62 matches
-
Anul trecut, în aprilie, ea a fost părăsită de către tatăl copiilor, astfel că a fost nevoită să muncească cu ziua pe la diverși oameni pentru a asigura familiei sale cele necesare traiului. În 22 mai 2002, Olariu era pe câmp la prășit porumb împreună cu alți consăteni. În timpul muncii agricole, spre seară, femeii i-au apărut primele semne ale nașterii și i s-a scurs lichidul amniotic. Ceilalți cetățeni au observat starea femeii și, după ce au întrebat-o dacă se simte bine, au
Agenda2003-2-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280571_a_281900]
-
de viață a înaintașilor noștri pe care sălbatecii invadatori l-au distrus cu un scop anume : de a ridica pleava și gunoiul la nivel de intelectualitate prin inversarea valorilor. Noi, îndopați cu limba rusă și duși cu sapa la semănat, prășit sau scos cartofii, morcovii, sfecla și porumbul; mici și proști am crezut că așa tre buie! Ei, invadatorii, se instalaseră în cele mai fru moase case din zone rezidențiale și cu salarii cam de șase ori mai mari decât ale
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
Apoi, brusc, în momentul în care concertul ia sfârșit, păsărelele coboară spre câmpie ca niște săgeți ostenite. În acele momente, concertul lor era preluat, continuat și ridicat la cote superioare de frumusețe și măiestrie, de către aceea căreia printre oamenii de la prășit îi mergea numele de Ciocârlia Regină. Oamenii aflați la muncă, tocmai atunci isprăvind de stat la masă, mai întârziau câteva momente, ascultând cu adâncă evlavie trilurile fetei care își cânta dragostea, cu atâta dăruire, cu talent rar și dezinvoltură. Apoi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o prăjină la secerat se plătea 0,50 lei, iar la prășit 0,25 lei. Boierii obligau țăranii la munci istovitoare atunci când scăpau o vită la bucate. Vita era dusă la curte și țăranul era impus la zile de muncă: prășit, secerat etc. în august 1960, mătușa Floarea V. Călin avea 75 de ani și își amintea cum tatăl ei a muncit la boier: Lua o bucată de pământ, la învoială, din cel mai rău, pe care-l muncea pentru nevoile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
economii închise, procura greu banul. Trebuie să se știe că acel care a dat 10-12 lei, i-a câștigat într-o săptămână cu carul cu boi, muncind la cărăușie. Cel care a dat 3 lei a muncit o săptămână la prășit sau secerat! Niciun istoric, niciun economist n-a calculat gradul de exploatare a forței de muncă a țăranului de către boieri și arendașii lor. Luncașii ar putea constitui un exemplu în acest sens, iar pământul care, până la urmă, l-au cumpărat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erau întreținuți de sat, dar nu știm cu precizie ce datora satul unui popă de la anul 1600, de exemplu. Preoții din Fruntești erau oamenii locului, răzeși, aveau proprietăți, vindeau, cumpărau părți din moșie, mergeau să țină slujba, după cum mergeau la prășit, secerat sau coasă. Datoriile comunităților de credincioși către preotul locului, sunt mai bine cunoscute pentru a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: plata pentru serviciile religioase, calculată pe an și plătită în sferturi, la trimestru, zile (1-2) de clacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
secerat 0,05 lei și pentru prășit 0,25 lei. Boierii obligau țăranii la munci istovitoare atunci când scăpa o vită pe un pârâu sau în bucate. Vita era dusă la curte și pe țăran îl impunea la zile de muncă: prășit, secerat, etc. Obiceiuri și practici religioase: Botezul: copiii erau botezați destul de repede după naștere - la 2-3 săptămâni. Erau boli multe și părinții se temeau să nu moară nebotezați. Crișma este bucata de pânăză în care preotul scoate copilul din cristelni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
IACOB, născută în 23 iunie 1900 în satul Roșcani, comuna Liteni, județul Suceava și Varvara MUNTEAN, născută în 1905 în Bilca Sucevei, care au reușit să fie cunoscute cu mult înainte. Viața Elenei ANDRIEȘ nu a fost deloc simplă, ea prășit și secerat pe ogoarele proprii până la colectivizare, dar și în tarlalele colectivizate. Prin poezie a încercat să-și adune gânduri personale care o frământau în permanență, și care trebuiau să rămână consemnate pentru ca vremurile să nu le șteargă. La o
