7,476 matches
-
El însuși, T.M., cunoștea mai exact decât ceilalți slabiciunea sa. Era un ins sedentar, cu tabieturi, iubitor de tihnă și singurătate, cultivând lectura, contemplarea. Smuls din colivia sa nu putea nega că e vulnerabil. Tocmai el fusese constrâns să preia povara de a conduce o opoziție spirituală în fața brutalității, fusese desemnat să-l înfrunte pe teribilul despot. Cum s-a ajuns la această reducere la elementar, Artistul și Tiranul la antipozi, fără intermediari? Exerciții cu spada Să coboare în arenă, să
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
ce-și dilată excesiv tranziența: ,se împotmolea în desișul retinei noastre postmoderne/ un cer, dacă nu tocmai violet,/ atunci măcar ocru-cenușiu, iar codrii de aramă/ își plimbau nestingheriți clorofila prin toate cotloanele,/ mai ceva decît își plimbă animalul, bestia gînditoare/ povara sanguină prin lăuntrul trupului" (Iepurele suedez). Nimic mai mult decît un joc de concepte pe epiderma robustă a organicității care știe de glumă... Incontestabil, Ioan Flora e un precursor al poeziei optzeciste mai cu seamă a celeia în variantă bucureșteană
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
zigzagată bulversantă a universului" ori ,în memoria ancestrală a versului". Nu avem a face, cum s-ar putea crede, cu o variantă a expresionismului șaizecist, deoarece Nicolae Tzone nu-și propune ținta neguros metafizică a aceluia, nu se tînguie sub povara unei vinovății absconse, nu autohtonizează în contul unui stil ce derivă, pe-o latură relevantă, din mistica, fie convulsionată, fie mai curînd decorativă, a gîndirismului. Liber de orice preconcepție doctrinară ori stilistică (pentru a-și asigura libertatea interioară recurge în
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
asigură și Octavian Paler, care vede în Narcis pe cel mai calomniat personaj din mitologie. Sinuciderea lui, ne spune autorul, nu e atât consecința cunoașterii de sine, cât eșecul ei". Asemenea eșecuri repetate au dat însă omenirii destine cărora, la povara acestui exercițiu s-a adăugat povara împlinirii în operă, vezi Van Gogh. Octavian Paler ne relatează istoria unui aborigen din Patagonia, primitiv dacă vreți, care, văzându-și chipul într-o oglindă, a înnebunit pe loc. Ne putem imagina de câte ori s-
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
în Narcis pe cel mai calomniat personaj din mitologie. Sinuciderea lui, ne spune autorul, nu e atât consecința cunoașterii de sine, cât eșecul ei". Asemenea eșecuri repetate au dat însă omenirii destine cărora, la povara acestui exercițiu s-a adăugat povara împlinirii în operă, vezi Van Gogh. Octavian Paler ne relatează istoria unui aborigen din Patagonia, primitiv dacă vreți, care, văzându-și chipul într-o oglindă, a înnebunit pe loc. Ne putem imagina de câte ori s-a aprins în spiritul și în
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
salvatoare, iar în societatea occidentală s-a produs separația între civitas Dei și civitas terrena. Ironia sorții e că anumite norme înscrise în Coran erau reformatoare pentru practicile vremii. De exemplu, spre deosebire de băieți, fetele erau frecvent nedorite și considerate o povară familială și chiar o sursă de rușine, așa că erau adesea îngropate de vii în deșert, imediat după naștere. Versetele 81:8-9 sunt un avertisment către cei care practicau acest lucru și o respingere îndrăzneață a normelor sociale stabilite 28, într-
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ale pămîntului, ale pietrei, ale aerului, ale apei, ale focului și ale visului, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu... ...oare cum puteau să se întîlnească amîndoi, Vasile Gorduz și Ioan Alexandru, dacă nu cărînd aceeași povară pe umeri și stînd cu ochii ațintiți către același bulgăre de foc din geana orizontului. Ioan Alexandru s-a pornit din hățișurile unui ținut poetic sălbatic, din strigătele de revoltă ale vieții tinere și ale sîngelui incadescent, iar Vasile Gorduz
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
către același bulgăre de foc din geana orizontului. Ioan Alexandru s-a pornit din hățișurile unui ținut poetic sălbatic, din strigătele de revoltă ale vieții tinere și ale sîngelui incadescent, iar Vasile Gorduz din sufletul materiei primare, gemînd încă sub povara geologiei, și amîndoi au luat pieptiș, pe căi diferite, dar pe un traseu unic, urcușul spiritual sprijinit pe un sens descendent: Ioan Alexandru a coborît pînă la imnul pindaric, la muzica veterotestamentară și la sonul liturgic al Sfintelor Scripturi, iar
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
