10 matches
-
mai izbitoare, mai izbitoare chiar decât rațiunea. Dar nu putem, pur și simplu, să pătrundem în cavernă și să privim în jur. Cele mai multe dintre lucrurile pe care credem că le cunoaștem despre noi înșine sunt o pseudo-cunoaștere. Suntem cu toții niște pozeuri ostentativi, buni doar să umflăm importanța valorii pe care ne-o autoatribuim. Eroii de la Troia au luptat pentru o Elenă-fantomă, din câte afirmă Stesichorus. Războaie zadarnice pentru bunuri-fantomă. Sper că te vei lăsa purtat în voia reflecțiilor asupra vanității umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când este publicată culegerea postumă Steaua Venerii (1969), Nicolae Manolescu vede în T. un autor care „repetă pe scurt experiența poetică” a generației războiului. Al. Piru îi suspectează versurile de minulescianism și îl reduce pe poet la postura unui „incorigibil pozeur”, în vreme ce pentru Eugen Simion el e „un tipic poet de tranziție” și un „poet al metamorfozei” identității, cu accente suprarealiste. Sigur este că T. împarte numeroase teme și atitudini lirice cu generația sa, în arterele căreia, de altfel, circulă parcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
Îi plăcuse „speculația” mea. Nici azi, deși o cred valabilă, nu mă contrariază dacă unul sau altul dintre colegii mai tineri vor zâmbi la definiția mea a ratării, cea care trece numai prin realizare. Ceilalți, toți ceilalți fiind falși ratați, pozeuri, „scamatori ai valorii”, „maimuțe superioare extraordinar de abile”, care-și joacă perfect rolul, imitând marile modele, nu numai În „creația” lor, dar și În gestica și comportamentul social, de zi cu zi, În interviuri, dispute, apariții publice, „boli profesionale”, ticuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să „izbucnească În râs” o „oglindă concavă”! Cea care ne alungește și caricaturizează fețele, orbitele, liniile noastre, altfel atât de „grave”, de „mulțumite de sine”! ( Dacă ne amintim că am afirmat că cei ce se cred ratați nu sunt decât „pozeuri” - unora li se pare mai interesant a poza În artist ratat decât În a fi ceea ce sunt, adică un merituos șef-contabil sau administrator de bunuri! -, putem conchide că „nefericirea” de a fi neîmplinit, „ne-realizat” (deoarece te compari mereu, chinuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe măsură, deși acești indivizi nu sunt altceva decât „caractere” care s-au oprit la un moment dat al evoluției morale, psihologice, inși incapabili să se „adapteze” unei alte vârste, maturității sau chiar și senectuții. E adevărat că din acești „pozeuri” se nasc, nu puțini, ratați autentici sau inși instabili în relațiile interumane, incapabili de prietenie, fidelitate sau constanță în urmărirea unui scop. A unui „ideal”, cum se spunea în secolul al XIX-lea! Masca însă, în această ordine de idei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai niciodată, nimic, nu cerșesc nicidecum atenția care li se acordă de către maturi. Dimpotrivă, situația arată, mai degrabă, ca în tableta lui Călinescu Îl face mama inginer. Cere Goe, amenințat cu repetenția, să meargă la București? Nicidecum. Este arogant și pozeur, dar numai fiindcă asta trece la adulții din cercul lui. Altminteri, poate că dresura îl sâcâie și caută căi de scăpare. Ca și Ionel din Vizită, obosit de atâția musafiri cărora trebuie să le facă față, confirmând laudele fără contenire
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
Americanii excelează în acest tip de scris. îi citeam cît puteam de des, dar faptul că scriam cu precizie era de la mine: așa sînt eu, temperamental și artistic. În literatura anilor '70, erau mulți scriitori "agrari" și mulți snobi și pozeuri intelectuali. Dar dacă un agrar ca Preda era plin de experiențe simțite pe viu, chiar dacă "ne-moderne", un snob ca Ivasiuc, de pildă, confecționa niște umbre chinezești de nu știai niciodată, era pentru regim, era împotrivă? Și cine era el
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
ale sfinților, care-l umpluseră cândva de teamă evlavioasă În ceasurile tăcute ale nopții, Îi provocau acum o ușoară repulsie. Cei de teapa lui Byron și Brooke, care sfidaseră viața stând pe piscuri, se dovediseră În final a fi doar pozeuri și aventurieri, confundând, În cel mai fericit caz, o umbră de curaj cu substanța Înțelepciunii. Tabloul vivant al deziluziei sale a luat forma procesiunii - veche de când lumea - a profeților, atenienilor, martirilor, sfinților, savanților, Don Juan-ilor, iezuiților, puritanilor, Faustilor, poeților, pacifiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
leneș din braț În semn că DA, să-i dea drumul, neputând să-mi stăpânesc și un zâmbet fugar. Până la urmă, ce putea fi atât de rău Într un cuvânt!... Era din nou În picioare, În atitudinea lui teatrală, de pozeur, vizibil marcat. Trase aer adânc În piept, strânse pumnii și rosti puternic, sonorizând aerul În felul său, cu care Începusem să mă obișnuiesc: mmoaaarrteee... Cuvântul, grav În deschiderea sa, devenea la mijloc larg precum o apă fără margini, ca mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să-l situeze pe Macedonski Într-o linie care Îi include pe Baudelaire și Oscar Wilde. O privire superficială, concentrată exclusiv asupra stridențelor din aceste „accidente”, l-ar putea descrie pe Macedonski drept un individ cu o personalitate tipică „pentru «pozeuri», cabotini și ratați”1. Și, am adăuga noi - În același registru depreciativ (deoarece el funcționa Încă În cultura română) -, pentru un dandy. Înainte de orice cuvânt ori gest, portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]