POETA DE LA RĂDĂŞENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360935_a_362264]
-
Lipici Pe Ioana o cunoștea de mică. Era atât de mică..., cred că aveau 4-5 ani când se jucau împreună. Apoi au crescut. Ea mai mult pe lânga poalele maică-si, el cu tată-său, ba la coasă, ba la prășit sau copăit, ba la cules pe la alții, că ei n-aveau pământ, vorba aia: nici să arunce după câini. De multe ori, seara, cand se întorceau de la muncă, istoviți ca vai de mama lor, taică-său zicea cu năduf: -‘’ De
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
Lipici Pe Ioana o cunoștea de mică. Era atât de mică..., cred că aveau 4-5 ani când se jucau împreună. Apoi au crescut. Ea mai mult pe lânga poalele maică-si, el cu tată-său, ba la coasă, ba la prășit sau copăit, ba la cules pe la alții, că ei n-aveau pământ, vorba aia: nici să arunce după câini. De multe ori, seara, cand se întorceau de la muncă, istoviți ca vai de mama lor, taică-său zicea cu năduf: -‘’ De
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
lui LipiciPe Ioana o cunoștea de mică. Era atât de mică..., cred că aveau 4-5 ani când se jucau împreună. Apoi au crescut. Ea mai mult pe lânga poalele maică-si, el cu tată-său, ba la coasă, ba la prășit sau copăit, ba la cules pe la alții, că ei n-aveau pământ, vorba aia: nici să arunce după câini. De multe ori, seara, cand se întorceau de la muncă, istoviți ca vai de mama lor, taică-său zicea cu năduf:-‘’ De
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
Prin locurile-acestea, la Dealu Perjului mai exact, s-a născut actrița Maria Ploae. Pe aici a copilărit, și s-a jucat de-a lungul ulițelor satului, ca toți copii, a zburdat pe răzoare, dar a și muncit, de mică, la prășit, secerat, cules, la tot ce se lucra în sat căci așa era rostul țăranului cinstit: să deprindă copiii cu munca pentru a trăi simplu, fericiți și sănătoși, la vetrele părintești și-n sânul naturii, nu ca azi când pleacă toți
MARIA PLOAE. ARTISTĂ REVENDICATĂ ÎN IUBIRE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354549_a_355878]
-
a văzut că Vasile și Gabriel stau de vorbă tolăniți pe iarba prășită de pe rânduri, a mai rupt hoțește câteva pălării și le-a aruncat cu răutate cât a putut el de departe, pe lotul de alături care era deja prășit. „ Să creadă ei că o să toc eu toate pălăriile astea! Doar două, le ajunge păsărilor... Ce, nu le dă mama de mâncare? Și cu gâsca aia, ce vină am eu? Ea a fost o proastă că s-a lăsat lovită
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
fără să poată anula complet ciuda ce i se simțea în voce. - Da, da... Au fost ploile alea, apă multă, căldură... Crește și ea, că trebuie. În loc să rupi turtele de floarea soarelui, mai bine scoteai iarba mai mare, din aia prășită, maică. Aduceai acasă cât puteai să pui în sac. E bună la păsări, că ai văzut și tu ce repede se termină boabele... - Da, ce? Tot eu să fac și asta? a întrerupt-o Gavrilă supărat ca din senin. În
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
a văzut că Vasile și Gabriel stau de vorbă, tolăniți pe iarba prășită de pe rânduri, a mai rupt hoțește câteva pălării și le‑a aruncat cu răutate cât a putut el de departe, pe lotul de alături care era deja prășit. „ Să creadă ei că o să toc eu toate pălăriile astea! Doar două, le ajunge păsărilor. Ce, nu le dă mama de mâncare? Și cu gâsca aia, ce vină am eu? Ea a fost o proastă că s‑a lăsat lovită
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
fără să poată anula complet ciuda ce i se simțea în voce. - Da, da... Au fost ploile alea, apă multă, căldură... Crește și ea că trebuie. În loc să rupi turtele de floarea soarelui, mai bine scoteai iarba mai mare, din aia prășită, maică. Aduceai acasă cât puteai să pui în sac. E bună la păsări, că ai văzut și tu ce repede se termină boabele. - Da, ce? Tot eu să fac și asta? a întrerupt‑o Gavrilă supărat ca din senin. În
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
