165 matches
-
salvgardarea adevărului, pentru înlăturarea minciunii, „cea inutilă, utilă, grotescă, monstruoasă, dar mai ales rutinieră, meschină, intrată în sângele și viscerele tuturora.” Părăsind România, unde „Securitatea și umbra ei sinistră ne privegheau somnul și munca, ne însoțeau - liniștite sau gălăgioase - pretutindeni”, povestitoarea va cunoaște realitățile din Israel, ce-i vor ridica alt gen de probleme, dar unde își va afla solul unei noi patrii: „Toamna israeliană seamănă cu o primăvară, bate un vânticel ușor, călduț și înmiresmat, până la căderea bruscă a tenebrelor
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
povestesc ceva. De cînd ne-am împrietenit, au fost la toate spectacolele din București, la unele și de două ori, adoră cînd le povestesc cîte ceva din Bashevis-Singer. Le-a plăcut enorm și Cititorul lui Schlink. De atunci îmi spun "povestitoarea". Nu-i rău. Dau cu zarul, mut și mă aud vorbind despre Pianistul și despre Polanski. Tăcerea apăsătoare e spartă uneori de zgomotul mașinilor super luxoase care opresc în trombă la kebab și de manelele care ne distrug timpanele. Băieții
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
Șah, pretinzînd că ai inventat singură poveștile ce le vei fi citit de fapt în carte? - Bună idee, fugi de cumpăr-o! Slujnica se duse în oraș, cumpără best-seller-ul cu cîțiva bănuți și i-l aduse într-un suflet Șeherezadei. Povestitoarea, cu cartea în mînă, se așeză pe divan nervoasă. Întîi nu văzu aproape nimic. Ceru înfrigurată să i se aducă ochelarii, căci, de atîția ani de cînd îi povestea fără încetare lui Riad-șah, îmbătrînise și nu mai vedea bine de
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
un pustiu) și-n numele căruia desparte lumea în alb și negru absolut face din păcate ca-n spatele mai tuturor afirmațiilor Ilenei Mălăncioiu să stea o judecată morală (și are o limbă foarte ascuțită). Însă, cu toate că nu e o povestitoare de vocație (așa cum e Preda), istoriile ei, luate cum grano salis, sînt dintre cele mai interesante din unghiul istoriei literare: pe de o parte formarea ei ca poetă, prieteniile și inamicițiile, contextele sociale și literare ale debutului ca poetă, bătăliile
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
Charles Perrault, Histoires ou Contes du temps passé avec des moralités, Claude Barbin, Paris, 1697). Această operă de pionierat de a transforma povestea orală, populară, într-una scrisă, cultă sau “de autor”, după expresia franceză, Perrault a înfăptuit-o alături de povestitoare celebre ale epocii - Dna d’Aulnoy, Dra Lhéritier, Dra de la Force, Dna de Murat și altele, care i-au dat, în funcție de stilul, gustul și fantasmele lor, dar și de presiunea și amprenta inevitabilă a epocii, o haină galantă, alegorică, barocă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
de Murat și altele, care i-au dat, în funcție de stilul, gustul și fantasmele lor, dar și de presiunea și amprenta inevitabilă a epocii, o haină galantă, alegorică, barocă, prețioasă, rococo sau de alt fel. În vreme însă ce mulțimea de povestitoare, care începuseră a spune povești prin saloane, îmbogățind astfel și cultura mondenă a vremii, a dus aproape la o inflație de feerie, făcîndu-se să se vorbească despre “moda poveștilor cu zîne”, Perrault s-a distins și delimitat de contemporanele sale
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
a se afla zilnic față în față și a uita de război. Dușmanul devine singurul ei aproape. Avem de-a face din punctul acesta cu o rescriere a Celor o mie și una de nopți. Numai că sînt două voci povestitoare, iar ascultătorul se află în afara cadrului. Jocul de go al cititorului devine un "simultan": cînd cu ea, cînd cu el, așteptînd nu dez-nodămîntul, ci, pentru că întîrzie, nodul. Lecția de go devine curs de arta războiului care pune față în față
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
din spital. Spitalul amorului. Un fel de carnaval cu nebuni de treabă și sectanți inimoși, cu fete mici scriind la ziar fiindcă mama lor este alcoolică (se întîmplă în Fabrizia, ultimul capitol din carte). Ambiguități. De fapt, scene de epopee (povestitoarea, aceea de la început, traduce epopei) prefirate într-un desen animat absurd și crud, despre o copilărie făcută, mai ales, din vise vîndute în talcioc. O copilărie (și o viață...) de lucruri mărunte, dar încîlcite, de mascarade periculoase, sub golul unei
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
