104 matches
-
în privirea noastră Cu izbucniri de clopot în durere, Cu stea ce-apune-n depărtare-albastră De noapte în absolută tăcere. Sub pleoapă candela-și fumegă sclipirea Cu sfială -închisă- într-un crez prea sfânt... Clipele în doliu fulgeră-amintirea Cu rugăciuni strigate-n poticnit cuvânt.... Referință Bibliografică: REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, Nestor Gogoncea / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, NESTOR GOGONCEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1414838900.html [Corola-blog/BlogPost/341094_a_342423]
-
zorii existenței sale, Internetul este deocamdată spațiul unei libertăți tembele. Văd că unii au început să se apere împotriva mîrlanilor, care-și găsesc condiții propice în această libertate fără limite, unde locul dialogului este ocupat de cogitația peltică, belicoasă și poticnită a mîrlanilor. Trebuie făcut ceva, căci, iată, violența ia amploare deodată cu Internetul. Avea dreptate Kundera: „Prostia progresează odată cu progresul științei, ea nu se diminuează”. Și agresivitatea, zic eu. Referință Bibliografică: Mîrlanul de pe Internet (II) / Radu Părpăuță : Confluențe Literare, ISSN
MÎRLANUL DE PE INTERNET (II) de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Mirlanul_de_pe_internet_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/348218_a_349547]
-
Motto-ul acesta revine ciclic în actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare. Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt de consoane cu icneli. Focul sugerat în el sună a ardere mocnită, nu a flacără purificatoare ce flutură liberă, cum și-ar dori-o orice revoluționar corect. Pe scurt, situația e indecisă, chiar dacă
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1446402559.html [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
să nu te dea ai tăi dispărută... o liniștește el cu un zâmbet ștrengar. Dar Ștefania îl privește țintă...și parcă îl hipnotizează cu privirea sa dulce, mieroasă. Apoi ea oftează și ochii i se umezesc instantaneu. Începe să vorbească poticnit, cu durere și pieptul îi tresare spasmodic. -Să știi că nu mai sunt cu el...cu Emil, băiatul șaten cu care m-ai văzut de mai multe ori.Am rupt logodna...nu se mai putea...era de o gelozie înspăimântătoare
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
și subit Găsește-n el un petec de hârtie. M-am înșelat, sau nu a fost să fie! E doar un ghem de vremi mototolit ... Pe frunze vestejite, chiar iubit, Nu poți reda nicio poveste vie. Iar sângele se mișcă poticnit. Privesc în mine, te zăresc uitată Chiar lângă pomul ce a fost odată Plin de vigoare, de roade împlinit, Cu trupul tău pe trunchiu-i împletit Udând cu lacrimi scoarță lui ridata. 13.09.3013 *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință
NICI NU MAI ŞTIU CUI SCRIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1416462135.html [Corola-blog/BlogPost/376818_a_378147]
-
oglindesc în lacuri aripile obosite, Buburuza ațipește pe-o brândușa ca-n povești, Printre lacrimi care spală anotimpuri logodite Cu beții de zile-apuse în solstiții fără vești. Tolăniți pe-o crizantema cu arcuș de brumă crudă Își alină întomnarea greieri poticniți de bocet, Cețuri pun iubirii vama, cu gust fad de agurida, Îngropând puntea tristeții, lăsând scrumul amanet. Viscolele-nstrăinării au cernut iubiri pierdute, Mutând visele pe harta timpului fără mosor, Parfum dulce de gutuie vindeca de ploi regrete, Iar pe vârfuri
ULTIMUL OCHI DE DOR de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1413720665.html [Corola-blog/BlogPost/379406_a_380735]
-
să-ți câștigi fericirea Îmbrăcată în zale și cu paloș în mâini Vulturi hulpavi furat-au din tine iubirea Si-ai fugit neputând să rămâi. Peste noaptea adâncă rătăcești nemilos Și zalele-s grele și trupul ți-e frânt Uneori, poticnita, te-aduni de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
de vară.Blestemată ai fost să-ți câștigi fericireaImbrăcată în zale și cu paloș în mâiniVulturi hulpavi furat-au din tine iubireaSi-ai fugit neputând să râmâi.Peste noaptea adâncă rătăcești nemilosSi zalele-s grele și trupul ți-e frântUneori, poticnita, te-aduni de pe josVersi lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt.Ursitoarele-ajunse la nașterea taFăr' de măsură ți-au dorit frumuseteOchi albaștri că cerul, piele de catifeaPeste chipul senin, veșnică tinerete.Era noapte târziu și pe țărm gemea mareaSi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
Acasa > Poezie > Imagini > OROLOGIUL Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Văd orologiul poticnit cum zace, Rănit profund, de-o clipă s-a înțepenit, Își numără secundele, trecute, toate Printre bătăile târzii, la ceasul potrivit. Bătaia mută, parcă se aude Sub greutatea clipelor care s-au scurs, Din agonia morții, tristă și absurdă, Urmând
