcă să rețină ceva din lumea pe care congenerele lor o dinamitează. „Ceasul copilăriei colbăit în tăcere" (Palmares) e cel care sună, în cadențe minore, în aceste notații de-o
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
Lungu a studiat problema nu doar sociologic, cât prin contingențele psihologice asupra realității. Așa procedase și în volumele anterioare. Însă, cu această carte, Dan Lungu reușește să unifice perspectivele. În schimb, intrigile rămân palide, tensiunile narative sunt fie false, fie poticnite. Personajele, chiar dacă nu au substanțialitate, câștigă mult din punct de vedere poetic. Cititorul prinde numaidecât trama ademenitoare: oare n-am cunoscut adolescenți teribiliști ajunși niște maturi triști și încrâncenați? Niște alcoolici? Firește. Dar când maturitatea este refuzată cu înverșunare? Victor
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
redacția României literarecă intenționez să recenzez acest roman, mă îndoiesc c-aș fi trecut de pagina 50. În primul rând, în suferință este stilul. Frazele sunt foarte scurte, adesea simple propoziții de câteva cuvinte, ceea ce face textul să se meargă poticnit, ca un motor cu un cilindru defect. Apoi, așa scurte cum sunt ele, nici măcar nu urmăresc o idee capcoadă. Autorul sare de la una la alta, făcând textul extrem de obositor pentru cititor - da, dacă vă gândiți la omul de televiziune Stelian
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
martor pedant, moralist când acid - toate femeile pictorului sunt dame schimbate după umori ori pipițe -, când vast-înțelegător, cu o privire mucalită asupra mișcărilor de pe tabla de șah, viciile fiind atunci „formă mascată a virtuților”, sau chiar participant activ, dar mereu poticnit, la derularea epică) să traverseze secvențele premergătoare crizei, criza însăși și, uneori, efectele sale, maniera fiind a unei confesiuni tatonante, reflexive, oscilând între locuri comune și stereotipii, pe de-o parte, cu băltiri abulice și abandonuri, și, pe de altă
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]