îndoială, iar sirenele se transformă din personaje jucăușe în personaje extrem de puțin prietenoase), însă accentuează cîteva idei mai puțin dezvoltate atît în Hook, cît și în desenul animat. Wendy, fetița atrasă de lumea poveștilor, de aventurile piraților, este aici o povestitoare pasionată care întreține spiritul fantastic atît în casa sa din Londra, cît și în țara de Nicăieri. Rolul său pare a fi stabil, indiferent unde se desfășoară - în lumea reală și în cea fantastică ea rămîne aceeași. Credința sa autentică
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
de fapt, un teatru de umbre pe care îl deformam intenționat, făcând ca umbra Maharajahului să fie mai mare și mai bondoacă decât a mea. Știam, însă, că cel mai important lucru sunt poveștile și că însuși faptul că eram povestitoare mă făcea să fiu altfel decât ceilalți: intensă, deplină și alinătoare. Să-i alint și să-i răsfăț cu poveștile mele pe cei din jur era plăcerea cea mai mare de pe pământ. Cum nu credeam în Dumnezeu pe vremea aceea
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
de caise cu sâmburi, înghețată de fistic cu alune, sirop de zmeură, compot de ananas, jeleu de banane etc. După cum poate oricine să bănuiască, Maharajahul nu a trăit decât un an sau doi, pentru că, după ce am învățat cum să fiu povestitoare de una singură, nu am mai avut nevoie de el. Așa încât, "unchiul" meu a dispărut pur și simplu, ca un balon de săpun, într-o zi în care, de pe balconul apartamentului unde locuiam, chiar asta și făceam: suflam baloane de
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
cilindrică de plastic, având înăuntru o licoare concentrată cu detergent. Lecția Maharajahului fusese, însă, impecabilă: aceea că poveștile sunt cele mai adevărate și binefăcătoare prietene ale noastre, ale tuturor. Anii au trecut și pe la treizeci de ani devenisem într-adevăr povestitoare profesionistă, chiar dacă nu știam încă să spun poveștile atât de bine precum "unchiul" meu de odinioară. În orice caz, uitasem complet de Maharajah, care zăcea într-o gaură de memorie. Știu că era duminică după-amiaza și că mă pregăteam să
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
care i se pare uneori a desluși un anchetator mascat, nu e deloc sigur că reconstituirea pe care i-o livrează (și pe care, în fond, ne-o livrează!) e cu totul sinceră. În orice caz, ea nu este o povestitoare neimplicată, o naratoare neutră, un cronicar impasibil, ci și eroina principală a poveștii. Este chiar o eroină în înțelesul propriu, fiindcă este o victimă, cel puțin aceasta e ipostaza în care se proiectează. Victimă, în primul rînd, a unui accident
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
mult un activist civic decît un scriitor. Un singur critic a avut, la data apariției cărții, intuiția existenței unei ambiguități de natură măcar să limiteze, de nu și să pună direct la îndoială, identificarea spontană și naivă a personajului Ioana Olaru, povestitoarea din carte, cu Augustin Buzura, autorul real al romanului. Acest critic a fost Marian Papahagi. El a remarcat că Ioana Olaru este un Ťpersonaj bovaricť, este drept că în sensul filosofic dat de Jules de Gaultier, autorul unei Filosofii a
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
ani pierzându-și deja ambii părinți, cea care l-a crescut a fost bunica, Ana Peiov, căreia îi poartă un respect deosebit și căreia îi datorează mult din ceea ce a devenit mai târziu. Bunica sa, deși țărancă simplă, era o povestitoare deosebită. La nunțile din sat de atunci, care durau 3-4 zile, ea le povestea copiilor tot felul de întâmplări fantastice cu balauri și demoni, care erau atât de credibile, încât micuților le era teamă să mai iasă afară. De la ea
Agenda2004-16-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282303_a_283632]
-
Bulai (1879-1968) sunt puse pentru prima dată, integral, la dispoziția cititorilor prin Editura Aristarc, în ediție bilingvă, franceză-română, traducerea aparținând Elenei Bulai. În Umbre și lumini ( Amintirile unei prințese moldave) autoarea își asumă o intenție artistică, acceptându-și rolul de povestitoare, chiar dacă nu vrea să pozeze în scriitor. Peste patru sute de pagini pot constitui o sursă documentară pentru cititorul interesat de evoluția societății românești și din alte părți, de-a lungul unui secol, de pe la 1850 până în 1958. Dar importantă este, în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
ipostaze te regăsești mai deplin? Fără nici o îndoială în cea de prozatoare. Poezia se citește foarte puțin iar eu nu mă consider poetă. Am scris poezie, dar numai uneori. Principala mea ocupație este aceea de a scrie romane. Sunt o povestitoare. Mai apropiat decât poezia îmi este teatrul, pentru că îl simt o creație colectivă și o confruntare nemijlocită cu ceilalți. Se vorbește tot mai des despre includerea autorului sau a cărții într-o strategie de piață construită și impusă de editor