OROLOGIUL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1476797190.html [Corola-blog/BlogPost/379100_a_380429]
-
Copilăria este o treaptă a începuturilor, parcurs cătinel și poticnit, mai ales dacă nu ți s-a hărăzit un sprijin de nădejde. Și în inconștient (s-a dovedit clinic) rămân încrustate frânturi neîntinate. Peste ani, la maturitatea cea deplină, trecutul e foarte posibil să ni se reflecte, precum un apus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/sa-mbratisam-amintirea/ [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
am trăit sentimentul înnebunitor de pierdere irecuperabilă, de marasm cumplit și am simțit în gură gustul de noroi al morții. Dar numai pentru o clipă, căci în momentul următor mâna ei se-ntinse înspre mine. - Vii? M-am ridicat oarecum poticnit, stăpânindu-mi cu greu tremurul surescitat al trupului. Palmele noastre s-au înlănțuit într-o îmbrățișare mută și atunci am știut că veșnicia există! Nu se putea altfel! Iată, vedeam puritatea în toată splendoarea ei! Trăirile cele mai SFINTE și
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_in_alb_si_negru_1_o_noap_lucian_dumbrava_1328515897.html [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
să-ți câștigi fericirea Îmbrăcată în zale și cu paloș în mâini Vulturi hulpavi furat-au din tine iubirea Si-ai fugit neputând să rămâi. Peste noaptea adâncă rătăcești nemilos Și zalele-s grele și trupul ți-e frânt Uneori, poticnita, te-aduni de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și
DUREROS DE FRUMOS ȘI ADEVĂRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1451239002.html [Corola-blog/BlogPost/378612_a_379941]
-
doar șase ani, uitase că nici ea nu învățase încă să scrie așa cum o făceau copiii mai mari. - Pot să citesc? Pot? EA dădu din cap a încuviințare, iar Alexia deschise carnetul cu un zâmbet întins și începu să citească poticnit: - Mărțișorul se dăruiește de 1 Martie. Dacă dăruiești mărțișorul, faci un om fericit. Mama este cea mai bună și poți să îi dăruiești de Ziua Mărțișorului un mărțișor și să știi că mereu mama te iubește. - Foarte frumos, Alexia, o
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1456199043.html [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
în schimbul căreia primesc niscaiva creițari întru veșnica slavă a (ne)iubirii pre pământ. Presa liberă (de orice morală) prezintă pe spații large mofturi de-ale protipendadei politico-maneliste suferinde din amoare când situațiunea devine de-a dreptul mizericordioasă. Noii domni Goe, poticniți foarte la examenul de bac, l-au determinat pe Dom' ministru Moțoc să raporteze Lăpușneanului de pe tronul originalei noastre democrații cam astfel: - Măria Ta, floarea țării a căzut dar vin mereu alți viteji; și-s mulți, stăpâne, mulți ... ca frunza
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/Paula_romanescu_anul_caragiale_ne_es_paula_romanescu_1330935173.html [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
sunt importante pentru eroii mei, pentru caracterizarea acțiunilor în care sunt angrenați și interpretarea lor dezvăluie de multe ori ce structură sufletească au, ce stil de comportament au. -Înlănțuirea cuvintelor a venit întotdeauna de la sine sau v-ați mai și poticnit, la început? -Scrisul pentru mine e mai ușor, eu mă poticnesc la vorbă. Poate și findcă în copilărie am fost foarte multă vreme singur, părinții mei fiind plecați de dimineață până seara, erau învățători. Neavând cu cine vorbi, probabil că
George Arion, Directorul publicaţiilor flacăra din Bucureşti by http://www.zilesinopti.ro/articole/192/george-arion-directorul-publicatiilor-flacara-din-bucuresti [Corola-blog/BlogPost/100030_a_101322]
-
vizuină și porni prin pădure. Negăsind nici pe-acolo ceva care să-i potolească urâcioasa foame, îndrăzni să iasă în poiană, pornind-o spre sat. Așadar, sărmanul de el trecea pe ulița satului, cu pași mărunți, când mai repezi, când poticniți, adulmecând cu năsucul lui firav aerul din curțile gospodăriilor pe lângă care trecea, apoi pleca mai departe. Însă, la un moment dat, în dreptul unei gospodării nu prea arătoase, mirosul lui fin îi consimți că acolo ar fi rost să încerce. Se
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Povestea_puiului_de_vulpe_viorel_darie_1388477032.html [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