apoi autorii Cărții negre a comunismului au încercat să explice fenomenul, recurgînd printre altele la argumentul valorilor universaliste ale comunismului. Care este părerea d-voastră, pentru că spuneați că într-adevăr nu poți să trăiești o mie de ani purtînd permanent povara amintirii a ceea ce s-a întîmplat, dar nici nu ai voie să uiți. Cu atît mai vigilent trebuie să fii atunci cînd observi că există deja semnele unei amnezii voite. Care este așadar rolul intelectualului, martor și victimă, care este
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
le constat pe alocuri și aici în Germania, trebuie să afirm cu tot respectul că în Germania s-au făcut în ambele privințe, atît în ceea ce privește trecutul nazist, cît și în ceea ce privește trecutul comunist, cele mai mari eforturi pentru a învinge aceste poveri. Constat, de exemplu, în discuțiile cu prieteni din Spania, Italia sau Franța, că ei încă nu sunt atît de departe în această privință ca germanii. Germanii au avut experiența nazismului, de la '45 încoace s-au ocupat intens de trecutul lor
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
români din țară și străinătate, organziate la Neptun. Nina Cassian sosise din America, era o legendă vie, și rămăsese în spirit, nespus de tînără, fascinantă. Doar mersul pe jos pe distanțe ceva mai lungi părea a-i fi devenit o povară. Cînd i-am solicitat un interviu, și-a exprimat dorința să mergem pe țărmul mării (nu zărise încă marea de la sosirea la Neptun), să ne așezăm pe o bancă și să stăm de vorbă. I-am oferit brațul și am
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
tocmai lipsa de complexitate a personajului pe care îl propune: un intelectual scîrbit de traiul sub comunism și a cărui greață se adîncește pe măsură ce principalul proiect al vieții lui, Dicționarul scriitorilor români (DSR, în cunoscuta prescurtare), devine mai mult o povară, un blestem... Are bineînțeles și DSR-ul istoria lui. Interesant e că mulți dintre aceia care reiau povestea au în vizor un singur personaj: Dulea, omul care a fost principalul sabotor al dicționarului... Aura de personaj a marelui critic clujean
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
să aibă rolul de a potența imaginea suferințelor generate de Eros. Iubirea este asimilată unui rug pustiitor, căruia i-au căzut jertfă câteva personaje legendare emblematice, Nesus ori Hercul. În felul acesta, eului strict individual i se pune în spate povara strivitoare, intolerabilă, a unei suferințe amoroase care se legitimează prin numele invocate, Erosul este conceput și trăit ca o smulgere din indiferența contemplativă a unui tânăr îndrăgostit, și ca aruncare în vâlvătaia necruțătoare a unei patimi general omenești care anulează
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
constante ale discursului filosofic al ultimelor decenii, iar Realitatea... este un titlu de referință pentru domenii din cele mai diferite. O scenă banală dintr-un restaurant din Paris, bani, căsătorii, jocul de șah și alte asemenea fapte, minore, cotidiene, poartă "povara metafizică" a realității sociale și formează materia auxiliară de analiză a unei argumentații ce seduce prin inteligență, plasticitate și, nu în ultimul rînd, prin simplitatea și claritatea unei expuneri care frecvent își aduce în prim plan contraargumentele cele mai puternice
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
transversal al suprafeței, până se ajunge la echilibrarea vectorului forței cu cel al antiforțelor. Extinzându-se pe suprafața transversală, raza ponderală devine imponderabilă și nu cade, fie că această rază de forță reprezintă greutatea unui marinar, a unui schior, a poverii corăbiei resimțite pe pieptul edecarului sau a stropului de ploaie care se contopește cu suprafața bălții. Oare limbajul să fi avut cunoștință de oscilația razei, a valvârtejului ei? Să fi știut că R devine unde V este viteza corpului și
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
colonelul Márquez copilului de numai cinci ani: „Nici nu știi cât de greu apasă un mort". Atât de greu încât renunță la tot și se stabilește cu numeroasa-i familie în Aracataca, luând viața de la început pentru a scăpa de povara remușcărilor. Povestea de iubire dintre Luisa Santiaga - mama - și Gabriel Eligio - tatăl, poveste controversată, ce cunoaște multe piedici și culminează cu anul în care mama străbate Sierra Nevada pe spinarea unei catârci, oprindu-se în târguri și orașe pierdute de pe
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
strângă în jur tigrii și panterele, dar nu tânara generație de filologi germani." (p. 83) Într-o scrisoare către medicul său Otto Eiser, scrisă pe la începutul lui ianuarie 1880, Nietzsche face această mărturisire teribilă: "Propria mea existență îmi e o povară îngrozitoare - m-aș fi dispensat de mult de ea de n-ar fi fost testele și experimentele cele mai revelatoare pe care le-am întreprins în chestiuni de spirit și de moralitate, chiar în starea mea de suferință și lepădare