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
obligă să se descopere și să se accepte așa cum e. Romanul e valoros mai ales prin reflecțiile la care te îndeamnă: despre identitate și alteritate, despre loialitate și aventură, căutare și acceptare. Susan Sontag este, însă, înainte de orice o excelentă povestitoare. Cartea e construită simplu, din dialoguri și comentarii auctoriale, aparte-uri ale vocii narative, fără tehnice postmoderniste, fără complicații și ambiguități formale. Vocea narativă aparține unei persoane care o cunoaște pe Maryna la o petrecere unde fusese invitată întîmplător și
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
Skarsgard), un bun samaritean, înaintat în vârstă, cu aparențe de profesor pensionar și celibatar, Joe (Charlotte Gainsbourg), o femeie în jur de 40 de ani și ceva, cu o față serios tumefiată dezvăluie chipul controversat al unei maladii aparte. Între povestitoare și acest unic confident se creează o legătură specială, intelectuală și afectivă deopotrivă, care seamănă cu o ședință terapeutică pe canapeaua unui psihanalist, dar care funcționează legitim pe baza unui contract mutual bazat pe afinități. Povestitoarea și acest ascultător își
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
unei maladii aparte. Între povestitoare și acest unic confident se creează o legătură specială, intelectuală și afectivă deopotrivă, care seamănă cu o ședință terapeutică pe canapeaua unui psihanalist, dar care funcționează legitim pe baza unui contract mutual bazat pe afinități. Povestitoarea și acest ascultător își schimbă rolurile sau, mai precis, Seligman reia povestea care i se spune dintr-un unghi particular care-i conferă întreaga relevanță, o interpretează trecând-o prin filtrul propriei sale sensibilități și experiențe. De fapt, descoperim că
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
de profesorul Bazil Dumitrescu, dascălul care i-a avut elevi pe Damian și Octavian, și în curtea căruia a avut loc fatidica întîlnire din 8 iulie 1940. Prin urmare, firul narativ se desfășoară pe trei planuri: Valentin Dumnea (prima verigă povestitoare) pune în pagină ceea ce Bazil Dumitrescu (a doua verigă narativă) îi împărtășește din memorie în marginea dramei (a treia verigă) celor doi colegi de liceu. În felul acesta „duhul povestirii“ de care e posedat Bazil Dumitrescu trece asupra naratorului. La
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
coveruri cu scop caritabil ” In The Name Of Love: Africa Celebrates U2”, interpretând ”Desire”. Iyeoka este o cântăreață puternică ale cărei versuri și talent vocal invocă spiritul artistelor care au inspirit-o - Nina Simone, Lauryn Hill sau Amy Winehouse. Este o povestitoare ale cărei cuvinte dau speranță și vindecă răni. Versurile transformate în cântece devin daruri unice pentru audiență, Iyeoka avînd o forță incredibilă pe scenă, o capacitate de a transmite emoții și sentimente ieșită din comun. Iyeoka împreună cu The Rock by
Iyeoka nu se desparte de copilul ei nici în turnee [Corola-blog/BlogPost/98944_a_100236]
-
palatť. După decenii: ŤFurtunile prin veac topiră varulť, iar pe zid se ivește numele adevăratului creator, arhitectul Sostrat din Cnid. Cu versuri laborios expresive, ŤFarulť este al doilea poem al meu din 1967 care se surpă în iscusință versificatorie și povestitoare... Sar peste vreo zece pagini de carte, pentru a ajunge la scurtul poem ŤCatargť - unul din cele mai concentrate din câte am scris în acea perioadă. Cititorul va remarca faptul că doream atât de tare să-mi stăpânesc discursul liric
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
sărac vrea să-i vâre în sac pe micuții care nu se poartă bine; mai grav, un negustor bogat vrea să cumpere copii neiubiți de mamele lor! Trebuie imaginată reacția micilor ascultători față cu asemenea temeri; de trei ori, mama povestitoare spune: "și-a venit la noi la poartă", liniștindu-și odrasla: "A venit un lup din crâng / și-alerga prin sat să fure / și să ducă în pădure / Pe copiii care plâng. / și-a venit la noi la poartă / și-
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
în glas: Mulțumim, Bunule, pentru bucuria pe care ne ai facut-o ! Toți copiii te iubesc și te așteaptă cu nerăbdare! POVESTEA BUNICII În vacanta de vară Maria și fratele ei, Nicu, au mers la bunici. Bunica era o bună povestitoare. Nepoților le plăcea tare mult să îi asculte poveștile. Într-o zi frumoasă copiii au mers în pădurea din apropiere cu bunica. Soarele strălucea pe cer, iar razele lui încălzeau întreaga pădure. Copacii bătrâni își întindeau groasele crengi în sus
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]