Unul cu voce groasă a strigat: Au dovedit să fugă. După ei! Și ce face? Pe mine m-arestează și mă pune-n casă, la perete. Soldat la ușă. Stăteam cu fața la perete. Mă întreabă unde e mama. E dusă la prășit, răspund. Ce prășit, noaptea, amuia?! S-a dus la prășit și altceva nimica. Atunci un pîntecos, mare, zdravăn, cam de vreo 40 de ani îmi vîră pistoletul în gură și în ureche. Spune unde e mama ascunsă? Și îmi vîla
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
groasă a strigat: Au dovedit să fugă. După ei! Și ce face? Pe mine m-arestează și mă pune-n casă, la perete. Soldat la ușă. Stăteam cu fața la perete. Mă întreabă unde e mama. E dusă la prășit, răspund. Ce prășit, noaptea, amuia?! S-a dus la prășit și altceva nimica. Atunci un pîntecos, mare, zdravăn, cam de vreo 40 de ani îmi vîră pistoletul în gură și în ureche. Spune unde e mama ascunsă? Și îmi vîla iaca așa levorverul
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
cam de vreo 40 de ani îmi vîră pistoletul în gură și în ureche. Spune unde e mama ascunsă? Și îmi vîla iaca așa levorverul în gulă, în uleche, uite așa îmi vîla. I-am spus că-i dusă la prășit și alteceva nimic. Îl știam după vorbă că are 40-50 de ani, eu auzeam foarte bine atunci și ghiceam omu’ și ce înălțime are (e un orb în Tiraspol de simte și ce culoare are pielea feței). M-au bătut
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
i se Încredințeze unealta respectivă spre păstrare? O astfel de micropolitică a apărut, după cum era de așteptat, și În jurul unității de măsură a terenului. Cotul, o unitate pentru lungimi răspândită, era folosit pentru a marca lotul ce trebuia arat sau prășit ca parte a obligațiilor În muncă față de senior. Însă lungimile și lățimile măsurate În coți erau subiective. Seniorul sau arendașul erau tentați să Încerce să sporească obligațiile În muncă indirect, crescând lungimea unui cot, și, dacă reușeau să facă acest
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nu au cui să se plângă. Exasperați, ei nu mai știu unde să caute dreptatea (Să dea ordin după dreptate!...). Înșelați la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Încolo, după femei, Osman prinde să scheaune. - Îl dezleg eu, pe mine mă cunoaște, zic. - Vrei să te-nghită de viu? se sperie mama și mă trage cu putere după ea, spre fundul grădinii. Străbatem o pădure de păpușoi proaspăt prășit. Strașnic de bine-i când porumbul e prășit de curând, iar tu desculț: dacă ți-i fierbințeală la cap - de la soare, de la război, de la femeie - la picioare ți-i răcoare; și uite-așa merge viața. Da, dar mie mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pârâituri. - Ru-șii!, țipă ascuțit, tăiat În două, Ileana lui Maxim. Ca și atunci, În casă, mama se culcă deasupra mea - după ce m-a trântit pe jos; ca și În casă, Îmi turtește, stâlcește nasul - măcar de-am fi În ogorul prășit și răcoros, dar suntem În altul, bolohanii uscați și fierbinți și Înțepăcioși Îmi Înghimpă obrazul. - Acuma, tot o fugă! Să nu se-ntoarcă! - tot glasul Ilenei. Ne ridicăm, alergăm prin păpușoi. N-am timp să-i cer mamei socoteală că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că încă n-am 65 de ani! - Puiule, la bătrânețe mersul pe jos e sănătate curată! Îți aduci aminte când participam pe timpuri la DACIADĂ? Ei, vei alerga, vei mărșălui, că altă treabă nu ai de făcut în oraș. Nu prășit, nu secerat, nu cosit!... - Da, Mami, îmi aduc aminte și de DACIADĂ și CÂNTARIADA ROMÂNIEI și de statul la coadă pentru lapte, pâine, carne și de munca voluntară pe care o făceam duminica la întreținerea culturilor și recoltarea lor toamna
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
iar când mai venea pe la școală și făceau act de prezență la ore, la verificarea orală a lecției, li se dădea nota 5 ca să le dea media de promovare. Uneori mergeam pe câmp, mai ales primăvara, când începeau lucrările la prășit și scriau lucrarea de control pe sapă sau pe mapa profesorului. Dacă îmi aduc bine aminte, și vreau să-mi confirmi, cred că s-a mers și la stână, la tine. Sunt sigur că am fost și eu la stâna
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]