Motto-ul acesta revine ciclic în actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare. Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt de consoane cu icneli. Focul sugerat în el sună a ardere mocnită, nu a flacără purificatoare ce flutură liberă, cum și-ar dori-o orice revoluționar corect. Pe scurt, situația e indecisă, chiar dacă
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG by http://confluente.ro/articole/gabriela_c%C4%83lu%C5%A3iu_sonnenberg/canal [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Motto-ul acesta revine ciclic în actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare.Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt de consoane cu icneli. Focul sugerat în el sună a ardere mocnită, nu a flacără purificatoare ce flutură liberă, cum și-ar dori-o orice revoluționar corect. Pe scurt, situația e indecisă, chiar dacă
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG by http://confluente.ro/articole/gabriela_c%C4%83lu%C5%A3iu_sonnenberg/canal [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Ce mai faci? Hamid care se aștepta la două palme în loc de jovialul salut, se lumină deodată, de parcă pe cerul înnegurat ar fi explodat o furtuna solară. - Intenționam să merg la o lucrare, dar cred că mai poate aștepta! răspunse el poticnit, în efortul de a se exprima cât de cât, corect. - Te-ai răzgândit? întrebă Clara bănuitoare. - Mi-a venit deodată, poftă de o cafea! Ai vrea să îmi faci companie? Dar, cum de nu ești cu mașina? Nu te-am
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1484828467.html [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
i-o puse pe Chacha în cârcă. — Sunteți gata cu toții? Stați lângă mine. Doamnă, vă rog să-mi dați mâna. Săltând-o pe Chacha pe umeri, Hideyoshi o trase pe Oichi de mână și porni drept înainte. Oichi îl urmă poticnită, abia reușind să nu cadă. Nu peste mult, își smulse mâna din strânsoarea lui Hideyoshi, fără o vorbă. Îl urma așa cum l-arfi urmărit orice mamă, pe jumătate înnebunită de grija copiilor aremergeau în fața și în urma ei, prin tot infernul. Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sans répit / jaillira du bucher. // Puis, fondus dans le clair / sous un ciel inconstant, / devenons un éclair / qui stagne dans l'instant! O, tăciuni, o, jar / și visuri în rug: / să ne-ațâțăm iar / duhul prezicând! // Prin iubire, necaz / în poticnit joc, / Fenixul încă azi / va țâșni din foc. // Apoi topiți în senin / sub inconstanta aripă, / un fulger să fim / stagnat în clipă! (traducere de Miron Kiropol) Jarului sublim / pâlpâind în zori / suflu viu să-i fim, / binevăzători. // Patimi îndurând / până la
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
cu un copil în brațe. Alice. Zece minute mai târziu, stând în fața ei la o ceașcă de cappuccino, Hugo și-a dat seama că lucrurile nu mergeau așa de bine pe cât sperase el. Conversația era, în cel mai bun caz, poticnită. Copilul lui Alice, Rosa - sau o chema Rosie?- îl fixa cu niște ochi care îi dădeau fiori pe șira spinării. Hugo a ridicat din sprâncene, a scos limba și-a dat din urechi. Copilul a început să plângă. În timp ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
meargă mai departe de cafenea. Dar acum mergea cot la cot cu toată lumea. Era totuși ciudat că se apucase să conjuge În franceză: „Je tombe de la montagne, tu tombes de la montagne...“. Timp de aproape o oră, grupul Își continuă Înaintarea poticnită. Când ajunseră la un alt copac de tec căzut, Bennie le strigă birmanezilor din fața lor: —Hei, băieți! Nu ne-am putea opri puțin? Pată Neagră și Vaselină se Întoarseră. Fără griji, le strigă Pată Neagră folosind aceeași promisiune goală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
soldații vânători de oameni erau leneși, se pregăteau pentru serbările de Ziua Independenței. Numărul soldaților se Împuținase Încă de anul trecut pe vremea asta, dar nu puteai niciodată anticipa acțiunile SLORC. Pată Neagră o luă Înaintea prietenilor mei care Înaintau poticnit, morți de oboseală. Încă o sută de metri și ajungeau la Locul Fără Nume. Mai devreme, cât ei se odihniseră pe copacul căzut, Vaselină o luase la picior și se dusese În tabăra tribului său să-i anunțe că Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
crăpase, curgeau ațele din el. Probabil că nevastă-sa i-l cususe o dată, de două ori, de zece ori, dar, până la urmă, renunțase și ea și-acum buzunarul flutura ca o batistă fiartă. Recitalul putea începe. Belcin striga catalogul rar, poticnit, de pomană. Nimeni nu ieșea la tablă. Din spate, Mihnea dirija orchestra: Cătălin înțepa în stânga și-n drepta cu șurubelnița (când Belcin întreba cine vrea să rezolve problema, voluntarii săreau pe capete); Gino se prăbușea din bancă și se plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]