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
anumite deprinderi (și acum fac eforturi mari pentru a le consolida și perpetua prin educație), românul este înzestrat spontan, adică prin transmitere naturală. Din această pricină, vocația lui este geniul și orice somație a rigorilor profesionale anonime este o adevărată povară, dacă nu cumva de-a dreptul o insultă. La o privire oricît de sumară prin istoria culturii noastre se va observa negreșit că ea are o structură oligarhică, oarecum asemănătoare binecunoscutelor modele politico-economice din țările Americii Latine. Un număr mic
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
naște din imnurile neizbutite, pentru că dacă nimeni nu exersează compunând imnuri, nu se va ivi niciodată unul frumos. Recomandări, acreditări, confirmări și infirmări, iluzii și deziluzii, speranțe și temeri impun festivalurilor de muzică contemporană greutatea propriilor lor tentații, dar și povara unui prezent pe care trebuie să-l gândească și să-l moduleze. Ignorând în bună măsură proviziile agonisite și încurajând căldura transformărilor, mersul înainte, ținând cont de faptul că, dacă trecutul este ireparabil, iar prezentul ne stă vraiște la dispoziție
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
și regizorul Mihai Măniuțiu, au construit o lume închisă, la marginea viabilului și a respirației vitale, un teren concentraționar aproape apocaliptic, ca cel descris sumar în Vechiul Testament. Printre deșeurile cu aspect selenar, arse mai mult sau mai puțin, își duce povara, descompus de boală și de suferință, Iov-ul interpretat de Marian Râlea. Aici intervine punctul de greutate al punerii în scenă. Fiecare spectator are o altă perspectivă asupra încercării la care este supus Iov, fiecare vede, de fapt, alt spectacol
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
pregătit pentru orice inovație, pe tipul de energie care se iscă de aici în modul cel mai benefic. Nu este doar protagonistul absolut, dar și pilonul dominant al edificiului regizoral. Poate cel mai emoționant moment este chiar dansul cu Satana, povara pe care Iov o duce în spinare la propriu, încleștarea dintre bine și rău, dintre om și daimon. Este și cel mai atent gîndită și lucrată de Vava Ștefănescu, în rest apelînd la multe din elementele-i prea bine cunoscute
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
raza-nglodată de cer se subție. Și, obosiți, nu pregetă-o clipă Să ni se așeze În pământ, temelie.” Eugen, cu vocea strangulata de plâns, a spus cuvinte de adio, traducând din română În ebraică. Era pregătit să citească poezia „Repetabila povară” de Adrian Păunescu, dar podidindu-l plânsul, poezia a fost citită tot de Liane Herman, la fel de talentata că și la pian. Redau și din această poezie o strofa: „Cine are părinți, pe pamant nu În gând Mai aude și-n
Rolanda Camin-Nacht. In: Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
sa imediată, în concretețea sa, ci și o lepădare de epura sa geometrică, de spectrul său abstract: "o geometrie degradată/ ducem în spate" (Jurnal de familie). Materia informă și geometria care înscrie triumful formei sînt în egală măsură resimțite drept poveri. Care ar putea fi "concluzia" acestui tip de lirism închinat finalului cosmic? Escatologia care șterge semnele axiologice ale ființelor și lucrurilor induce o anume "gratuitate". E la mijloc acea viziune, cultivată paradigmatic, la noi, de un Tudor Arghezi sau de
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
îl obține pe cel actual, fost al Muzeului Româno-Rus, din str. Fundației nr. 4. Scoate și revista Manuscriptum, menită a valorifica arhiva MLR. E bine să ne reamintim din cînd în cînd de aceste lucruri. * "Libertatea a devenit aproape o povară, fiindcă ne-a luat metafora", spune Ștefan Iordache în interviul din FLACĂRA pe februarie. Are și libertatea reversul ei. Cunoscutul actor nu se înșeală. Mai ales dacă ne gîndim cam în ce a constat în primul rînd libertatea de exprimare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
se întâmplă să nu păcătuiască măcar cu vreun dezacord sau cu vreo transcriere scâlciată. "Din pagini învechite, rătăcite printr-o carte,/ Citesc o poezie, până târziu în noapte/ În trânsa-ți veșnici prinții, și nopțile-s de basm,/ De osteneală și povară, în palme fruntea-mi razm// Și codrul cel cu frunza rară, se-nchină supărat./ Îmi tremură penelu-n mână, cuvintele îmi cat,/ Să mi te scriu în aste rânduri. - O! geniu declarat." Citatul este decupat întocmai dintr-un poem dedicat de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]